Siretlic geopolitic sau viciu de procedura constitutionala?

14/08/2013

Un argument invocat frecvent in escamotarea revizionismului si iredentismului, reiterat si astazi de secretarul de stat ungar Zsolt Nemeth, este ca Ungaria are o responsabilitate constitutionala fata de etnicii maghiari din afara granitelor tarii. O nuantare politica moderna si general-acceptabila, atata timp cat se refera la pastrarea identitatii culturale si respectarea drepturilor omului, la intarirea legaturilor spirituale cu tara-mama, ca pod intre cele doua patrii.

Este insa general-inacceptabila utilizarea unei asemenea posibile prevederi constitutionale, pe care nu o au toate statele, ca pretext pentru a aduce atingere drepturilor si obligatiilor suverane ale altor state, in materie de minoritati nationale sau organizare administrativ-teritoriala, dar exemplele sunt mult mai multe. Cand acest lucru se intampla, nu exista nicio indoiala ca ne aflam intr-una dintre cele doua situatii precizate in titlu.

Nu este niciun secret ca Viktor Orban a modelat Constitutia Ungariei potrivit intereselor politice ale coalitiei parlamentare majoritare, Fidesz-Jobbik, care-i sustine Guvernul, cat si a celor geopolitice, cand a stipulat responsabilitatea statului ungar fata de maghiarii de pretutindeni. Dar ce inseamna aceasta responsabilitate, in temeiul unei legi nationale, care produce efecte juridice pe un teritoriu delimitat, al statului national?

O astfel de responsabilitate poate insemna, desigur, o motivare legala fata de contribuabili privind cheltuirea unor bani publici pentru maghiarii din diaspora, poate insemna, cred, in special pentru institutiile de cultura, obligatii de actiuni pe aceceasi directie de politica externa, si lista poate continua, in functie de balanta dintre nevoi si resurse. Am facut doar o trimitere,  sper necesara si clarificatoare, catre un spectru de principii uzuale, care tintesc construirea si consolidarea unei coexistente interetnice si interstatale sanatoase, in care drepturile minoritatilor nationale nu sunt folosite ca un cal de bataie pentru imixtiune si expansiune geopolitica, prin stirbirea, incalcarea sau substituirea drepturilor si obligatiilor suverane.

In niciun caz, responsabilitatea constitutionala in cauza nu poate fi nelimitata si nu poate oferi o acoperire pretextuala pentru actiuni extremiste ale unor partide nationalist-radicale pe teritoriile altor state, de propovaduire si instigare a exclusivismului si separatismului etnic sau rasial, or de asumare in numele acestora de conflicte sau razboaie. Exista in materie de drepturile minoritatilor nationale institutii internationale indrituite sa se pronunte. Pentru cei care nu inteleg care sunt limitele de aplicare a principiului responsabilitatii constitutionale pentru etnicii din diaspora sau care il folosesc tendentios in scopuri politice sau geopolitice, poate ar trebui elaborat un cod de procedura.


Doua modele geopolitice si consecintele lor

14/08/2013
De 24 de ani, Romania se afla sub presiunea geopolitica, nestavilita si fara precedent, a vecinului vestic, Ungaria. Caderea frontierelor de lagar si inlocuirea lor cu unele de integrare au avansat vectorul geopolitic occidental spre Est, circumstante care au favorizat expansiunea in acelasi sens si a vectorului geopolitic ungar.

Libertatea circulatiei transfrontaliere a minoritatii maghiaro-romane si a cultivarii identitatii etno-culturale, in contextul generalizarii acestor drepturi ale omului, parea sa fi pus punct resentimentelor de vecinatate, care fusesera determinate de ingradirile comuniste. Numai ca patimile si ambitiile extreme niciodata nu dorm. Simultan sau la scurt timp, de noile deschideri democratice a incercat sa profite, in mod paradoxal, si extremismul ungar, sub forma sa iredentista. Si cum daca nu vine muntele la Mahomed se duce Mahomed la munte, au inceput si politicienii extremisti din Ungaria sa vina in Romania, sub forma unor misionari ai iredentismului, cu sloganuri, steaguri, predici si tabere.

Cum de a fost posibila transformarea Transilvaniei romanesti dintr-o tinta intr-o baza a iredentismului Ungariei in bazinul carpatic? Este o intrebare care nu cred ca s-a mai pus, dar care nu mai poate fi ocolita dupa declaratiile belicoase ale liderului extremist ungar, Gabor Vona, de asumare a unui conflict cu Romania pentru obtinerea autonomiei minoritatii maghiaro-romane, facute chiar pe teritoriul romanesc. O a doua intrebare, la fel de acuta, ar fi ce fel de instrumente sunt opozabile acestui fenomen periculos, care ameninta sa se transforme intr-o sursa de instabilitate regionala?

Un indiciu l-am putea gasi in diferentele dintre modelele geopolitice ale Ungariei si Romaniei. La o evaluare globala a celui ungar, acesta ne apare ca un model conflictualist-divergent, care se hraneste dintr-o politica interna unitarist-convergenta, pe care si-a subordonat-o total. Politica interna de centralizare a Ungariei, in special din ultimii ani, de restrangere a dispersiei democratice, pentru care si-a atras si numeroase critici internationale, a intrunit consensul intern. Ciudat sau nu, nationalismul Fideszului lui Viktor Orban a facut ca acest partid sa aiba mai multi simpatizanti si votanti de stanga decat MSZP (social-democrati), ceea ce l-a adus la guvernare si l-a mentinut pe valurile involburate ale crizei.

Distantarea Ungariei, adesea conflictuala, de unele obiective de integrare ale UE (pe care a si comparat-o cu URSS) si de finantarile din partea FMI, careia a reusit sa-i ramburseze intreaga datorie (performanta pe care numai Ceausescu o inregistrase!), i-a adus o anumita independenta sau libertate, care  i-a permis mobilizarea si directionarea de resurse semnificative pe obiective geopolitice. As spune, folosind un termen din trecutul imperial al Ungariei, ca geopolitica a fost imparateasa, iar politica, un rege vasal.

Este acest model unul de succes? Poate suna brutal sau nepotrivit cuvantul „succes”, alaturat unui lucru atat de nedorit pentru stabilitatea si securitatea in regiune (si nu numai), dar tacerea si inactiunea nu fac decat sa incurajeze extremismul geopolitic.

Inexplicabil, in Romania nationalismul nu s-a bucurat de audienta comparabila celei ungare, ci dimpotriva (a se vedea esecurile ca prezidentiabil ale lui Vadim si declinul PRM). Sau poate, pentru a fi in treacat un caustic de moda veche, ce-i permis Ungariei nu-i permis, si atunci ipocrizia blamarii dublului standard este dovedita?! Nu, nu am in vedere folosirea acelorasi arme, desi strategia este veche de cand lumea, ci reactia UE, de sustinere a instrumentelor soft, ale statului de drept. Modelul geopolitic romanesc este exact inversul celui ungar, Romania este obedienta fara egal a Vestului, pe care-l urmeaza orbeste pana-n panzele albe, pe fondul unor politici interne conflictualiste si divergente, care ameninta sa scufunde tara in saracie si nesiguranta. Un supranationalism activ in afara si un nationalism inert inauntru fac in mod sigur din Romania un model neprofitabil.


%d blogeri au apreciat: