Euro-optimismul, un viitor posibil

Maine are loc, la FET, dezbaterea „Euro-scepticismul, o noua doctrina in Europa ?”. Cateva opinii.

Nu cred ca euro-scepticismul este o doctrina noua. Noua este conjunctura, nu neaparat economica, deoarece crize au mai fost, ci mai ales politica, sub forma trendului de federalizare a Europei. O astfel de punere a problemei ne va ajuta sa intelegem si de ce actuala criza treneaza atat de mult, pentru ca tocmai politica este cea responsabila de ineficienta terapiei si de suita de recaderi. Cultivarea dependentelor si a transmisibilitatii, prin aducerea tuturor bolnavilor intr-un singur si imens salon, in locul rezervelor, si prescrierea unui tratament unic, in detrimentul individualizarii, este exact terenul propice de reproducere a oricarui virus.

De ce, de pilda Turcia, pentru ca tot este in centrul evenimentelor, nu s-a molipsit de criza, ci cunoaste o prosperitate crescanda, de invidiat? Nu cumva pentru ca nu se afla in “salonul de bolnavi” al UE, in care circula nestingherit virusul intraspitalicesc al crizei?

Toate politicile UE care tintesc sa faca din moneda, finante, banci, fiscalitate, bugete etc. un spatiu politic unic, sub forma Statelor Unite ale Europei, nu inseamna decat o decompartimentare sau depresurizare in fata expansiunii crizei, care ameninta flotabilitatea sau portanta navei, pentru a folosi o expresie a presedintelui Basescu, cea mai mica fisurra riscand sa o duca la fund sau sa o prabuseasca. PPE pare a fi orb si surd la nevoia de „cordoane sanitare”, care impiedica contagiunea, care nu sunt altceva decat politicile nationale. De aceea nu cred ca pacientul (economia) este de vina, ci medicul (politica).

Cand am spus ca euro-scepticismul nu este nou am avut in vedere si alte aspecte, care istoric tin de europenism si concurenta, in termenii scolilor de geopolitica. Exista de obicei drumul de la realitate catre concepte, dar uneori drumul poate fi si invers, cand conceptele nu mai sintetizeaza o realitate, ci o dorinta, cand nu mai vin din campul social, ci ies din laboratoare, cand nu mai urmaresc sa explice, ci sa transforme. Probabil ca daca am afla originea acestui concept, cine/ce/cum l-a nascut, de unde a venit el in spatiul politic european, ne-am afla mult mai aproape de raspunsul la tema decat orice alt raspuns dat de politicieni. Observand ca va fi prezent la FET si profesorul de geopolitica Paul Dobrescu, care spune apodictic, undeva, ca „drumurile se fac mergand”, nu am nicio indoiala ca auditoriul va pleca lamurit si de ce se fac drumurile in geopolitica.

http://nastase.wordpress.com/2013/06/06/vineri-la-fet-5/