Statul de drept si egalitatea de autonomie

24/11/2013

Ori de cate ori ii aud pe cei care incearca sa construiasca o falsa constiinta despre autonomie, imi vin in minte inteleptele cuvinte ale lui Solomon, dintr-una din pildele sale (17:20), care spune ca cel cu inima prefacuta nu gaseste fericirea, si cel cu limba stricata cade in nenorocire. In fata unor contrafaceri, a inventarii de false idei si motivatii ori a unor redesenari extrateritoriale a hartii Romaniei, care ies din logica suveranitatii statului de drept si a democratiei, nu putem ramane muti sau cu bratele incrucisate. Toate extremismele si utopiile politice trebuie sa se loveasca de forta de neclintit a noilor realitati, ale statului de drept si democratiei, ca de o stanca de granit. Ne vom oferi alianta si parteneriatul oricui va contribui la consolidarea acestor valori vitale, niciodata invers. Nimeni nu cere nimic in afara statului de drept, dar nu putem ramane indiferenti cand acesta este tinta unor declaratii extremiste. Indiferenta naste si hraneste monstrii extremismului.

Autonomia teritoriala, pentru ca despre acest tip este vorba, nu are nicio legatura cu autonomia culturala sau locala. Deosebirea este data de principiul egalitatii de autonomie, ca sursa-suport a egalitatii de sanse. Autonomia egala este cea legala. Autonomia teritoriala este o supra-autonomie, o arogare de pretentii de supra-egalitate, disproportionalitate si, la limita, de statalitate. Inutil sa mai axiomatizam ca o regiune cu statut special, pe criterii entice, este nedemocratica, supranationala. Supra-autonomia este o autonomie extrema, o tentatie care, in mod clar, vine in urma unui indelungat abuz de incredere. Teritoriul national este indivizibil si inalienabil, iar autonomia locala este un concept al administratiei publice, nu o idée de feudizare sau in slujba unor interese extranationale. Autonomia inegala nu inseamna democratie. Atributele statului nu pot fi stirbite, transferate ori ostaticele autonomiei.

O spun cu onestitate, sunt mai mult decat contrariat de unele din ideile, de ieri, ale presedintelui UDMR, Kelemen Hunor, de la Targu Mures, cu care niciun cetatean, fie el roman sau maghiar, dar in mod cert european, nu poate fi de acord. Cine i-a ascultat ideile instigative, si cu siguranta au facut-o mult mai multi romani, despre “ nu ne lasam santajati”, “nu putem admite supraordinea”, “pamantul nostru”, “un ungur poate face puscarie”, “politia politica urmareste reprezentantii maghiarilor”, “autonomia teritoriala” etc., si-a dat seama de incercarea unui soi de levitatie ideologica intre realism si suprarealism. Din fericire pentru toti, aripile de ceara ale acestei desprinderi de realitate sunt topite chiar de realitate. Aceste mituri de transee nu servesc, in niciun caz, deschiderii, apropierii, imprietenirii, convietuirii armonioase, si cu atat mai putin statului de drept. Legea nu are culoare de partid sau etnica, spiritul rusinos si persecutor al lui Unio Trium Nationum nu mai poate fi reinviat. La lege egala, autonomie egala. As mai face o observatie, de incheiere. Am cautat in Constitutie principiul autonomiei egale. Nu l-am gasit!