Patriotismul ca memorie a faptei (Updated cu un alt gest de neuitare)

30/03/2013

Faptul ca Adrian Nastase este fiul unui colonel de armata, care a facut razboiul, este destul de nelinistitor pentru adversari, care stiu ca patriotismul ascendentilor se transmite descendentilor, ca orice forta testamentara, care devine pentru urmasi  sursa de drept, de motivatie, de actiune si, nu in ultimul rand, de prestigiu. Pentru romani, patriotismul militar al lui Marin Nastase, tatal, este o garantie pentru patriotismul politic si economic al lui Adrian Nastase, fiul. De orice il pot lipsi adversarii pe un om politic si de stat, inclusiv de libertate, dar nu si de memoria si testamentul parintilor sai.

http://nastase.wordpress.com/2013/03/30/tatal-meu-marin-nastase/

UPDATE. Neindoielnic, pentru lumea de azi, cuprinsa de multiple si profunde crize, noul Papa, Francisc, reprezinta o revelatie divina calauzitoare. Cine i-a ascultat mesajul pascal Urbi et Orbi a inteles pe deplin misiunea spirituala atotcuprinzatoare a Sfantului Parinte. Faptul ca suveranul pontif l-a declarat martir pentru credinta pe Monseniorul Vladimir Ghika este un act recuperatoriu deosebit pentru Biserica, dar si o recunoastere onoranta pentru romani si pentru Romania. Cred ca pe acelasi palier, al recuperarii memoriei, atat de grav afectate de amneziatori (nu numai anticristi, dar si antiumani), ar trebui sa se inscrie toate politicile culturale romanesti, indiferent de guverne, aidoma acestei admirabile probe, de pe acest blog:

http://nastase.wordpress.com/2013/04/01/despre-vladimir-ghika/.

Remarc incadratura cartii pe care Adrian Nastase o ofera cu generozitate pentru o posibila casa memoriala “Vladimir Ghika”, unghiul drept dupa care zidarii isi randuiau pietrele constructiilor lor, devenit simbol al corectitudinii si dreptatii. Multumesc, domnule ex-premier, pentru aceasta lectie de istorie, prin care ne amintiti, noua si politicienilor, sa nu mai devenim niciodata ex-romani.