Glosa despre rost

06/04/2013

Am citit cateva carti despre sensul vietii, dar si despre cel al mortii, dupa Revolutie piata cartii a fost inundata cu o astfel de literatura. Dar lucruri fundamentale pe aceasta tema s-au spus si in antichitate, de catre mari spirite, ale caror logosuri lumineaza caile speciei umane si astazi. De aceea, imi permit sa o spun, mai presus de toate se afla faptele, nu cuvintele sau, ma rog, pentru a nu minimaliza rolul cuvantului, descris biblic, cuvintele fara fapte nu inseamna nimic, o vedem si astazi, in politicile electorale sau in cele ale unor mari puteri. Faptele sunt garantiile cuvintelor. Cei care psihologizeaza la nesfarsit, indiferent de altitudinea cu care o fac, dar care nu dau curs faptelor, ascund de obicei fie mize personale fie mize politice, care ne pot insela. Poate cineva sa conteste ca Hannibal Lecter, de pilda, din Tacerea Mieilor, criminal care isi devora victimele, nu o facea cu „arta” psihologica pe care i-o dadea profesia de medic psihiatru? Sau se poate nega seductia, corupatoare asupra tinerilor, a sofismelor socratice?

Exista nu numai un sens al vietii, ci si unul al mortii, iar sansele de a-l descoperi cu adevarat pe primul cred ca depind de masura in care il corelam cu cel de-al doilea. Unii fac greseala de a considera ca totul se intampla aici si acum, ca totul se joaca in timpul vietii, dincolo de care nu mai este nimic. De aici, isi permit orice, inclusiv sa experimenteze cele mai neasteptate materializari ale raului, crezand ca o data cu moartea se intrerupe si legea actiunii si reactiunii universale. Chiar si masonii (pe unii i-am ascultat in vizitele la Bucuresti) au incercat sa afle ce se ascunde „dincolo”, dar desi recunosc ca ar exista ceva, nu reusesc sa descopere ce anume. Nu cred in logo-terapie in mod absolut, pentru ca exista si cuvinte care nu vin din inima, ci in facto-terapie sau acta-terapie, faptele ne pot mai greu insela, desi si in acest caz raul poate opera cu puneri inselatoare in scena (cunoastem cu totii cel putin cateva cazuri concrete), de unde ca doar auto-experimentarile sunt credibile.

Ceea ce vreau sa spun este ca sensul vietii poate fi gasit in orice cale care porneste din inima, din dragoste si respect pentru viata tuturor oamenilor, din acea iubire fata de toti ceilalti care este la fel ca cea fata de tine insuti, ca sensul vietii poate fi aflat in orice fapt, oricat de marunt, in care egoismul il inlocuim cu altruism, iar ura cu iubire. La capatul insiruirii de fapte, care a dat sens vietii, intrebarea finala despre cum sau de ce am trait? se poate pune foarte bine si altfel, pentru ce am murit, ce am lasat in urma pentru a nu fi murit fara rost? In materie de viata si de moarte, rostul este un cuantor de unificare, mai bogat si mai explicit decat sensul.

http://nastase.wordpress.com/2013/04/06/sensul-vietii/


%d blogeri au apreciat: