Caratele politicii: Despre un interviu si o a doua coabitare

Purgatoriul detentiei nu te face neaparat mai bun, uneori, si sunt destule statistici ingrijoratoare in acest sens, la iesire aflam o rafinare a raului. Depinde si de sistemul de reciclare, dar si de materia de intrare. Evident, lucrurile stau cu totul altfel in cazul unei inscenari judiciare, pe motive politice. Este suficient sa citesti Jurnalul fericirii, al lui Nicolae Steinhardt sau sa fi urmarit primul interviu in libertate al lui Adrian Nastase pentru a gasi aceeasi confirmare, natura umana poate atinge, in situatii de exceptie, o tarie asemanatoare rocii bazaltice, pe care nici incandescenta vulcanica nu o poate distruge.

Am vazut aseara, la Antena 3, un Adrian Nastase spiritualizat de nedreptate si suferinta, care a tinut dreapta cumpana judecatilor si viziunilor politice. Probabil ca interviul sau fluviu, de 2 ore, va avea un efect de reasezare a multor placi tectonice ale politicii romanesti, magnitudinea unora dintre idei iesind efectiv din matca a ceea ce am cunoscut in ultimii ani. Politica, am citit printre randurile interviului, nu trebuie sa fie grevata de mize, orgolii sau razbunari personale, ci trebuie sa fie intotdeauna un taram al intereselor nationale, dar nici trecutul nu trebuie sa impieteze asupra viitorului, pentru ca, asa cum spunea Parintele Justin Hodea, staretul manastirii unde Steinhardt s-a retras in calugarie si ortodoxie, Satana care vede ca nu te poate duce in pacat incearca sa te tulbure cu trecutul.

Cred ca nimic nu poate fi mai relevant pentru o infrangere care te inalta, comparativ cu o victorie care te coboara, de care Adrian Nastase amintea in interviu, citandu-l pe Nicolae Iorga, decat marturisirea ca nu nutreste niciun fel de ganduri de ura sau razbunare fata de Traian Basescu, ca nu va privi cu manie in urma, ci cu incredere inainte, ca desi personal nu este de acord cu numirea lui Kovesi la DNA, politic o poate intelege. Nu este nicio indoiala, in caratele unei asemenea gandiri aflam si pretuirea de care se bucura omul politic social-democrat. Oare cati politicieni, vazand modelul Nastase, se vor rusina de succesele lor lichelesti?

Ascultandu-l pe Adrian Nastase, mi s-a verificat inca o data ideea ca fapte aparent de neinteles din politica inalta ies din schemele inguste de gandire cu care cei mai multi se obisnuiesc, dar si ca o strategie care este inteleasa de omul de rand, de politicianul mediocru sau de catre adversar este fatalmente o strategie proasta. Sa ne imaginam numai la cat de perdanta poate fi strategia unui general pe care o inteleg pana si soldatii! Ceea ce vreau sa spun, si veti vedea mai jos de ce, este ca politica inteligenta poate fi inselatoare ca intr-un joc de carti, in care se poate castiga la cacealma, sau ca intr-un joc de biliard, in care efectul util iese din ricoseu.

Sunt indivizi, si nu ma refer aici numai la politicieni, ci si la analisti si jurnalisti, care nu au inteles ca Victor Ponta a evoluat de la „micul Titulescu” la un mare politician (presupun ca s-a inteles ca nu iau in calcul criticile tactice aduse premierului, absolut normale, ci pe cele care izvorasc din perceptii strategice). Adrian Nastase si-a exprimat, in interviu, aceasta ultima apreciere, si nu cred ca fara acoperire, daca privim la arhitectura relatiilor de putere din USL si dintre premier si presedinte, in care aflam doua tipuri de presiune, care necesita un management politic extrem de sensibil.

In mod practic, dupa parerea mea, Victor Ponta traieste cea mai iesita din comun situatie politica, aceea de a gestiona simultan doua coabitari, prima, cu presedintele, cea de-a doua, cu polul de centru-dreapta din USL. Cea care a condus la aceasta realitate este ideologia binara, atat din interiorul puterii executive, cat si din cel al aliantei social-liberale. Chiar daca mai putin constientizata, coabitarea din USL, dintre ideologia de centru-stanga si cea de centru-dreapta, este un fapt care nu poate fi negat, dupa cum protocolul aliantei si intelegerile de partajare a puterii guvernamentale reprezinta, prin ele insele, un pact de coabitare. Cu alte cuvinte, coabitarea ideologica duce la coabitare in administrarea puterii, indiferent ca este vorba despre o putere a statului sau o putere a unei aliante, iar cand acest lucru este hotarat sau validat de catre electorat, nimic nu ar mai fi de adaugat.

Faptul ca Adrian Nastase l-a apreciat cu o nota mare pe Victor Ponta mi se pare a tine de esenta lucrurilor, care cu siguranta se va reconfirma la Congresul PSD de sambata. In ceea ce priveste nota mai mica data USL-ului, cred ca explicatia ar trebui cautata in unele grupuscule discursive din PSD si PNL. Succes Congresului PSD!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: