Ping-pong politic, Geoana vs Oettinger (mancati pepene rosu!)

31/05/2013

PSD-ul are oameni de valoare pe care nu-i foloseste. Unul dintre acestia este Mircea Geoana, dat prin toate fineturile occidentale. Intre patriotismul de partid si ambitiile personale cred ca ar trebui sa alegem intotdeauna inteligenta politica, Romania eterna ar avea de castigat, singura care conteaza, de altfel, in fata efemeritatii fiecaruia dintre noi.

Iata ce a spus Geoană despre declaraţia lui Gunther Oettinger, comisar UE pentru energie, ca am fi „neguvernabili” (alaturi de Bulgaria si Italia):

„E o declaraţie foarte brutală. Acest tip de afirmaţie este extraordinar de severă. Şi mai ales pentru cineva care are atâta experienţă politică. E un om care cunoaşte ce înseamnă interesul Germaniei şi al Europei către zona noastră. Cunoscându-l şi ştiind că este un politician experimentat, cred că vorbele sale nu au fost întâmplătoare. Cred că pur şi simplu a încercat să atingă un anumit scop politic în Germania. Făcând-o într-un ziar de mare circulaţie din Germania, în apropierea alegerilor din Germania, eu citesc într-o notă foarte politică. Nu este acceptabil aşa ceva. Nu cred că ar trebui să fim indignaţi de faptul că vorbesc urât despre noi, pentru că a spune că eşti neguvernabil este o afirmaţie mult prea severă. Induce un sentiment al unui spaţiu al sudului european care amplifică acest sentiment de schismă, de prăpastie, de ruptură între nordul şi sudul Europei. Dacă punem lucrurile în context, aceasta este de fapt principala noastră temere, a celor care suntem mai nou-veniţi în Europa. Europa având în acest moment un moment extrem de delicat este cel mai periculos moment pentru Europa de la înfiinţarea comunităţilor europene acum 60 de ani”, a spus Geoană.

Întrebat cum ar trebui să reacţioneze România la astfel de afirmaţii, Geoană a răspuns:

„Mai viguros, pentru că e ca în curtea şcolii. Dacă îl laşi pe unul să îţi dea una peste nas şi te retragi undeva la toaletă sau pe terenul de sport ca să îţi lingi rănile, data viitoare îţi va da una şi mai vârtos”.

http://ro.stiri.yahoo.com/geoană-despre-declaraţia-lui-oettinger-spune-că-eşti-202518905.html

Absolut perfect, rotund si adevarat, la care nu gasesti niciun impediment, ca atunci cand iti plimbi mana pe o circumferinta. Aroganta nordului, in special cea nemteasca, se bazeaza pe prostia sudului, in particular pe inadecvarea reactiilor in a-i retrimite mingea in teren, pentru ca, nu-i asa, si in politica este precum in tenis, cum ar spune Toma Caragiu.

Schimbati, dom’le, bancul ala despre caruta cu prosti care s-a rasturnat la Caracal, eu cred ca si o altfel de caruta, plina cu oameni destepti, s-a rasturnat la Dabuleni! Daca ascutimea mintii lui Mircea vine de la consumul vestitei marci locale de lubenite, nu-mi ramane decat sa-i indemn pe guvernanti la imitatie, mancati, fratilor, si voi, cat mai mult pepene rosu! Poate aude si Victor Ponta.

Anunțuri

Un moment de reculegere

30/05/2013

Marcus, sunt intristat de greaua si ireparabila pierdere pe care ai suferit-o. Pentru tine, compasiune, pentru disparuta, un gand pios. Se spune ca orice gand sau cuvant de bine despre un muritor chemat la Domnul inseamna tot atatea motive de iertare. Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace!

http://nastase.wordpress.com/2013/05/29/pentru-marcus/


„Dezvoltarea echitabila”

30/05/2013

Presa de azi mi-a reamintit despre dezbaterea pe teme economice de la ISD, la care Adrian Nastase a participat, alaturi de reputatul economist Daniel Daianu.

“Dezvoltarea echitabila” este o sintagma incitanta, care numai de la stanga putea veni (PSD), probabil ca se plaseaza in prelungirea celei de “dezvoltare durabila”, conceptualizata de mult timp si in manualele economice de la ASE, prin punerea in aceeasi ecuatie a cresterii economice, nevoilor sociale si protectiei mediului.

Spun incitanta pentru ca mi se pare inovativa si mai realista in acelasi timp, reflecta mai bine marile decalaje geoeconomice si geosociale si necesitatea reducerii acestora, prin presiune asupra inechitatilor prapastioase din lumea de azi. Grija fata de oameni si fata de mediu trebuie pusa imperativ, politic si moral, in balanta cu cea fata de corporatii.

Sensul de durabil este inclusiv celui de echitabil, cum spune si o zicala pe care putini o cunosc si mai putini o practica: Relatiile echitabile sunt cele mai durabile.

Nu pot decat sa incurajez aceste inovatii de termeni si conceptii, este un semn de a ne gandi si proiecta dezvoltarea nationala cu capetele noastre, nu ale altora. Primul pas spre rezolvarea oricarei probleme este constientizarea ei corecta.

Succes dezvoltarii echitabile, care sper sa intre nu numai in manuale, ci si in viata noastra cotidiana!


Pretext de taifas

30/05/2013

Ghita, esti tare, m-a impresionat instrumentarul tau de argumentatie, desigur, nimic din toate cele nu s-a intamplat, asta ne-ar mai fi lipsit, dar eu ma refeream la altfel de lovituri si puciuri, la cele asa-zise constitutionale, care sunt in altfel de manuale, mai mult sau mai putin scrise sau citite printre randuri, dar extrem de inteligente si abitir aplicate de catre politicienii rasati, ceea ce nu se poate spune despre Crin si Victor, pentru ca nu le-a reusit!

Cand te apuci de o asemenea treaba publica trebuie sa ai in vedere ca cel putin unul din cei care te asculta sau te privesc vrea sa te “execute” (l-am citat pe unul dintre profesorii mei care indraznise sa vina cu o teza de doctorat in care afirmase, consternat pentru epoca, ca si in comunism exista fenomenul de instrainare!), dar bag seama ca in cazul celor doi au fost mai multi de unul!

Si, apoi, la ce ne-ar fi folosit o victorie a la Phirus, cand tot Occidentul ne-ar fi condamnat, iar in spate ne-am fi lovit de “zidul” Estului?! Probabil, cum ne-ar fi folosit si una a lui Ceausescu, pentru ca am fi fost la fel de izolati! Cand doi iti spun ca esti beat, trebuie sa te duci sa te culci, dar ce ar trebui sa faci cand institutii internationale iti spun ca ai pus in pericol democratia si statul de drept?! In acest caz, valoarea de adevar nu are nicio relevanta, pentru ca nu se confunda cu dreptatea, care este o functie de putere (iar Victor a inteles in cele din urma asta, spre norocul lui, pentru ca putea sa se aleaga cu mai mult decat cu “cicatrici”!).

Cam totul in lumea asta se judeca si se transeaza in termenii raportului de forte, ceea ce nu inseamna ca David l-ar fi putut infrange pe Goliat, daca primul n-ar fi avut ceea ce i-a lipsit celui de-al doilea! L-ai auzit pe comisarul ala care a spus ca suntem “neguvernabili”? Inainte de a ne fi indignat ar fi trebuit sa fi gandit o reactie mai inteligenta decat actia lui, dar n-a fost sa fie, pentru ca individul respectiv, PPE-ist probabil (si elitist pe bune, ca toata dreapta, pentru ca altfel n-ar fi reusit sa tina in lesa toata lumea!), si-a facut o catapulta isteata prin care a incercat o bresa, sa ne infranga rezistenta la impuneri si dictate!

Daca i-a reusit sau nu vom vedea in reactiile noastre pe energie, gaze de sist, minerale etc., adica cam pe tot ceea ce altii nu au sau au deficit si le vor moka (sau aproape) de la noi. Riscul pe speta asta este ca daca tii cont sau iti pasa de ce-ti spune adversarul sau preopinentul devii, psihologic, prizonierul lui! Deci este cu dus si intors, trebuie sa stii daca si pana unde intinzi coarda. D’aia spun, intotdeauna, ca politica nu-i o treaba pentru oricine si ca adevaratii politicieni se nasc, nu se fac (or mai adauga ceva spoiala de cultura politica, dar daca fondul lipseste, se strica orzul pe gaste!).

Despre chestia cu Biblia, m-da, a fost un pretext, dar nu unul gratuit. Acelasi profesor imi spunea ca in Biblie gasesti toate raspunsurile la problemele omenesti, ca in lume nu exista decat cateva carti cu adevarat originale, iar Cartea Cartilor este in capul lor, restul sunt compilatii si plagiate. Categoric, nu am citit-o ca un habotnic, ci ca pe sursa de spiritualitate si, nu in ultimul rand, de cultura politica (ceea ce depinde de fiecare).

Privind propensiunea pentru ceea ce as numi arta cuvantului (ai dreptate si cu “betia”!), este o deformatie profesionala, cred, cum la fel este de a pune totul sub semnul intrebarii si de a gasi raspunsuri proprii, in afara celor ‘oferite”. Indoiala, bat-o vina de Cogito!

M-a amuzat finalul! Te-am plictisit ceva mai mult pentru ca mi-au facut placere reactiile tale critice, daca as avea o functie de decizie politica, précis te-as lua de consilier, pentru ca cei mai buni consilieri nu sunt laudatorii, ci criticii. In al doilea rand, din aceste interactiuni fluviu mi-am dat seama ca avem un fond comun, nu m-am indoit nicio clipa ca nu ai intelege ce as spune, ca ai face parte din “stupid people”, cum zicea Brucan!

O seara buna si multumesc pentru partida de comunicare politica!

http://nastase.wordpress.com/2013/05/28/lumea-americanii-si-noi/


Amendarea Constitutiei: Clauza de constitutivitate statala?

30/05/2013

Urmaresc, cu acelasi interes civic cu care o fac toti romanii, dezbaterile privind proiectul de amendare a Constitutiei, care tocmai ce a trecut de etapa forumului si a intrat in cea parlamentara. Subscriu ideii ca legea fundamentala trebuie sa priveasca nu numai situatiile cand ne este bine, ci si cand ne este rau , nu numai generatia actuala, ci si pe cele viitoare. Altfel spus, propunerile de amendamente trebuie sa fie vazute mereu in oglinda si contra-oglinda, sa vizeze si starea cand nu mai esti la putere, ci in opozitie, si cand nu mai parcurgi o perioada de normalitate, ci una de criza, in asa fel incat atat pentru cetateanul de azi cat si pentru cel de maine Constitutia sa fie o umbrela juridica pentru cat mai multe, ideal ar fi pentru toate, dintre intemperiile vremurilor.

Pe tema constitutivitatii statale, adusa in discutie de UDMR, care urmeaza sa fie luata in discutie in sesiunea de saptamana viitoare, voi incerca sa devin un participant al brainstormingului care se anunta interesant. Inainte de aceasta, as atrage atentia asupra a trei mari pericole politicianiste care pandesc orice proiect de revizuire constitutionala: perisabilizarea, prin inserari care nu rezista la dinamica socio-politica, atragerea atentiei asupra unor false probleme, prin supralicitarea partizana a unor detalii in detrimentul esentei si paralelizarea, prin redundanta sau exprimarea aceluiasi lucru in forme diferite.

Ideea ca minoritatea maghiara sa fie parte constitutiva a statului nu este ceva nou sau neacoperit constitutional, institutia cetateniei, care nu are culoare etnica garanteaza, nediscriminatoriu, aceasta posibilitate, care a si fost accesata in numeroase randuri, pe toata verticala institutionala, pana la ministru si vicepremier. Accesul in institutiile statului se face nu dupa criterii etnice, ci dupa cetatenie, mandat electoral si meritocratie, iar acest lucru este garantat constitutional.

Faptul ca se pretinde o „garantie” la garantie poate fi interpretat ca o supralicitare politica, in sensul iterat, dar aceasta se loveste de un obstacol, dubla cetatenie, ceea ce exclude posibilitatea de drept colectiv, ramanand insa intacta speta individuala, care este si va fi intotdeauna activa. Reluarea ideii sub o alta infatisare urmareste, cel mai probabil, o atragere artificioasa a atentiei, o ingrosare disproportionata a unor obiective etnice de putere, in afara proportionalitatii si democratiei pluraliste si elective, cand, de fapt, asemanator clauzei de instituire americane, de ridicare a unui zid de separatie intre stat si biserica, intre etnic si institutii ar trebui trasa o linie despartitoare. Inca o data se dovedeste ca nu etnicizarea institutiilor, ci cetatenizarea lor este solutia democratica de constitutivitate statala.

In acelasi sens, curge si etnicizarea teritoriala, prin inchistare autonomista, care intra in conflict cu ideea moderna de comunitate deschisa (la schimburi culturale si confesionale, la familii mixte etc.), care este reflexul local a ceea ce numim societate deschisa, cu toate virtutile adiacente. Lectiile istorice ne arata ca indiguirile etnice, de tipul celor ale amerindienilor din rezervatii, dar nu numai, au pe termen lung efecte atrofiante, de debilitare in primul rand economica. De aceea, cred, caracterul deschis al comunitatilor locale ar trebui constitutionalizat.

Discutia se impotmoleste de-a binelea cand vine vorba de a discrimina intre minoritati si in interiorul lor, pentru ca nu toate si nu toti au aceeasi vechime si nu au ajuns in acelasi fel pe teritoriul national, unele sunt istorice, cu existenta indelungata, care s-a impletit cu cea a romanilor, altele post-istorice, de data relativ recenta, altele constituante, care au luptat cot la cot in razboaiele de neatarnare si fiintare statala, iar la nivel de indivizi pentru unii Romania este patria strabuna, pentru altii este patria natala, unii au ajuns aici accidental, altii au plecat conjunctural, la mai bine sau pe bani, cand restului i-a fost mai rau, dar s-au intors cu pretentii de mai bine (vezi roirea in jurul Fondului Proprietatea) etc.

Mi se pare plauzibila initiativa de a introduce in Constitutie ideea de comunitate locala, dar tot atat de indreptatita ar fi si cea de comunitate nationala, intr-adevar, fiecare suntem de undeva, dintr-un loc anume, dar nu este suficienta numai recunoasterea acestui lucru care ne desparte, corecta este si evidentierea a ceea ce ne uneste, apartenenta la macro-comunitate (punerea in oglinda si contra-oglinda de care vorbeam). Comunitatea nationala, care ne uneste si reuneste nu are legatura cu impartirea populatiei in etnii, in majoritate si minoritate. Aceasta exprima faptul ca toti avem aceeasi patrie natala, ca toti servim, ca cetateni, aceleasi securitate nationala si aparare nationala, asa cum o fac si americanii, si rusii, care alcatuiesc un intreg, o singura comunitate nationala, exemplu care va trebui luat si de minoritatile nationale de la noi si sa nu le fie rusine sa-l foloseasca si sa-l aplice.

Totusi, ideea de constitutivitate statala a minoritatilor este o realitate inainte de a fi o cerinta, poate la una dintre clauzele despre cetateni ar trebui explicit consacrata, ca o garantie suplimentara, in care sa se inscrie negru pe alb ca toti cetatenii, fara deosebire de etnie, sunt parti constitutive ale statului roman, cu drepturi si obligatii egale, care au acces egal in institutiile statului, pe baza cetateniei unice, a mandatului democratic si a meritocratiei. Aceasta ar fi clauza constituirii. Este adevarat, in constitutia americana nu exista asa ceva, instituirea se refera numai la religie, ceea ce pe undeva este surprinzator, dar daca de-religizarea statului a devenit o „religie”, nu acelasi lucru s-ar putea intampla si cu de-etnicizarea, mai ales ca etnia, alaturi de religie, este in topul specificitatilor unei comunitati? Este randul specialistilor sa raspunda.


Un raspuns la un comentariu: Constitutiile se verifica in timp

29/05/2013

Ghita Bizonu’, gresesti in concluzia ta, cele mai citite dintre cartile mele sunt Biblia si Constitutia, prima, in lectura politica, evident, din care am aflat, intre altele, originile razboiului „preventiv”, care era si impredictibil, pe motive cam tot de 9/11, dar si ce pasaje citea G.W.Bush din Vechiul Testament, la ora de citire a Bibliei, la Casa Alba, iar din studierea comparata a altor Constitutii, prin raportarea la starea popoarelor si la faptele conducatorilor, ca unele erau amagitoare, oferite inclusiv spre imitatii toxice (avea “dreptate” Darwin, ne tragem din maimute!), pentru ca liderii in cauza se conduceau si conduceau dupa altfel de “Constitutii” (nu mai departe de o Constitutie de prin preajma, scrisa “rand cu rand” de “mana” unui presedinte care citea biblia marxist-leninista, dar si din alte orizonturi, deloc rosii).

Probabil ca la impartirea abecedarelor politice la tine s-au terminat, altfel ai fi stiut sa faci legatura intre statul de drept si Constitutie, pai ce crezi ca stat de drept au aparat si Barroso, si Merkel, si Gordon, daca nu cel consfintit prin Constitutie? Ce crezi ca inseamna o lovitura de stat, daca nu o lovitura data Constitutiei? Implicit, atunci cand condamni un puci, te raportezi la litera si spiritul Constitutiei, pe care o apreciezi si-i adaugi, volens nolens valoare, din moment ce faci din ea, si pe buna dreptate, miza vitala a democratiei. Stiu ca USL-ului lui Crin Antonescu nu-i convine tinicheaua pe care si-a legat-o singur de coada, in vara trecuta, dar si ca acum se incearca rescrierea Constitutiei pentru prezidentiabilul liberal.

Eu chiar nu as vrea ca “cicatricile” lui Victor Ponta, din care se pare ca a invatat rapid ce trebuia (baiat subtire, de, jurist, care nici nu cred sa fi fost convins de aventura prezidentiabilist-teribilista!), sa se transfere asupra romanilor, printr-un alt episod care sa implice Statul de Drept si Constitutia. In istoria crizelor politice romanesti, tentativa politicianista de demitere a lui Traian Basescu s-a izbit nu numai de netemeinicia argumentelor (nu s-a putut cita clar si probat niciun articol constitutional care sa fi fost incalcat), dar si de solidaritatea occidentala in apararea statului de drept, implicit a legii sale fundamentale, care ar putea foarte bine intra in manuale ca o fiica a constitutiilor americana si europene, o “Constitutie a Occidentului”. Ori putin lucru este acest capital de recunoastere?

De ce crezi ca statul si constitutia lui Nicolae Ceausescu nu au fost aparate de catre occidentali, in 1989, cu vocalitatea si determinarea cu care au facut-o in 2012? Explicatia nu poate fi decat una singura, pentru ca acelor creatii unipersonale si politoide le-au lipsit legitimitatea si credibilitatea, care vin din democratie. De aceasta data nu mai intreb, ci afirm apodictic, si cred ca oricine o poate face, aceste acumulari de recunoastere, confirmare si validare, istoricizate de crize, reprezinta cea mai pretioasa zestre, data de Constitutia in vigoare (2003). Nu neg, ar putea exista, theoretic, o Constitutie mai buna, dar, practic, mi se pare prea mult si prea riscant sa mai asteptam inca douazeci de ani pentru a vedea acest lucru. Ca orice lucru durabil, si Constitutiile se verifica in timp. Quod Erat Demonstrandum!

http://nastase.wordpress.com/2013/05/28/lumea-americanii-si-noi/


Departele care iti indeparteaza aproapele

29/05/2013

Am ramas, cred, cu o anumita sensibilitate de la unul dintre profesorii mei, care a scris si o carte despre gandirea aforistica din cultura romana, fata de ceea ce Lucian Blaga spunea a fi expresia adusa in starea de gratie, aforismul, la care, adica, nu se mai poate adauga nimic.

Daca ar fi sa caracterizez relatia noastra cu americanii, nu stiu daca va suna a aforism, dar as comprima-o in doar cinci cuvinte: Departele care iti indeparteaza aproapele.

Daca ma veti intreba pe ce imi sprijin aceasta reflectie, va indemn sa analizati cu atentie relatia in cauza, daca deja nu ati facut-o, veti constata un exclusivism politic si geopolitic in care nu mai incape nimeni sau nimic altceva, care tinteste un singur scop, dobandirea controlului.

Spun acest lucru cu prietenie oricarui prieten care ar incerca sa ma izoleze de apropiati, pentru a ma domina: Prietene, daca esti prieten cu mine, nu inseamna ca eu sa nu fiu prieten si cu altii!

Fara indoiala, diplomatia dublului limbaj sau standard este o inselatorie, va trebui ca, in noua lume in care vrem sa traim, sinceritatea gandului, cuvantului sau masurii sa redevina de nezdruncinat.

Credinta mea este ca viitorul va apropia departele si aproapele, in termenii acceptarii si concilierii, poate, sper, aceasta schimbare o va face chiar globalizarea! 

http://nastase.wordpress.com/2013/05/28/lumea-americanii-si-noi/