Din afara tablei de sah: Lupta lui Adrian Nastase

24/03/2013

Motto: Va asigur ca nu voi renunta  sa lupt pentru valorile in care cred.

Este dificil si riscant sa te pronunti despre viitorul politic al lui Adrian Nastase de dupa eliberarea conditionata din inchisoare. Dintre toate ideile care ar putea descrie noua situatie a liderului social-democrat, cele de pozitionare laterala si de determinare neinfranta mi se par a fi cele mai nimerite, cel putin pe termen scurt.

De un singur lucru nu se indoieste nimeni, de faptul ca Adrian Nastase nu va accepta sa fie asezat intr-un muzeu al figurilor de ceara. Aceasta certitudine vine din angajamentul emblematic din prima declaratie publica post-Jilava (surprins in motto), dar si din profunzimile revelate ale unui lider natural, care si-a probat curajul de a fi loial unui crez, indiferent de costuri.

In ce masura libertatea omului politic Adrian Nastase nu va fi una iluzorie, in conditiile in care pedeapsa complementara, care-i interzice dreptul de a fi ales sau de a ocupa orice functie publica, pare sa fi fost special gandita ca o a doua lovitura „preventiva”, dupa cea a detentiei „preventive” din anul electoral 2012, care sa-l tina in afara jocului politic si in 2014, cand vor fi alegerile prezidentiale, si in 2016, cand vor avea loc urmatoarele alegeri parlamentare?

Pentru a cantari sansele luptei lui Adrian Nastase ar trebui, in primul rand, sa remarcam diferentele dintre cele doua cai de a influenta si schimba realitatea, dintre calea formala, prin care prefigurarile de jure sunt sustinute pentru a se materializa intr-o stare de facto si calea informala, deficitara sub aspectul resurselor institutionale, prin care se actioneaza ca o stare de fapt sa devina si una de drept.

In al doilea rand, sa distingem starea contradictorie a mediului intern si extern in care se interactioneaza. Efectul impredictibil al actului „preventiv”, care a facut ca Adrian Nastase sa castige un imens capital de simpatie populara reprezinta una din caracteristici, care s-ar putea dovedi o contrabalansare hotaratoare la excluziunea politica, inclusiv la cea din aranjamentele de putere din PSD si USL, in care nu are niciun rol, dar in care aceeasi resursa de credibilitate si legitimitate a crescut exponential (ma astept ca acest fenomen sa capete cea mai mare vizibilitate la Congresul PSD, de luna viitoare, unde foarte probabil unele decizii vor fi neasteptate).

Una dintre cele mai spectaculoase reactii de turnesol, produse astazi la alegerile interne din PDL, releva ca pentru Adrian Nastase, in mod paradoxal, Traian Basescu nu mai reprezinta, ca pozitie, un obstacol politic. Esecul pupilei Elena Udrea in alegerile pentru sefia PDL este inainte de toate un esec rasunator al mentorului ei, presedintele Basescu, care a ajuns sa se vada respins pana si de creatia sa partinica, in care nu-si va mai putea face cuib, spre a se reinventa politic. O pozitie devenita imponderabila nu mai are cum sa fie un obstacol, nu insa si pactul de coabitare, de care presedintele a recunoscut, in discursul de la Conventie, ca si-a agatat obiectivele politice, fapt care a transformat pactul in cauza in ultimul cui in care se mai sprijina scaunul de la Cotroceni.

In plan extern, detinutul politic Adrian Nastase nu s-a bucurat de reactii de solidaritate din partea stangii occidentale, iar dinspre SUA, sustinatorul lui Basescu si „investitorul” strategic in DNA, semnalele au fost adversative si de antepronuntare. Prin contrast, pentru a ne da seama de groapa de potential in care a cazut sau a fost impins Adrian Nastase, „colega” de pe cealalta parte de esichier est-european, ex-premierul ucrainean Iulia Timosenko, condamnata la sapte ani inchisoare pentru fraude grave, a beneficiat de sustineri din partea dreptei europene, dominanta politica a momentului, cat si ale unor zone politice americane, iar recent a obtinut sprijinul opozitiei pentru alegerile prezidentiale din 2015.

Un indiciu de perspectiva, care atarna greu in orice activ politic, este ceea ce s-ar putea numi „Alternativa Nastase”. In conditiile in care retractilitatea americana si criza eurozonei fac din „Drumul spre Vest” o optiune consumata, in care s-a prabusit insasi temelia modelului civilizational occidental – inviolabilitatea proprietatii private (cazul Ciprului, de furt „oficial” din depozitele bancare ale cetatenilor, este cel mai recent, dar nu si singurul, de ne-garantare a proprietatii private), Adrian Nastase atrage atentia printr-un nou model de dezvoltare si geopolitic, cu acoperire in noile realitati ale secolului XXI.