Eveniment “Zero”: Nasterea unei miscari

Germinatia sociala a ideilor de schimbare depinde de o serie de factori, intre care timpul, constientizarea si, probabil, generatia joaca un rol important. A trecut aproape un sfert de secol de la schimbarea, promisa a fi in bine, din 1989, fara ca acest lucru sa se intample. Sarcina economico-sociala a orientarii spre Vest nu s-a indeplinit, iar status-quo-ul de sistem, instapanit de revolutia portocalie si consolidat de guvernoratul in tandem, Basescu-Gitenstein, de tip colonial, coabiteaza cu un guvern social-liberal, in pofida faptului ca se afla in conflict antagonic cu interesul national si asteptarile populatiei. Sistemul parea matusalemic, pana foarte de curand, capabil sa supravietuiasca oricarui guvern si oricaror proteste sau referendumuri.

Am scris aceste randuri cu gandul, evident, la aceasta toamna sociala, care a debutat cu putere, iesind din zagazuri care pareau ale neputintei si resemnarii, in fata pauperizarii crescande si a coruptiei sistemice. Desi muntii nostri aur poarta, vorba poetului, Alesul (sau alesii) il instraineaza, pe saracie, catre a Apusului Poarta, iar mituitorii au ajuns sa inchida pana si ochii televiziunii publice, pentru ca protestele romanilor sa ramana necunoscute. La capatul a noua zile de proteste, in Piata Universitatii si in alte orase ale tarii, impotriva proiectului de exploatare a aurului de la Rosia Montana, de catre Gabriel Resources Ltd, autoritatile l-au declarat inchis, catalogandu-l un esec. Protestele insa vor continua, cu o agenda extinsa la cianurile in minerit si gazele de sist.

Ma inscriu concertului de opinie care vede in participarea tineretului universitar la protestele din Piata Universitatii, in continuitatea si in obiectivele acestora un fenomen social, dar nu m-as grabi sa-l compar cu miscarea studenteasca occidentala din mai 1968, si nici sa-l deturnez prin atribuirea unui partizanat politic sau confruntari guvernamentale care in mod vadit ii lipseste. Desigur, fenomenul poate evolua catre o alta treapta, poate chiar dobandi caracterul unei replici post-neoliberaliste, oricum, anti-capitaliste mi se pare cam mult spus, avand in vedere evantaiul organizarilor de tip capitalist. Fenomenul ca atare, in acest stadiu, l-as numi miscare, iar pentru importanta si momentul de aparitie l-as categorisi drept un eveniment de rang „Zero”.

Miscarea studenteasca romaneasca este ceva relativ nou in peisajul post-comunist al Estului, ca obiective, determinare si rezultate, ceva scintilatii au fost si in Ungaria, si in Bulgaria, si in Cehia, poate si prin alta parte, dar atat, niste scintei. Fenomenul pe care, din motive de specificitate, l-as boteza „Resources”, pentru ca resursele sunt in centrul lui, cel putin in aceasta faza, cat si pentru ca proteste in Piata Universitatii au mai fost si Rosia Montana a fost doar unul dintre obiective, nu are nimic in comun cu violenta si hedonismul miscarii marcusiene, marcate de alcool, sexualitate si rock (Herbert Marcuse a fost intr-adevar un instigator anti-sistem, dar din cu totul alte ratiuni decat cele anti-capitaliste).

Miscarea „Resources” nu este nici de stanga, nici de dreapta, ci, daca vreti, de stanga-dreapta, adica transcende ideologiile de esichier politic, ceea ce nu inseamna ca este anti-ideologica. Niciun interes nu se poate promova in afara unei ideologii, sfarsitul acestora, profetit din cand in cand, mai ales in perioade de criza si de schimbare, s-a dovedit de fiecare data un mit sau o alta ideologie. Adevarata problema a ideologiilor este cata reprezentativitate sociala sau nationala au, ce arie de interese ating, ce mijloace si ce scopuri propun. Istoric, multe miscari sociale au clacat din cauza absentei unei ideologii, dar nu-i mai putin adevarat ca si multe dintre cele care au avut au fost ingropate din cauza punerii in circulatie a soparlitei ca n-ar avea, ceea ce le obtura perspectiva perceputa. Ideea ca miscarea din Piata Universitatii ar fi anti-ideologica exprima mai degraba o dorinta decat o realitate sau, si mai bine spus, teama de o anumita realitate miscatoare. Care este ideologia noii miscari protestatare? Concluzia care se desprinde din examinarea obiectivelor este ca acestea descriu o ideologie a interesului national.

Nu neg ca revolutiile secolului XXI ar putea avea, dupa un anumit stadiu de dezvoltare globala, mai degraba cauze culturale decat economice. Ideea este discutabila, probabil ca daca toate neamurile pamantului ar fi cuprinse de starea paradisiaca a imbelsugarii, si-ar putea permite, pentru a nu se plictisi, si nu stiu ce revolutii pe criterii culturale (ma infiorez insa daca acestea vor fi de genul unor incercari, de astazi, de schimbare a locurilor intre normal si anormal, intre sanatos si patologic!). Insa pana cand nu se vor reduce decalajele dintre bogatii si saracii lumii, fie ca e vorba de tari sau de persoane, vor mai curge multe vremuri peste pamanteni! In mod explicit, miscarea „Resources” are cauze economice, si prin aceasta isi defineste principala nota de originalitate, aceea de a fi o miscare economica, nu politica.

Alte doua caracteristici, pereche am putea spune, judecand dupa dihotomia traditionala guvernamental-neguvernamental, sunt ca protestele nu par a fi nici anti-guvernamentale, nici ale societatii civile. In primul caz, nu s-a mai auzit sloganul „Jos!” (poate doar cu totul accidental), ca in ianuarie 2012, iar tineretea premierului, care-l apropie de generatia protestatarilor, se poate presupune ca a fost un argument puternic de comunicare si intelegere, din moment ce preceptul „Cere si ti se va da!” a functionat, ce-i drept, cu intarziere (probabil, Ponta a vrut sa arate ca un lucru bun se poate face si la noua zile!). Cat priveste absenta de la proteste a reprezentantilor societatii civile (nu am cunostinta decat de o tentativa esuata, respinsa de Piata Universitatii), ma surprinde mai putin decat „sponsorizarea” oengista din cazul televiziunii publice, chiar incep sa cred ca descurcareata societate civila merge in paradis, din moment ce, daca nu e rece, este paralela cu terestra clasa de mijloc (in statu nascendi, ce-mi place savantlacul, cand nu exprima nimic!).

In loc de concluzii, nu stiu daca aceasta miscare, tanara si la propriu si la figurat, economica si anti-sistem, pentru ca anti-sistem este o miscare care nu se lasa sedusa de culorile politice si rotativele guvernamentale conventionale, intre limitele carora nu se schimba nimic si establishmentul ramane acelasi, dar este animata de o ideologie a interesului national, va reusi o schimbare de directie sau de statut de tara. Fara un cap politic, care a existat dar a fost temporar neutralizat de catre sistem, va fi greu, daca nu chiar imposibil, ca miscarea protestatara studenteasca sa se transforme intr-o revolutie a patriotismului economic.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: