Cazul Tokes: O stea cazatoare

30/09/2013

Orice stea, inclusiv politica, straluceste doar pe un cer intunecat, de vreme in primul caz, de vremuri in cel de-al doilea. Referindu-ne la Laszlo Tokes, se poate spune ca Romania i-a dat statura si stralucire, la revolutie, cand romanii i-au interpretat actiunile de la Timisoara, din decembrie 1989, drept acte patriotice, in slujba tarii natale, al carei cetatean era si este.

Astazi, insa, dupa escaladarea de catre Tokes a cetateniei romane cu cererea antiromaneasca, adresata premierului Ungariei, la Universitatea de vara de la Baile Tusnad, de a actiona pentru a oferi protectorat Transilvaniei, s-a vazut ca acest credit de incredere romanesc nu are nicio acoperire la cel distins cu “Steaua Romaniei”.

In toata lumea civilizata, acordarii unui titlu sau distinctii de cetatean de onoare al unei urbe sau tari i se raspunde pe masura, pentru ca, nu-i asa, onorarea cu onoare se tine. Cand acest lucru nu se intampla, in mod la fel de firesc i se retrage celui impricinat titlul sau distinctia in cauza. La acest capitol, lucrurile sunt clare si cu aplicabilitate universala: nicio realizare nu-ti poate acoperi actul de inselare a bunei credinte. Legea si morala trebuie intotdeauna salvate.

Cand tara te-a facut mare iar tu incerci sa o faci mica, este limpede ca este o dezicere de idealurile revolutiei romane, fara de care devii o stea cazatoare. Invrajbirea si destramarea tarii nu au fost obiective ale revolutiei. Laszlo Tokes pare a tine cu tot dinadinsul sa ne convinga, in ciuda democratiei, si probabil a reusit, ca manualul care-l citeste si il inspira nu este al revolutiei romane, ci al contrarevolutiei ungare (1956). Mai departe, nu cred ca ar mai fi ceva esential de adaugat.