Inaintea interventiei americane in Siria: O opinie sincera in sase puncte

Hitler a cautat un pretext de razboi si l-a gasit pe seama Poloniei, cand a regizat un atac de frontiera cu soldati nemti, in uniforme poloneze. Lumea democrata nu l-a oprit, de parca nu ar fi fost majoritatea zdrobitoare, de falsa teama a escaladarii, care s-a produs tocmai datorita “incurajarii” date de inactiune si, culmea, tocmai cei care ar fi putut-o face au devenit, pe rand, victime!

Vreau sa spun, fara legatura cu interventia iminenta a SUA in Siria, pentru un presupus atac chimic al lui Assad impotriva rebelilor, ca reactiile sau non-reactiile au fost, istoric, cele care au oprit sau deschis drumul dictatorilor si razboaielor de toate felurile.

Pe caz, as observa, in primul rand, o suita de antecedente americane in materie de fabricare de pretexte si de inselare a opiniei publice. Ne amintim, la ONU, pe ce machete si cu ce proiectii s-a incercat sa se acrediteze falsul, pentru ocuparea Irakului. Daca si prostia este pe masura, nici inselaciunea nu are limite.

Doi, se invoca informatii CIA, care este experta recunoscuta (inclusiv autodeclarata), in dezinformari si diversiuni, potrivit carora ar fi ascultat telefoane si ar fi cules probe privind folosirea armelor chimice de catre armata siriana. A le lua de bune ar fi ca si cand ai mari intoxicarea opiniei publice cu doze toxice si mai mari, din aceeasi sursa.

Trei, “folosirea” armelor chimice de Assad este un basm, din aceeasi colectie din care fac parte si basmele cu Iugoslavia, Irak, Libia etc., cand ai initiativa strategica si controlezi cursul operatiunilor militare, implicit deznodamantul, nu folosesti arme de nimicire in masa. Este o chestiune elementara care tine de stiinta militara si arta razboiului.

Patru, o actiune unilaterala, in afara legii internationale si a aprobarii Consiliului de Securitate, anuleaza caracteristicile de predictibilitate, stabilitate si legalitate, pe care, alaturi de altele la fel de importante, le asociem democratiei.

Cinci, asa-zisele lovituri fulger, ca “avertizare”, “pedepsire” sau “educare”, cu scop limitat, de cateva zile, care nu ar urmari rasturnarea regimului Assad, ascund, in fapt, o incercare de consacrare a precedentului, din care se va naste si hrani regula, dar, in contextul politico-juridic si politico-militar dat, ambele sunt, after day, la fel de primejdioase.

Sase, analizele apropiate administratiei americane, care ignora impotrivirea majoritatii americanilor si in balanta interventiei opun celor mai tragice consecinte posibile considerente ce tin de imaginea de lider, de interese de grup sau de statutul de jandarm mondial, sunt lipsite de deontologie si instigatoare.

Sincer, nu cred ca presedintele american va da curs optiunii militare, care va avea repercusiuni grave, unele greu de prevazut sau de lunga durata. Chiar daca SUA au facut agenda internationala a ultimelor zile (si nu exclud sa fi fost un obiectiv), Barack Obama, laureat al Pemiului Nobel pentru Pace, ar face, politic si diplomatic, o agenda si o imagine incomparabil mai bune, respingand interventia in Siria. Cerul sa il lumineze, iar noi sa ne rugam!