Triunghiul de aur al democratiei: multipartidism-biexecutivism-coabitare

Intr-un sistem politic multipartidist si biexecutivist, coabitarea este foarte probabila, mai ales in ciclurile electorale viu disputate.

Daca vi se pare ca “biexecutivismul” suna ca dracu’, stati linistiti, este o chestie de obisnuinta, dar starea ca atare exista si este superioara celei mono-, pentru ca monopolul puterii executive este spart si ramificat pe doua ramuri (si, apropos, de ce oare politologii si juristii nu au conceptualizat-o, ca un caz particular, de exces de democratie?!).

Pentru a iesi din acest “risc”, de care unii se vaieta de mama focului, singura solutie ar fi ca o data cu modificarea Constitutiei sa fie inclusa prevederea ca presedintele sa fie si prim-ministru (puschea pe limba, mi-o zic singur, pentru ca ar fi un urias recul democratic!).

Mult mai interesanta este insa a doua coabitare, din USL, dintre PSD si PNL, pentru ca guvernarea, ca si asteptarile populatiei, poate ramane in coada de peste, asa cum, de fapt, este si Guvernul actual.

Cum in orice criza este o oportunitate, in eventuala spargere inainte de scadenta a USL (inainte de alegerile prezidentiale), liderii aliantei par mai preocupati de nota de plata, de in spatele cui va fi aruncata raspunderea politica si electorala pentru dezagregare, pentru ca de aici pot iesi serioase beneficii sau pagube de imagine.

Asadar, sa urmarim jocul, nu va fi lipsit de surprize si spectacol!