Presedintele din umbra

17/05/2013

Opozitiile democratice isi formeaza guverne din umbra pentru monitorizarea celor legitime, ca un exercitiu si o contra-oferta pentru cand vor ajunge la putere. Exista insa si o situatie particulara, cand guvernele se pot afla in opozitie cu presedintele, ideologic vorbind, pentru ca institutional acest lucru ar fi neconstitutional, acoperita prin termenul de coabitare. Dupa parerea mea, un candidat prezidentiabil din partea unui partid de guvernare, aflat in raporturi de coabitare cu presedintele, ar putea foarte bine sa fie numit presedinte din umbra, care l-ar diferentia de ceilalti prezidentiabili.

Concret, pe situatia putere-opozitie actuala, opozitia nu ar putea avea un presedinte din umbra, ci doar un candidat prezidentiabil, deoarece atat opozitia cat si presedintele apartin aceluiasi spectru, de centru-dreapta. Acelasi lucru ar fi valabil, in cadrul coalitiei de guvernare (USL), si pentru PNL, care are aceeasi pozitionare cu presedintele pe esichier, tot de centru-dreapta. Rezulta ca singura forta politica indrituita sa aiba un presedinte din umbra ar fi una apartinand stangii, in cazul de fata guvernamentale, care este PSD, dar, in mod inexplicabil, asa ceva nu exista!

Sa ne intelegem, faptul ca PSD si PNL s-au inteles sa sustina un candidat unic la presedintie, respectiv pe liberalul Crin Antonescu, nu exclude un presedinte din umbra al social-democratilor, dar nici nu inseamna ca acesta din urma s-ar opune sau ar submina intelegerea respectiva, ci pur si simplu ar fi o chestiune formala, care ar sublinia o formula de eticheta politologica, de surmontare a unei lacune conceptuale, daca vreti, dar ar pune si mai bine in valoare niste raporturi de forte reale, desi nenumite, mai precis cu ce vine fiecare si cu ce se alege din combinatia USL.

In concluzie, cand spui „presedinte din umbra” este clar ca acesta se situeaza pe o pozitie polara diferita fata de cea a celui in exercitiu, din punct de vedere al dihotomiei stanga-dreapta. Asadar, pe cand un presedinte din umbra?

Reclame

Platforma de la Reghin

17/05/2013

Probabil ca toti avem un al saselea simt, dar nu toti il auzim la fel. Cand suntem mai tineri, agitatia orgoliului, ambitiei si invidiei il poate acoperi, nu-i mai auzim alertele, ceea ce nu se intampla dupa o anumita varsta, cand ni se domolesc, lasand locul reflectiei lucide, neatasate de mize si imediat. Nu stiu care dintre cele trei fiare, care ameninta sa sfasie sufletul omenesc si despre care Suleyman Magnificul isi atentiona fiul, in popularul serial de televiziune, ar pune in pericol USL-ul, dar Victor Ponta si Crin Antonescu par a fi munciti de alte ganduri decat de cele care ar trebui sa le insufleteasca alianta.

Mi-am amintit de aceste lucruri citind cele spuse de Adrian Nastase in ceea ce as numi „Platforma de la Reghin”, pe care o propune, spre stabilizare, coabitantilor din USL, care ni se infatiseaza mai vulnerabila ca niciodata. Solutia poloneza, a mesei rotunde, de salvare a concordantei prin discutii interne, nu in lumina reflectoarelor, reprezinta, neindoielnic, o cheie pe care partidele din Uniune ar trebui sa nu o arunce, ci sa o foloseasca in comun. Pulsiunile independentiste nu-si au rostul intr-o coalitie guvernamentala, care pana la alegerile prezidentiale de anul viitor trebuie sa functioneze ca o echipa, pentru a-si atinge si al doilea obiectiv fondator, cucerirea pozitiei de la Palatul Cotroceni.

Marul discordiei par a fi alegerile europarlamentare, din 23-25 mai 2014, pentru care liberalii au anuntat ca vor merge pe liste separate, dar aceasta pozitie concurentiala nu are cum sa nu afecteze, cel putin ca psihologie politica, unitatea obiectivului prezidentiabil al USL, cu scadenta in toamna aceluiasi an. Nu cred ca ierarhizarea celor doua tipuri de alegeri ar fi un obiectiv optim, orice alegeri isi au importanta lor, iar alegerile care urmeaza sunt, ca orice examen, incercarea cea mai grea. Din nou, cuplarea prezidentialelor cu europarlamentarelor apare ca o varianta dezirabila, care daca nu stinge cel putin pune surdina neintelegerilor dintre PSD si PNL.

Teoretic, ar mai fi si posibilitatea devansarii alegerilor prezidentiale fata de europarlamentare, neevocata de niciun partid pana in prezent, dar aici ar interveni cateva variabile suplimentare greu de controlat, intre care acordul presedintelui in exercitiu, dar si aparitia unui al treilea partid, intrevazuta corect de fostul premier social-democrat, care sa rastoarne orice perspective legate de viitorul premier si viitoarea alianta de guvernare, nemaivorbind ca bataia de aripa de fluture care sa determine o asemenea avalansa ar fi organizarea de alegeri parlamentare anticipate.