Un raspuns la un comentariu: Constitutiile se verifica in timp

29/05/2013

Ghita Bizonu’, gresesti in concluzia ta, cele mai citite dintre cartile mele sunt Biblia si Constitutia, prima, in lectura politica, evident, din care am aflat, intre altele, originile razboiului „preventiv”, care era si impredictibil, pe motive cam tot de 9/11, dar si ce pasaje citea G.W.Bush din Vechiul Testament, la ora de citire a Bibliei, la Casa Alba, iar din studierea comparata a altor Constitutii, prin raportarea la starea popoarelor si la faptele conducatorilor, ca unele erau amagitoare, oferite inclusiv spre imitatii toxice (avea “dreptate” Darwin, ne tragem din maimute!), pentru ca liderii in cauza se conduceau si conduceau dupa altfel de “Constitutii” (nu mai departe de o Constitutie de prin preajma, scrisa “rand cu rand” de “mana” unui presedinte care citea biblia marxist-leninista, dar si din alte orizonturi, deloc rosii).

Probabil ca la impartirea abecedarelor politice la tine s-au terminat, altfel ai fi stiut sa faci legatura intre statul de drept si Constitutie, pai ce crezi ca stat de drept au aparat si Barroso, si Merkel, si Gordon, daca nu cel consfintit prin Constitutie? Ce crezi ca inseamna o lovitura de stat, daca nu o lovitura data Constitutiei? Implicit, atunci cand condamni un puci, te raportezi la litera si spiritul Constitutiei, pe care o apreciezi si-i adaugi, volens nolens valoare, din moment ce faci din ea, si pe buna dreptate, miza vitala a democratiei. Stiu ca USL-ului lui Crin Antonescu nu-i convine tinicheaua pe care si-a legat-o singur de coada, in vara trecuta, dar si ca acum se incearca rescrierea Constitutiei pentru prezidentiabilul liberal.

Eu chiar nu as vrea ca “cicatricile” lui Victor Ponta, din care se pare ca a invatat rapid ce trebuia (baiat subtire, de, jurist, care nici nu cred sa fi fost convins de aventura prezidentiabilist-teribilista!), sa se transfere asupra romanilor, printr-un alt episod care sa implice Statul de Drept si Constitutia. In istoria crizelor politice romanesti, tentativa politicianista de demitere a lui Traian Basescu s-a izbit nu numai de netemeinicia argumentelor (nu s-a putut cita clar si probat niciun articol constitutional care sa fi fost incalcat), dar si de solidaritatea occidentala in apararea statului de drept, implicit a legii sale fundamentale, care ar putea foarte bine intra in manuale ca o fiica a constitutiilor americana si europene, o “Constitutie a Occidentului”. Ori putin lucru este acest capital de recunoastere?

De ce crezi ca statul si constitutia lui Nicolae Ceausescu nu au fost aparate de catre occidentali, in 1989, cu vocalitatea si determinarea cu care au facut-o in 2012? Explicatia nu poate fi decat una singura, pentru ca acelor creatii unipersonale si politoide le-au lipsit legitimitatea si credibilitatea, care vin din democratie. De aceasta data nu mai intreb, ci afirm apodictic, si cred ca oricine o poate face, aceste acumulari de recunoastere, confirmare si validare, istoricizate de crize, reprezinta cea mai pretioasa zestre, data de Constitutia in vigoare (2003). Nu neg, ar putea exista, theoretic, o Constitutie mai buna, dar, practic, mi se pare prea mult si prea riscant sa mai asteptam inca douazeci de ani pentru a vedea acest lucru. Ca orice lucru durabil, si Constitutiile se verifica in timp. Quod Erat Demonstrandum!

http://nastase.wordpress.com/2013/05/28/lumea-americanii-si-noi/


Departele care iti indeparteaza aproapele

29/05/2013

Am ramas, cred, cu o anumita sensibilitate de la unul dintre profesorii mei, care a scris si o carte despre gandirea aforistica din cultura romana, fata de ceea ce Lucian Blaga spunea a fi expresia adusa in starea de gratie, aforismul, la care, adica, nu se mai poate adauga nimic.

Daca ar fi sa caracterizez relatia noastra cu americanii, nu stiu daca va suna a aforism, dar as comprima-o in doar cinci cuvinte: Departele care iti indeparteaza aproapele.

Daca ma veti intreba pe ce imi sprijin aceasta reflectie, va indemn sa analizati cu atentie relatia in cauza, daca deja nu ati facut-o, veti constata un exclusivism politic si geopolitic in care nu mai incape nimeni sau nimic altceva, care tinteste un singur scop, dobandirea controlului.

Spun acest lucru cu prietenie oricarui prieten care ar incerca sa ma izoleze de apropiati, pentru a ma domina: Prietene, daca esti prieten cu mine, nu inseamna ca eu sa nu fiu prieten si cu altii!

Fara indoiala, diplomatia dublului limbaj sau standard este o inselatorie, va trebui ca, in noua lume in care vrem sa traim, sinceritatea gandului, cuvantului sau masurii sa redevina de nezdruncinat.

Credinta mea este ca viitorul va apropia departele si aproapele, in termenii acceptarii si concilierii, poate, sper, aceasta schimbare o va face chiar globalizarea! 

http://nastase.wordpress.com/2013/05/28/lumea-americanii-si-noi/


%d blogeri au apreciat: