Un exercitiu de criza

20/05/2013

Cel mai probabil, ruperea USL, pe care multi cronicari s-au grabit sa o anunte, nu se va intampla, va ramane un exercitiu de criza. La Congresul tineretului liberal, de sambata, intr-o camasa in ton cu albastrul de pe sigla si din sala evenimentului, semnalul invitatului Victor Ponta a fost clar, in stil caragialesc, “pupat Piata Independentei” cu Crin Antonescu. Cat vor tine noile asigurari de continuitate este o alta problema, greu de clarificat in acest moment, ceea ce se poate spune cu destula siguranta este ca raceala si neincrederea care s-au instalat in USL in ultimele zile au atins o cota fara precedent, aducand-o in zona de atentie, care ameninta sa depaseasca oricand linia rosie a ruperii.

Desi atacul de panica a trecut, au ramas multe intrebari fara raspuns. Nimeni nu se mai indoieste ca motivele de de-conjugare au fost simple pretexte sau ca PSD si PNL nu si-ar cunoaste punctele tari si slabe, pentru a sti la ce s-ar putea astepta unul de la celalalt, fara a mai fi nevoie de nu stiu ce testari reciproce, asa cum au venit unele declaratii sau ipoteze, dinspre putere si opozitie. Presupunand ca nu ar exista un proiect de rupere, ar fi fost normal sa nu se fi ajuns la o asemenea expunere publica, asemanatoare cu o paruiala in vazul lumii care, inevitabil, duce la divort, pentru nepotrivire de caracter.

Daca exista o ciorna de despartire, cred ca ar fi potrivit sa ne gandim ca exista si un proiect post-factum, ceea ce ne duce in zone din afara aliantei si, poate, chiar a tarii. Miscarile din afara USL ne arata o dreapta politica aflata intr-un inceput de eferevescenta organizatorica, animata de ideea unificarii. Fundatia Miscarea Populara si Partidul Popular, pe cale de a se naste, sunt constructii-pepiniera, in raport cu uzatul PDL, aflate, alaturi de ceilalti actanti ai dreptei, in cautarea unui antreprenor politic, care sa le anvelopeze si sa le ofere un candidat credibil pentru alegerile prezidentiale, si tocmai aceasta nevoie acuta de leadership reprezinta si o tentatie si o presiune pentru seful PNL, Crin Antonescu, ca alternativa la pozitia din USL.

Dar tot atat de bine ar putea exista si un alt plan, pentru ca interese exista, de scoatere a lui Crin Antonescu din zona prezidentiabililor cu sanse, pentru ca trebuie spus ca daca va merge pe mana USL, ar avea, fara indoiala, prima sansa, beneficiind de sustinerea celui mai mare partid, PSD. Nu trebuie sa uitam ca anumite declaratii nediplomatice ale presedintelui liberal, din timpul crizei de vara trecuta, au iritat unele capitale vestice si institutii internationale, cand, intr-adevar, lipsa unui background „externist” a cantarit greu, alaturi si de o anumita „auto-aprindere”, care uneori il poate lua sub control, depunctandu-l.

Surprinde insa si un alt factor, supralicitarea de catre PSD a amenintarii cu ruperea USL, prin conditionarea integritatii Uniunii de excluderea din PNL a lui Sorin Rosca Stanescu, pentru declaratiile ostile social-democratilor. Ori tocmai aceste ultimatumuri situeaza PSD-ul in topul supralicitarii ruperii USL, ceea ce mi se pare atipic pentru un partid cu un asemenea profil, nu insa, ce-i drept, si pentru un lider ca Victor Ponta, care pare sa se fi abandonat cu totul unei coabitari discutabile, pe a carei filiera vin toate mesajele europene si atlantice (probabil ca unui profesionist al conexiunilor nu i-ar fi scapat prilejul de a face legaturi contextuale cu o anumita numire, ambasadoriala, la Fondul Proprietatea sau cu o vizita discreta, geopolitica, la Bucuresti).

Daca ramane de vazut care din aceste scenarii se va adeveri si de unde a venit semnalul de declansare a acestui exercitiu de criza, mi se pare rezonabil a lua in calcul ca cineva va castiga si cineva va pierde, ca cineva va fi „jucator” si cineva va fi ‚jucat”, si ca toata tevatura de pre-criza la care am fost martori reprezinta un test de reactie pentru partide si electorat, in vederea experimentarii adevaratei crize, de rupere efectiva a USL. Pe undeva, jocul cu ruperea USL este ca cel marinaresc (fara aluzie!) cu trasul la parama, in care fiecare incerca sa-l traga pe celalalt in zona sa de interese. Pe cei care vor dori sa parieze la bursa acestui joc i-as sfatui sa discearna, mai intai, nu de ce parte se afla Basescu, ci cei cu adevarat puternici, institutiile internationale.

Anunțuri