Dezbaterile pe tema proiectului guvernamental de revizuire a Constitutiei iau uneori traiectorii ciudate, prin lipsa de reprezentativitate a unor propuneri, din perspectiva majoritatii calificate a populatiei, dar si din punctul de vedere al cuprinsului, atat uzual cat si specific. Pe aceasta zona, incerc sa articulez o reactie, nu neaparat analitica, pentru ca specialistii vor pricepe despre ce este vorba, ci mai degraba ca un inventar de semnale.
Axiomele interdependentelor constitutive
Constituirea socio-statala este guvernata de trei axiome, demonstrate istoric si faptic. Axioma 1: Orice constitutie este legea de temelie a oricarei societati organizate statal. Axioma 2: Orice stat este organizatia politica a tuturor cetatenilor sai, fara nicio deosebire. Axioma 3: Intr-o interdependenta egala, Statul, Constitutia si Cetatenii alcatuiesc Sfanta Treime de Drept.
Constitutia Revolutiei, o garantie de neinlocuit
Avem o Constitutie postdecembrista, in care salasuiesc spiritul democratiei socio-liberale si vointa originara a milioane de oameni. Aceasta este diferenta specifica sau firul rosu care va trebui sa strabata toate regimurile si guvernarile, pentru a evita orice riscuri ale instrainarii sau derapajelor. Constitutia nu trebuie personalizata sau grupalizata, ca cea din 1965/1974, cu consecintele dezastruoase binecunoscute, ci socializata, precum legea fundamentala din 1991/2003, a renasterii democratiei romanesti. As observa insa ca, spre deosebire de democratiile sociala si liberala, care vin de pe cele doua laturi ale esichierului, o sinteza a lor, spre centru, sub forma democratiei socio-liberale, care conditioneaza liberalismul economiei de piata de cadrele si finalitatile sociale, mi s-ar parea mai potrivita, sub aspectul echilibrului.
Oportunitate sau oportunism?
Legata de nevoia stabilitatii constitutionale, evocata mai sus, se pune intrebarea daca o eventuala revizuire este motivata sau nu, pe fond. Ori, din cate stim, puciul parlamentar sau lovitura de stat, din vara anului trecut, a esuat. Numai asemenea modificari drastice de conditii politice ar atrage dupa sine si ajustari constitutionale de anvergura unei revizuiri. Scandalul din Ungaria pe aceasta tema ar trebui sa fie un avertisment si un moderator pentru unele ambitii politice, personale sau de grup, din Romania democrata.
Amendare sau revizuire?
Daca vom pleca de la faptul ca revizuirea in acceptiune juridica inseamna o cale de atac, termenul ca atare este, fara indoiala, nepotrivit, pentru ca nimic nu ar justifica un asemenea asalt asupra unei Constitutii democratice si liberale. Prin urmare, Titlul VII-Revizuirea Constitutiei ar fi susceptibil de o reformulare mai putin radicala, sub forma „Amendarea Constitutiei” sau „Amendamentele la Constitutie”, cu corijari corespunzatoare ale prevederilor subsecvente (initiativa, procedura si limitele amendarii sau amendamentelor).
O Constitutie a cetatenilor sau a politicienilor?
Aceasta este una din intrebarile la care initiatorii revizuirii ar trebui sa raspunda clar, complet si convingator, pentru a preveni riscul respingerii la referendum. Desi cu intarziere, avand in vedere evenimente ante si postdecembriste, romanii au invatat cu temeinicie lectia democratiei, stiu ca aceasta tine de demos, de numar si majoritate, nu de persoane sau grupuri, inclusiv partide, de aritmetica votului, care este aceeasi pe toata verticala nationala si internationala, si ca atunciu cand pierd, pierd pe mana lor, motiv pentru care electoratul a devenit el insusi un jucator, gratie culturii politice in crestere.
Ca o propunere, fiecare modificare din Constitutie va trebui sa fie insotita de explicatii privind masura in care serveste interesele cetateanului, iar proiectul nu va trebui sa fie votat in bloc, ci pe fiecare prevedere noua, motiv pentru care buletinele de vot de la referendum vor trebui sa fie sub forma de chestionar, cu raspunsuri DA si NU pentru fiecare item constitutional supus girului popular. Numai asa ar fi un vot in cunostinta de cauza si o masurare electorala corecta.
Dreptul de initiativa constitutionala
Acesta ar trebui sa fie un atribut al institutiilor de putere ale statului, mai putin al presedintelui, care trebuie sa ramana in afara jocului, pentru a-i ramane intacta capacitatea de mediere, dar si al cetatenilor, in ultimul caz acestia putand initializa si din interiorul societatii civile (SCV) sau al unor organizatii civice (OCV), ai caror membri se pot adauga, strict numeric, la numarul celor care, potrivit legii, vor avea acest drept.
Aspectul statistic mentionat este important pentru ca voturile sunt numerice si pentru a respecta principiul un om, un vot, din care se vor putea degaja majoritatea si minoritatea. Consider ca termenul ONG este unul de import, nepotrivit, cu o puternica incarcatura politica, care uneori poate deveni antistatala (fapt care se vede cu ochiul liber, cine ii da banu’, ii da si ROF-ul!), ceea ce ar fi o aberatie, potrivit Axiomei 2, pentru ca daca statul suntem noi toti, nu putem lupta impotriva noastra insine, dar si pentru ca uneori sunt niste inselatorii, nu au reprezentativitate statistica, sunt ca firmele fantoma. Alternativa propusa, OCV-urile, mi se par mai adecvate (nu stiu de ce noi nu conceptualizam si tot mergem pe imitatie).
Despre durabilitatea Constitutiei
Avem o Constitutie care beneficiaza de impresionante verificari, confirmari si recunoasteri. Cand Bruxellesul si Washingtonul, prin seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si asistentul Secretarului de Stat, Philip Gordon, au cerut imperativ Romaniei sa-si respecte Constitutia, in timpul crizei politice din 2012, i-au adaugat, implicit, valoare. Cand nici stanga nu a reusit sa-l demita pe presedintele de drepta si nici presedintelui de dreapta nu i-a reusit eschiva de a nu-l numi pe premierul de stanga, Constitutia s-a dovedit o balanta precisa si fiabila. Ce facem cu aceste achizitii de legitimitate si credibilitate, le aruncam peste bord? Ce vom pune in locul lor sau, si mai precis, in cat timp le vom redobandi?
Puterea in interior si puterea in exterior
Disputele pe administrare si reprezentare s-au dovedit politicianiste, la fel ca si falsele interpretari, dar, desi acestea din urma sunt de cele mai multe ori o chestiune de putere, aplicarea Constitutiei nu a putut fi dereglata, regulile acesteia fiind la fel de clare ca lumina zilei. Puterea in interior, care este una de administrare a tarii, apartine guvernului, care guverneaza, dar nu mediaza, lucru pe care il face presedintele, puterea in exterior, care este legata de reprezentare, o exercita presedintele, care „prezidentiaza”, dar nu guverneaza (nici nu ar putea), exceptia de la regula facand-o situatia in care premierul este mandatat de catre presedinte sa-l inlocuiasca, la unele manifestari sau reuniuni in afara tarii. Principial, nu cred ca ar mai fi ceva de adaugat.
Integralitate, majoritate, minoritate
Orice cetatean sau partid poate pretinde orice, dar nu inseamna ca si poate sau trebuie sa obtina orice. Aici, principiile de integralitate, majoritate si minoritate nu lasa loc de nicio rastalmacire. Principiul constitutional de integralitate din Axioma 2 il putem identifica in mai multe articole din Constitutie, la capitolele privind drepturile, libertatile si obligatiile cetatenilor. Acesta ofera fiecarui cetatean, fara nicio deosebire, deci integralitatii cetatenilor tarii, garantia de parte constitutiva a statului roman. Formularea „fara nicio deosebire” cred ca este de maxima relevanta si cu acoperire generala, nemaifiind nevoie sa insiruim sexul, etnia, religia etc., prin care se evita si riscul ca ceea ce nu a fost nominalizat sa nu fie luat in considerare.
Caracterul national al statului este dat de majoritatea calificata, ca majoritate covarsitoare a populatiei. Este vorba de regula proportiilor, in care un procent de 5%, sa zicem, nu schimba natura unei mase demografice, si nici chiar un procent eterogen insumat ceva mai mare nu ar schimba majoritatea calificata, de peste 80%. Desigur, astfel ar sta lucrurile in cazul unei paritati sensibil apropiate, de pilda de 1/2. Dupa parerea mea, pretentia UDMR ca minoritatea maghiara sa devina, in termeni de drepturi colective, parte constitutiva a statului ar putea fi luata in calcul doar intr-o singura situatie, cea a formarii unui stat comun romano-ungar, de tipul unei confederatii Romania-Ungaria, in care cele 10 milioane de locuitori ai Ungariei se vor adauga celor 20 de milioane ai Romaniei. Dar, evident, acest calcul este si ramane pur speculativ, ca si pretentia in cauza.
Fragmentarium Politic 