Alte cateva observatii si propuneri privind amendarea Constitutiei

28/05/2013

In reactia precedenta, pe aceeasi tema, ma intrebam, nu retoric, ci din nestiinta, daca proiectul USL de „revizuire” a Constitutiei se va face in favoarea politicienilor sau a cetatenilor. Astazi, stim, dupa ce ce liderii aliantei de guvernare au convenit asupra amendamentelor, ca vom avea, in principal, o Constitutie a politicienilor.

Faptul ca nici PNL, nici PDL si UDMR, actori ai dreptei politice, nu sustin ideea unei interventii privind confiscarea extinsa a bunurilor, in conditiile in care acest instrument s-a dovedit eficient in unele state UE (Italia, Franta etc.), exprima tendinta de conservare a averilor dobandite ilicit de catre unii politicieni si de continuare a vechilor politici clientelare si fraudante, care ne va mentine in marja saraciei si polarizarii sociale. Este pur si simplu scandalos ca PNL, sub acoperirea actualelor prevederi constitutionale privind dreptul la proprietate, doreste sa ascunda pe mai departe, ca in timpul guvernelor lui Traian Basescu, capitalul acumulat primitiv, prin furt sau pe cel folosit in savarsirea de infractiuni economice. Aducerea sub garantia constitutionala a bunurilor obtinute din hotie, alaturi de cele obtinute din munca cinstita, este de nesustinut si de neacceptat! Este prima batalie pierduta de Victor Ponta in fata lui Crin Antonescu, poate cea mai importanta, avand in vedere ca PNL a incalcat clauza nescrisa de moralitate a guvernarii USL.

O prevedere neconcordanta, care sunteaza democratia, in speta majoritatea rezultata din alegeri, este si cea referitoare la situatia in care, in urma neobtinerii investiturii de catre premierul desemnat, din partea partidului cu cele mai multe mandate, presedintele sa faca urmatoarea desemnare la propunerea partidului de pe locul al doilea. Chiar daca respingerea va insemna absenta unei majoritati parlamentare, s-ar putea sa fie legata de persoana, nu de partid, si, in consecinta, ar merita o retestare cu un alt candidat, si de abia dupa aceea, in cazul unui nou esec, ar trebui sa se treaca la al doilea partid. Ideea este ca electoratul nu trebuie sa fie inselat sau sa se simta inselat, prin posibile malversatiuni de palat (aliante de partidulete, traseism etc.), iar o a doua sansa ii va da siguranta ca nu se va intampla asa ceva. Am mai spus, si intaresc, intr-o cultura politica inalta si electoratul trebuie sa devina un jucator, inclusiv prin a cere stop joc sau reluarea unei faze (cel putin pentru ca suporta toate decontarile, ar merita asta, intr-o democratie desavarsita).

Nu cred, si aici ii gasesc un punct slab premierului, ca ar fi bine ca procurorii sa ramana magistrati, mai ales dupa interminabilele scandaluri politice in care au fost sau sunt implicate persoane cu asemenea pozitii socioprofesionale (sa nu uitam de procesele si condamnarile politice, la instrumentarile procurorilor/DNA-ului). In afara de faptul ca in antichitate magistratul era un cetatean ales, iar in modernitate cel mai adesea se confunda cu o persoana investita cu dreptul de a judeca, un procuror care ar fi si magistrat ar dezechilibra balanta justitiei, pe care este chemat sa o tina judecatorul, atunci cand cantareste argumentele si probele acuzarii si apararii, pe care procurorii si avocatii trebuie sa le prezinte de pe pozitii egale. Sentimental, pot intelege propunerea lui Victor Ponta, care este procuror de meserie, in care probabil se va reintoarce, dar ca cetatean democrat, nu!

Sunt, de asemenea, deziluzionat de cei care au o viziune istorista despre Constitutie, care cred ca aceasta ar trebui „adusa la zi”! Este o falsa problema, Constitutia nu este un ghiveci de evenimente, este o alcatuire de principii perene, nu perisabile. In caz contrar, Constitutiei i-ar trebui tomuri sa se exprime evenimential sau ar trebui sa se schimbe cu o frecventa inimaginabila pentru orice stabilitate societala. Nu cred ca America, cea mai conservatoare constitutional, dar careia ii merge cel mai bine, tocmai datorita stabilitatii ancorelor legii fundamentale, isi „updateaza” Constitutia dupa fiecare locatar de la Casa Alba, presupun ca nici macar cu aliantele politico-militare, care sunt conjuncturale, cu interesele, care sunt eterne, este altceva, doar acestea isi gasesc, principial si institutional, consacrarea constitutionala. Apropos, noi ce avem de gand, daca maine pica Euro sau se desfiinteaza UE? Sau, ca sa fiu mai optimist, daca aderam la moneda unica sau la nu stiu ce pact fiscal, bugetar, bancar etc? Schimbam de fiecare data Constitutia? (apropos, din nou, inca imi reverbereaza semnalul de prudenta al lui George Friedman: „Nu intrati in zona Euro”).

In ceea ce priveste calendarul alegerilor parlamentare, a nu nu le tine iarna mi se pare justificat, vremea rea ar putea impiedica accesul spre cabinele de vot, dar si perioada 1 aprilie-1 noiembrie imi pare prea larga, ce-i drept, vara nu-i ca iarna, sunt insa alte probleme, in plus ar fi si un motiv de nesfarsite controverse sau targuiri politice. Ma gandesc ca tot de la partenerii nostri strategici am putea invata, stabilind o zi civila anume sau de la alti prieteni, care folosesc repere biblice. Pentru ca suntem crestini, lucru care nu l-am spus in Constitutie, din false motive de laicitate, banuiesc ca a insera un reper tot biblic, de pilda a cincea duminica dupa Paste (pentru a nu se suprapune campania cu postul) sau dupa orice alta sarbatoare traditional-crestina din prima parte a anului, ar fi o solutie durabila si evocatoare, care nu ar (mai) deranja pe nimeni.

Reclame

Statul, Constitutia si Cetatenii

27/05/2013

Dezbaterile pe tema proiectului guvernamental de revizuire a Constitutiei iau uneori traiectorii ciudate, prin lipsa de reprezentativitate a unor propuneri, din perspectiva majoritatii calificate a populatiei, dar si din punctul de vedere al cuprinsului, atat uzual cat si specific. Pe aceasta zona, incerc sa articulez o reactie, nu neaparat analitica, pentru ca specialistii vor pricepe despre ce este vorba, ci mai degraba ca un inventar de semnale.

Axiomele interdependentelor constitutive

Constituirea socio-statala este guvernata de trei axiome, demonstrate istoric si faptic. Axioma 1: Orice constitutie este legea de temelie a oricarei societati organizate statal. Axioma 2: Orice stat este organizatia politica a tuturor cetatenilor sai, fara nicio deosebire. Axioma 3: Intr-o interdependenta egala, Statul, Constitutia si Cetatenii alcatuiesc Sfanta Treime de Drept.

Constitutia Revolutiei, o garantie de neinlocuit

Avem o Constitutie postdecembrista, in care salasuiesc spiritul democratiei socio-liberale si vointa originara a milioane de oameni. Aceasta este diferenta specifica sau firul rosu care va trebui sa strabata toate regimurile si guvernarile, pentru a evita orice riscuri ale instrainarii sau derapajelor. Constitutia nu trebuie personalizata sau grupalizata, ca cea din 1965/1974, cu consecintele dezastruoase binecunoscute, ci socializata, precum legea fundamentala din 1991/2003, a renasterii democratiei romanesti. As observa insa ca, spre deosebire de democratiile sociala si liberala, care vin de pe cele doua laturi ale esichierului, o sinteza a lor, spre centru, sub forma democratiei socio-liberale, care conditioneaza liberalismul economiei de piata de cadrele si finalitatile sociale, mi s-ar parea mai potrivita, sub aspectul echilibrului.

Oportunitate sau oportunism?

Legata de nevoia stabilitatii constitutionale, evocata mai sus, se pune intrebarea daca o eventuala revizuire este motivata sau nu, pe fond. Ori, din cate stim, puciul parlamentar sau lovitura de stat, din vara anului trecut, a esuat. Numai asemenea modificari drastice de conditii politice ar atrage dupa sine si ajustari constitutionale de anvergura unei revizuiri. Scandalul din Ungaria pe aceasta tema ar trebui sa fie un avertisment si un moderator pentru unele ambitii politice, personale sau de grup, din Romania democrata.

Amendare sau revizuire?

Daca vom pleca de la faptul ca revizuirea in acceptiune juridica inseamna o cale de atac, termenul ca atare este, fara indoiala, nepotrivit, pentru ca nimic nu ar justifica un asemenea asalt asupra unei Constitutii democratice si liberale. Prin urmare, Titlul VII-Revizuirea Constitutiei ar fi susceptibil de o reformulare mai putin radicala, sub forma „Amendarea Constitutiei” sau „Amendamentele la Constitutie”, cu corijari corespunzatoare ale prevederilor subsecvente (initiativa, procedura si limitele amendarii sau amendamentelor).

O Constitutie a cetatenilor sau a politicienilor?

Aceasta este una din intrebarile la care initiatorii revizuirii ar trebui sa raspunda clar, complet si convingator, pentru a preveni riscul respingerii la referendum. Desi cu intarziere, avand in vedere evenimente ante si postdecembriste, romanii au invatat cu temeinicie lectia democratiei, stiu ca aceasta tine de demos, de numar si majoritate, nu de persoane sau grupuri, inclusiv partide, de aritmetica votului, care este aceeasi pe toata verticala nationala si internationala, si ca atunciu cand pierd, pierd pe mana lor, motiv pentru care electoratul a devenit el insusi un jucator, gratie culturii politice in crestere.

Ca o propunere, fiecare modificare din Constitutie va trebui sa fie insotita de explicatii privind masura in care serveste interesele cetateanului, iar proiectul nu va trebui sa fie votat in bloc, ci pe fiecare prevedere noua, motiv pentru care buletinele de vot de la referendum vor trebui sa fie sub forma de chestionar, cu raspunsuri DA si NU pentru fiecare item constitutional supus girului popular. Numai asa ar fi un vot in cunostinta de cauza si o masurare electorala corecta.

Dreptul de initiativa constitutionala

Acesta ar trebui sa fie un atribut al institutiilor de putere ale statului, mai putin al presedintelui, care trebuie sa ramana in afara jocului, pentru a-i ramane intacta capacitatea de mediere, dar si al cetatenilor, in ultimul caz acestia putand initializa si din interiorul societatii civile (SCV) sau al unor organizatii civice (OCV), ai caror membri se pot adauga, strict numeric, la numarul celor care, potrivit legii, vor avea acest drept.

Aspectul statistic mentionat este important pentru ca voturile sunt numerice si pentru a respecta principiul un om, un vot, din care se vor putea degaja majoritatea si minoritatea. Consider ca termenul ONG este unul de import, nepotrivit, cu o puternica incarcatura politica, care uneori poate deveni antistatala (fapt care se vede cu ochiul liber, cine ii da banu’, ii da si ROF-ul!), ceea ce ar fi o aberatie, potrivit Axiomei 2, pentru ca daca statul suntem noi toti, nu putem lupta impotriva noastra insine, dar si pentru ca uneori sunt niste inselatorii, nu au reprezentativitate statistica, sunt ca firmele fantoma. Alternativa propusa, OCV-urile, mi se par mai adecvate (nu stiu de ce noi nu conceptualizam si tot mergem pe imitatie).

Despre durabilitatea Constitutiei

Avem o Constitutie care beneficiaza de impresionante verificari, confirmari si recunoasteri. Cand Bruxellesul si Washingtonul, prin seful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si asistentul Secretarului de Stat, Philip Gordon, au cerut imperativ Romaniei sa-si respecte Constitutia, in timpul crizei politice din 2012, i-au adaugat, implicit, valoare. Cand nici stanga nu a reusit sa-l demita pe presedintele de drepta si nici presedintelui de dreapta nu i-a reusit eschiva de a nu-l numi pe premierul de stanga, Constitutia s-a dovedit o balanta precisa si fiabila. Ce facem cu aceste achizitii de legitimitate si credibilitate, le aruncam peste bord? Ce vom pune in locul lor sau, si mai precis, in cat timp le vom redobandi?

Puterea in interior si puterea in exterior

Disputele pe administrare si reprezentare s-au dovedit politicianiste, la fel ca si falsele interpretari, dar, desi acestea din urma sunt de cele mai multe ori o chestiune de putere, aplicarea Constitutiei nu a putut fi dereglata, regulile acesteia fiind la fel de clare ca lumina zilei. Puterea in interior, care este una de administrare a tarii, apartine guvernului, care guverneaza, dar nu mediaza, lucru pe care il face presedintele, puterea in exterior, care este legata de reprezentare, o exercita presedintele, care „prezidentiaza”, dar nu guverneaza (nici nu ar putea), exceptia de la regula facand-o situatia in care premierul este mandatat de catre presedinte sa-l inlocuiasca, la unele manifestari sau reuniuni in afara tarii. Principial, nu cred ca ar mai fi ceva de adaugat.

Integralitate, majoritate, minoritate

Orice cetatean sau partid poate pretinde orice, dar nu inseamna ca si poate sau trebuie sa obtina orice. Aici, principiile de integralitate, majoritate si minoritate nu lasa loc de nicio rastalmacire. Principiul constitutional de integralitate din Axioma 2 il putem identifica in mai multe articole din Constitutie, la capitolele privind drepturile, libertatile si obligatiile cetatenilor. Acesta ofera fiecarui cetatean, fara nicio deosebire, deci integralitatii cetatenilor tarii, garantia de parte constitutiva a statului roman. Formularea „fara nicio deosebire” cred ca este de maxima relevanta si cu acoperire generala, nemaifiind nevoie sa insiruim sexul, etnia, religia etc., prin care se evita si riscul ca ceea ce nu a fost nominalizat sa nu fie luat in considerare.

Caracterul national al statului este dat de majoritatea calificata, ca majoritate covarsitoare a populatiei. Este vorba de regula proportiilor, in care un procent de 5%, sa zicem, nu schimba natura unei mase demografice, si nici chiar un procent eterogen insumat ceva mai mare nu ar schimba majoritatea calificata, de peste 80%. Desigur, astfel ar sta lucrurile in cazul unei paritati sensibil apropiate, de pilda de 1/2. Dupa parerea mea, pretentia UDMR ca minoritatea maghiara sa devina, in termeni de drepturi colective, parte constitutiva a statului ar putea fi luata in calcul doar intr-o singura situatie, cea a formarii unui stat comun romano-ungar, de tipul unei confederatii Romania-Ungaria, in care cele 10 milioane de locuitori ai Ungariei se vor adauga celor 20 de milioane ai Romaniei. Dar, evident, acest calcul este si ramane pur speculativ, ca si pretentia in cauza.


„Acasa”

26/05/2013

Pentru fiecare om, exista un singur loc pe lumea asta, harazit de Dumnezeu, despre care ascendenta etnica, rasiala, culoarea pielei, cultura, religia sau alte elemente modelatoare, inclusiv cele de clima sau spatio-temporale, il indreptatesc pe deplin sa spuna si sa se simta ca se afla acasa, ca este un majoritar si nu un minoritar.

Ar fi nu numai hilar dar si incorect ca un nomad dezradacinat sa-si renege locul de bastina istoric si sa emita, intr-un loc strain, pretentii pe care majoritatea sau habitatul de origine nu i le-au putut satisface.

Si totusi, asemenea lucruri se intampla, iar atunci cand sunt manipulate politic devin de-a dreptul grotesti, in care majoritati covarsitoare incep sa fie tracasate de imigranti din alte rase, care-si aduc cu ei tipuri de instructie, obiceiuri culturale si credinte religioase care in mod natural ii vor impiedica sa se integreze sau sa fie asimilati.

Rasism nu inseamna oare negarea sau nesocotirea dreptului legitim al majoritatii de a se apara de influente straine, de tendintele de a i se batjocori sau lua in posesie spatiul etno-rasial si geografic in care si-a durat, de la inceputuri, propria casa?

Nu ar fi oare cinstit, moral si legal ca imigrantii sa fie ajutati sa se intoarca acolo unde sunt majoritari si unde pot spune ca se afla acasa?

http://www.hotnews.ro/stiri-international-14874060-manifestatie-paris-impotriva-expulzarii-romilor-cateva-sute-persoane-defilat-banner-care-scria-astazi-romii-maine-cine-opriti-rasismul.htm


Un exercitiu de criza

20/05/2013

Cel mai probabil, ruperea USL, pe care multi cronicari s-au grabit sa o anunte, nu se va intampla, va ramane un exercitiu de criza. La Congresul tineretului liberal, de sambata, intr-o camasa in ton cu albastrul de pe sigla si din sala evenimentului, semnalul invitatului Victor Ponta a fost clar, in stil caragialesc, “pupat Piata Independentei” cu Crin Antonescu. Cat vor tine noile asigurari de continuitate este o alta problema, greu de clarificat in acest moment, ceea ce se poate spune cu destula siguranta este ca raceala si neincrederea care s-au instalat in USL in ultimele zile au atins o cota fara precedent, aducand-o in zona de atentie, care ameninta sa depaseasca oricand linia rosie a ruperii.

Desi atacul de panica a trecut, au ramas multe intrebari fara raspuns. Nimeni nu se mai indoieste ca motivele de de-conjugare au fost simple pretexte sau ca PSD si PNL nu si-ar cunoaste punctele tari si slabe, pentru a sti la ce s-ar putea astepta unul de la celalalt, fara a mai fi nevoie de nu stiu ce testari reciproce, asa cum au venit unele declaratii sau ipoteze, dinspre putere si opozitie. Presupunand ca nu ar exista un proiect de rupere, ar fi fost normal sa nu se fi ajuns la o asemenea expunere publica, asemanatoare cu o paruiala in vazul lumii care, inevitabil, duce la divort, pentru nepotrivire de caracter.

Daca exista o ciorna de despartire, cred ca ar fi potrivit sa ne gandim ca exista si un proiect post-factum, ceea ce ne duce in zone din afara aliantei si, poate, chiar a tarii. Miscarile din afara USL ne arata o dreapta politica aflata intr-un inceput de eferevescenta organizatorica, animata de ideea unificarii. Fundatia Miscarea Populara si Partidul Popular, pe cale de a se naste, sunt constructii-pepiniera, in raport cu uzatul PDL, aflate, alaturi de ceilalti actanti ai dreptei, in cautarea unui antreprenor politic, care sa le anvelopeze si sa le ofere un candidat credibil pentru alegerile prezidentiale, si tocmai aceasta nevoie acuta de leadership reprezinta si o tentatie si o presiune pentru seful PNL, Crin Antonescu, ca alternativa la pozitia din USL.

Dar tot atat de bine ar putea exista si un alt plan, pentru ca interese exista, de scoatere a lui Crin Antonescu din zona prezidentiabililor cu sanse, pentru ca trebuie spus ca daca va merge pe mana USL, ar avea, fara indoiala, prima sansa, beneficiind de sustinerea celui mai mare partid, PSD. Nu trebuie sa uitam ca anumite declaratii nediplomatice ale presedintelui liberal, din timpul crizei de vara trecuta, au iritat unele capitale vestice si institutii internationale, cand, intr-adevar, lipsa unui background „externist” a cantarit greu, alaturi si de o anumita „auto-aprindere”, care uneori il poate lua sub control, depunctandu-l.

Surprinde insa si un alt factor, supralicitarea de catre PSD a amenintarii cu ruperea USL, prin conditionarea integritatii Uniunii de excluderea din PNL a lui Sorin Rosca Stanescu, pentru declaratiile ostile social-democratilor. Ori tocmai aceste ultimatumuri situeaza PSD-ul in topul supralicitarii ruperii USL, ceea ce mi se pare atipic pentru un partid cu un asemenea profil, nu insa, ce-i drept, si pentru un lider ca Victor Ponta, care pare sa se fi abandonat cu totul unei coabitari discutabile, pe a carei filiera vin toate mesajele europene si atlantice (probabil ca unui profesionist al conexiunilor nu i-ar fi scapat prilejul de a face legaturi contextuale cu o anumita numire, ambasadoriala, la Fondul Proprietatea sau cu o vizita discreta, geopolitica, la Bucuresti).

Daca ramane de vazut care din aceste scenarii se va adeveri si de unde a venit semnalul de declansare a acestui exercitiu de criza, mi se pare rezonabil a lua in calcul ca cineva va castiga si cineva va pierde, ca cineva va fi „jucator” si cineva va fi ‚jucat”, si ca toata tevatura de pre-criza la care am fost martori reprezinta un test de reactie pentru partide si electorat, in vederea experimentarii adevaratei crize, de rupere efectiva a USL. Pe undeva, jocul cu ruperea USL este ca cel marinaresc (fara aluzie!) cu trasul la parama, in care fiecare incerca sa-l traga pe celalalt in zona sa de interese. Pe cei care vor dori sa parieze la bursa acestui joc i-as sfatui sa discearna, mai intai, nu de ce parte se afla Basescu, ci cei cu adevarat puternici, institutiile internationale.


Presedintele din umbra

17/05/2013

Opozitiile democratice isi formeaza guverne din umbra pentru monitorizarea celor legitime, ca un exercitiu si o contra-oferta pentru cand vor ajunge la putere. Exista insa si o situatie particulara, cand guvernele se pot afla in opozitie cu presedintele, ideologic vorbind, pentru ca institutional acest lucru ar fi neconstitutional, acoperita prin termenul de coabitare. Dupa parerea mea, un candidat prezidentiabil din partea unui partid de guvernare, aflat in raporturi de coabitare cu presedintele, ar putea foarte bine sa fie numit presedinte din umbra, care l-ar diferentia de ceilalti prezidentiabili.

Concret, pe situatia putere-opozitie actuala, opozitia nu ar putea avea un presedinte din umbra, ci doar un candidat prezidentiabil, deoarece atat opozitia cat si presedintele apartin aceluiasi spectru, de centru-dreapta. Acelasi lucru ar fi valabil, in cadrul coalitiei de guvernare (USL), si pentru PNL, care are aceeasi pozitionare cu presedintele pe esichier, tot de centru-dreapta. Rezulta ca singura forta politica indrituita sa aiba un presedinte din umbra ar fi una apartinand stangii, in cazul de fata guvernamentale, care este PSD, dar, in mod inexplicabil, asa ceva nu exista!

Sa ne intelegem, faptul ca PSD si PNL s-au inteles sa sustina un candidat unic la presedintie, respectiv pe liberalul Crin Antonescu, nu exclude un presedinte din umbra al social-democratilor, dar nici nu inseamna ca acesta din urma s-ar opune sau ar submina intelegerea respectiva, ci pur si simplu ar fi o chestiune formala, care ar sublinia o formula de eticheta politologica, de surmontare a unei lacune conceptuale, daca vreti, dar ar pune si mai bine in valoare niste raporturi de forte reale, desi nenumite, mai precis cu ce vine fiecare si cu ce se alege din combinatia USL.

In concluzie, cand spui „presedinte din umbra” este clar ca acesta se situeaza pe o pozitie polara diferita fata de cea a celui in exercitiu, din punct de vedere al dihotomiei stanga-dreapta. Asadar, pe cand un presedinte din umbra?


Platforma de la Reghin

17/05/2013

Probabil ca toti avem un al saselea simt, dar nu toti il auzim la fel. Cand suntem mai tineri, agitatia orgoliului, ambitiei si invidiei il poate acoperi, nu-i mai auzim alertele, ceea ce nu se intampla dupa o anumita varsta, cand ni se domolesc, lasand locul reflectiei lucide, neatasate de mize si imediat. Nu stiu care dintre cele trei fiare, care ameninta sa sfasie sufletul omenesc si despre care Suleyman Magnificul isi atentiona fiul, in popularul serial de televiziune, ar pune in pericol USL-ul, dar Victor Ponta si Crin Antonescu par a fi munciti de alte ganduri decat de cele care ar trebui sa le insufleteasca alianta.

Mi-am amintit de aceste lucruri citind cele spuse de Adrian Nastase in ceea ce as numi „Platforma de la Reghin”, pe care o propune, spre stabilizare, coabitantilor din USL, care ni se infatiseaza mai vulnerabila ca niciodata. Solutia poloneza, a mesei rotunde, de salvare a concordantei prin discutii interne, nu in lumina reflectoarelor, reprezinta, neindoielnic, o cheie pe care partidele din Uniune ar trebui sa nu o arunce, ci sa o foloseasca in comun. Pulsiunile independentiste nu-si au rostul intr-o coalitie guvernamentala, care pana la alegerile prezidentiale de anul viitor trebuie sa functioneze ca o echipa, pentru a-si atinge si al doilea obiectiv fondator, cucerirea pozitiei de la Palatul Cotroceni.

Marul discordiei par a fi alegerile europarlamentare, din 23-25 mai 2014, pentru care liberalii au anuntat ca vor merge pe liste separate, dar aceasta pozitie concurentiala nu are cum sa nu afecteze, cel putin ca psihologie politica, unitatea obiectivului prezidentiabil al USL, cu scadenta in toamna aceluiasi an. Nu cred ca ierarhizarea celor doua tipuri de alegeri ar fi un obiectiv optim, orice alegeri isi au importanta lor, iar alegerile care urmeaza sunt, ca orice examen, incercarea cea mai grea. Din nou, cuplarea prezidentialelor cu europarlamentarelor apare ca o varianta dezirabila, care daca nu stinge cel putin pune surdina neintelegerilor dintre PSD si PNL.

Teoretic, ar mai fi si posibilitatea devansarii alegerilor prezidentiale fata de europarlamentare, neevocata de niciun partid pana in prezent, dar aici ar interveni cateva variabile suplimentare greu de controlat, intre care acordul presedintelui in exercitiu, dar si aparitia unui al treilea partid, intrevazuta corect de fostul premier social-democrat, care sa rastoarne orice perspective legate de viitorul premier si viitoarea alianta de guvernare, nemaivorbind ca bataia de aripa de fluture care sa determine o asemenea avalansa ar fi organizarea de alegeri parlamentare anticipate.


Regionalizare vs globalizare

14/05/2013

Globalizarea politica nu este nici pe departe ceva nou si inexorabil, cum sustin apologetii, este aceeasi tendinta veche de cand lumea, de dominatie unipolara, despre care ne vorbesc atat teoria si istoria relatiilor internationale, cat si surse biblice.

Globalizarea este numele modern al mondializarii, exprimand politica unor state asa-zise “providentiale”, “alese” sau “exceptionale” de a controla si directiona, prin puterea economica sau militara, fluxurile financiare si comerciale la nivel global.

Noul secretar american al Apararii, Chuck Hagel, surprindea foarte plastic acest trend, care poate fi sinuos, dupa cum observam, prin formularea “America in frunte iar ceilalti dupa ea”.

Noua si inexorabila este globalizarea tehnologica (ceea ce s-a inventat nu mai poate fi dezinventat!), care este altceva, data de noile tehnologii comunicationale, nou vector de care incearca sa se “lipeasca”, intr-adevar, aceleasi vechi ambitii hegemonice, care se opun multiplicarii si, in ultima instanta, democratizarii centrelor de putere.

Globalizarea nu este si nu va ajunge la un dat definitiv si ireversibil, criza sau crizele de toate felurile pot impune reculuri, dar mai ales regionalizarea poate fi o arma care se poate opune cu succes tendintei de monopol a globalizarii.

Nu impartasesc atitudinea pasiva fata de acest fenomen, cu atat mai mult cu cat in Europa Centrala si de Est au inceput sa apara germenii unei reinventari sau reconfigurari geopolitice, prin care sa ia in stapanire propriile fluxuri financiare si comerciale, din regiune, si de care Romania, din cate se pare, habar nu are, riscand o noua izolare, poate chiar mai pagubitoare decat cele din trecut.

http://romanian.ruvr.ru/2013_05_12/Locul-Si-rolul-Romaniei-in-reconfigurarea-Europei-Centrale-Si-de-Est-Partea-I/