Ce ne va anunta “fumul portocaliu” de la alegerea presedintelui PDL?

09/03/2013

Readucerea in discutie, de catre Victor Ponta, pe timpul vizitei de la Budapesta, a devansarii alegerilor prezidentiale si a legarii acesteia de un acord cu presedintele Basescu, suscita mai multe directii de analiza si ipoteze.

Prima, ca pactul de coabitare se poate transforma intr-unul de colaboratiune, avand in vedere ca fosta agenda a guvernului Boc a devenit pe nesimtite una a guvernului Ponta, ca a iesit la iveala ca intre cele doua palate au avut si au loc contacte si intelegeri secrete, ca un anume vant de nemultumire care a inceput sa bata in PSD fata de rasucirea premierului a inceput sa aduca pe aripile sale soapte de tradare si, nu in ultimul rand, locul de unde a fost facuta declaratia.

In al doilea rand, ca Traian Basescu intelege perfect ca pozitia de la Cotroceni nu-i mai serveste cu nimic nici lui si nici partidului sau (cu atat mai putin Romaniei, dar acesta ar fi ultimul argument pe care l-ar lua in calcul). Singurul lucru care i-ar putea opri prabusirea (cu care ar intra in manualele de istorie, de care va incerca sa fuga ca dracul de tamaie!) si l-ar putea scoate din punctual mort ar putea fi o demisie puternic ideologizata, in genul motivatiei fostului presedinte Emil Constantinescu (“Am fost invins de sistem!”), care sa-i permita revenirea in forta in fruntea armatei PDL, cu ajutorul careia sa forteze preluarea initiativei in batalia prezidentialelor.

Nu exclud ca demisia papei sa-i fi deschis ochii si ca ideea unei revolutii basescianiste fara Basescu sa-i fi aprins imaginatia politica (au fost atatea exemple, si revolutia marxista s-a produs fara Marx) dar nu trebuie ignorat nici cutremurul pe care un asemenea act unilateral, bine imbibat politic si ideologic, il va avea asupra adversarilor sai, in special asupra lui Crin Antonescu, caruia ii va lua destul de mult din „aerul” prezidentiabil, dar si asupra PSD, care nu are desemnat un candidat propriu pentru prezidentiale.

In al treilea rand, situatia de pe scena electorala a alegerilor interne din PDL, in care cei trei candidati inseamna tot atatea factiuni, are nevoie de un simbol de unificare din afara cercului confruntarii, iar cei mai multi dintre pedelisti ar consimti, neavand alternativa si in amintirea vremurilor bune, sa se inroleze din nou sub drapelul lui Traian Basescu. Teoretic, cel mai bine plasata ar fi Elena Udrea, o recomanda mesajul mai aplicat, experienta dobandita la organizatia de partid din Capitala si sustinerile din partea sefului statului si ex-premierului Emil Boc, dar fraiele birocratiei de partid din teritoriu le detine presedintele PDL, Vasile Blaga, iar Monica Macovei are destule antene pe palierul „specialilor”.

Factionismul, dezertarile de rang inalt (prim-vicepresedintele Mihai Stanisoara), temerile de fraudare a alegerilor si deteriorarea grava a moralului politic anunta niste alegeri interne foarte agitate, cu pericol foarte mare de incendiu in partid. Prognoza mea este ca sunt toate sansele ca la Congresul PDL din 23 martie in locul fumului portocaliu care sa anunte alegerea noului presedinte sa vedem flacari, iar cel care va fi capabil sa le stinga va fi Traian Basescu.


„Democratia exagerarii”, lupta politica si simbolurile comuniste

09/03/2013

Motto: Politica nu ar cunoaste monstruozitati daca ar respecta regula proportiilor.

Comisia de la Venetia a anuntat ca interzicerea simbolurilor comuniste in Republica Moldova vine in contradictie cu drepturile omului si libertatea de exprimare.

Nu despre decizia in sine as vrea sa vorbesc, ci despre ceea ce as numi „democratia exagerarii”, care, dupa opinia mea, conduce la condamnari politice nemeritate nu numai a unor personalitati sau idei, ci si a unor simboluri.

Probabil ca cei care folosesc acelasi tip de discurs pentru realitati foarte diferite sau chiar opuse au facut ca opinia publica, dar nu numai, sa se autosesizeze din oficiu asupra existentei unei probleme de credibilitate, in astfel de cazuri.

Am fost uluit nu de putine ori sa constat cum “invectivologia”, devenita o noua limba de lemn, a efectuat adevarate executii in masa, punandu-i alaturi de fascisti si comunisti pe unii democrati sau chiar regimuri democratice de astazi.

Cand sub tirul antifascist sau anticomunist sunt aduse si astfel de tinte ceva nu este in regula, iar un al doilea lucru catre care te duci cu gandul este cel care tine de legitimitate (cred ca acest ultim aspect l-a avut in vedere si Conventia de la Viena).

Pe de alta parte, sa nu uitam, chiar si dupa ce nu mai este exclusiv orala, minciuna are picioarele la fel de scurte (am vazut in 1989 cum actorul Victor Rebengiuc s-a sters la gura cu hartia igienica, dar si cum prin aer zburau “opere”, devenite acelasi tip de hartie).

Asadar, inapoi la masura, a carei racordare la politica ar merita o definitie: politica este arta masurii!

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14376791-comisia-venetia-interzicerea-simbolurilor-comuniste-republica-moldova-incalca-drepturile-omului.htm