Codul lui Buchanan

Un mesaj transatlantic cu totul neobisnuit a fost adus, recent, la cunostinta opiniei publice. Denuntul international, caci despre aceasta este vorba, solicita cu atat mai mult atentia lumii democrate cu cat el nu vine din partea unui solicitant de azil sau refugiat, precum Edward Snowden, ci a unui inalt personaj politic, din apropierea varfurilor politicii americane, care a ales calea, mai putin confortabila, de a fi o voce dizidenta din interior.

Patrick Buchanan, fost candidat republican la presedintia SUA si principalul ideolog al „paleoconservatorilor” americani isi exprima transant dezacordul fata de „valorile hollywoodiene” ale Casei Albe si simpatia fata de cele conservatoare ale liderului de la Kremlin, Vladimir Putin. Apare tot mai limpede, astazi, ca, in afara de radacinile constitutionale, privind detinerea privata de arme, o responsabilitate insemnata pentru violenta civila care terorizeaza societatea americana revine si industriei filmului. Plecand, probabil, tocmai de la constrangerile unei asemenea recunoasteri, presedintele Barack Obama a initiat o ancheta la Hollywood, pe tema impactului public al violentei din productiile cineastilor americani.

Intr-un articol intitulat „Putin are dreptate”, influentul politician republican american ataca frontal politica Washingtonului de homosexualizare a casatoriei si familiei, pe care nu ezita sa o identifice cu o sursa a raului. Prin prisma discursului despre starea natiunii ruse, din 12 decembrie 2013, Buchanan il compara pe Vladimir Putin cu Ronald Reagan, ca aparator al binelui, iar America o considera a fi luat locul URSS, ca „imperiu al raului”, conform celebrei expresii reaganiene, din discursul asupra imperiului raului, din 8 martie 1983. „Să vă traduc mesajul”, explica autorul, „… încercarea de a egala căsătoria tradiţională şi căsătoria homosexuală este aidoma încercării de a egala binele şi răul. Aici nu există ambiguitate morală, din contra, lucrurile sunt clare, indiferent dacă sunteţi de acord sau nu”.

Dar cele doua dezvaluiri palesc in fata celei de-a treia, care pune sub semnul intrebarii tot ceea ce stim, din teorie sau din practica, in materie de democratie si drepturile omului, amintindu-ne de inselatoria prin dublul limbaj, descrisa de George Orwell, in „1984”. „O astfel de pozitie”, isi continua Buchanan sustinerile, „nu este lipsita de sens.” In opinia sa, destul de prudenta, de aceasta data, si de inteles, SUA au trecut printr-un proces de „descrestinare” fortata, impusa de elitele politice, in conditiile in care majoritatea americanilor s-au impotrivit, dar nu au putut rezista presiunii.

Ne aflam in fata unui adevarat cod, care, o data cu cheia data de Buchanan, poate fi „tradus”, cum ne spune acest al doilea mare aparator al drepturilor popoarelor, in acest caz la religia parintilor lor, dupa cel al denuntatorului spionajului global, cu date din teren, din istoria americana sau din invataturile biblice.

Este un fapt care tine de evidenta scandalurilor care s-au inregistrat, in timp, ca biserica a fost penetrata de „raul” denuntat de Buchanan, al carui sens, de „descrestinare”, ni l-a semnalat. Politica de cadre clericale i-a fost, probabil, cel mai la indemana, dar, cum autorul vorbeste de descrestinare fortata, este de presupus ca s-au folosit si alte instrumente, care tin de acest registru, de interventie fortata asupra credintei americanului. In al doilea rand, aflam ca acest proces a fost impus de elita politica, cu certitudine de o alta confesiune religioasa, decat cea crestina, si ca majoritatea poporului american si-a aparat religia parintilor. Dupa cum stim, America este Crestina si Crestina este America. Ne aflam, evident, in fata incalcarii Constitutiei americane, care a fost adoptata de un popor crestin, si care garanteaza neinterventia statului in problemele care tin de credinta religioasa.

Buchanan spune ca americanii nu au putut rezista presiunii, ceea ce este discutabil. Daca este vorba de America superficiala, pe care o reprezinta patura extrem de subtire a leadershipului, afirmatia poate fi adevarata, dar daca este vorba de America profunda, a poporului propriu-zis, lucrurile stau complet diferit. Nu trebuie uitat ca religia crestina s-a nascut din cea iudaica, si ca a nu avea alti Dumnezei decat cel al parintilor si strabunilor se pune cu aceeasi netarmurita hotarare pentru ambele religii, dovada ca nicio persecutie a celor doua religii nu le-a putut schimba.

Mai mult, cand au existat pericole de deconfesionalizare sau cand popoarele au interpretat anumite gesturi ale regilor ca ar insemna asa ceva (desi unele erau, ca in cazul lui Solomon, cu ofrande ocazionale pentru Astarte, din pura curtuoazie pentru negustorii straini), sursele biblice ne vorbesc de impotrivire prin revolte. Cand Solomon a incercat sa-l unga in religia sa pe fiul conceput cu regina din Saba, preotii si poporul s-au opus cu indarjire, finalizata cu succes. Pe patul de moarte si in pragul unui razboi civil, pe motive religioase, Solomon si-a chemat fiul si i-a spus: Roboam, am fost un nebun! Sa respecti legile sfinte ale Domnului! Chiar si Solomon, care a fost inteleptul inteleptilor, cand a incercat sa impuna poporului o haina stramta, aceasta s-a rupt in fasii!

http://romanian.ruvr.ru/2013_12_28/Patrick-Buchanan-Putin-are-dreptate-5636/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: