Ce se intampla, doctore? (o propunere de reflectie)

Nu, nu este vorba despre celebra comedie muzicala cu Barbra Streisand si Ryan O’Neal. Cu intrebarea din titlul acestui film am ales sa tintesc intreaga breasla, pentru tendinte si fenomene privind sanatatea publica cel putin discutabile, cu experimentari si serializari pe care le credeam proprii doar regimurilor de ruptura dintre varfuri si mase.

Inevitabil, politica este subsecventa in astfel de situatii sau, cred ca si mai nimerit spus,  „suprasecventa” (daca termenul nu este in dictionare ar trebui introdus), ca origine a raului din care decurg toate relele. Hitler i-a blagoslovit pe germani cu ersatzul, Ceausescu pe romani cu nechezolul. Noroc cu istoria, care a oprit acest sistem de furajare a populatiei, in timp ce ei, liderii maximi, se  intretineau cu delicatese. Au urmat obezitarea oamenilor prin fast food-uri si mcdonalds-uri, apoi, degenerarea lor prin introducerea in alimentatie a organismelor modificate genetic, in timp ce “Alesii” isi fac piata cu avionul, pentru a nu-si refuza nimic, de oriunde din lume, din ceea ce le poate hrani vitalitatea.

De curand, am aflat despre narcotizarea populatiilor, probabil ultima etapa a imbecilizarii, prin vinderea la liber, in coffee shop-uri, a canabisului si marijuanei. Oricat ar parea a fi scene rupte din filmele de fictiune, atacurile asupra capacitatilor fizice si, ceea ce este si mai important, asupra celor de cunoastere si de inteligenta sunt extrem de reale si de palpabile. Nu reproducem, aici, panoplia mijloacelor sau cazurile in materie, ne-ar trebui o lista foarte lunga, important este semnalul.

Se poate vorbi in tot acest proces, cu aparente recreative si comerciale, in care ingredientele de manipulare a atractivitatii nu lipsesc, de un scop politic? Probabil ca da, avand in vedere ca accesul de masa la narcotizare este obtinut prin legalizare de catre statul de drept, dar si daca nu-l privim separat, ci integrat in ceea ce ar putea fi niste verigi subtile. Daca vom adauga toate efectele posibile ale inlantuirii digitale si, peste foarte putin timp, pe cele ale serviciilor fizice din aer, tintite cu ajutorul dronelor, se prefigureaza formatarea unui comportament individual si social foarte apropiat de cel descris de portretul robot al unui zombi, numai bun de expus in vitrina propagandistica a unei democratii totale!

Cand o anumita politica ofera OMG-uri spre consum populatiei autohtone, de pilda, ca proba falsa de siguranta alimentara sau cand un politician ispiteste indirect publicul, prin a „recunoaste”, complice, ca a consumat, candva, iarba, acolo cu certitudine exista o prapastie sociala, ce se incearca a fi ascunsa sub perdeaua iluziilor, dar si o imorala manipulare a atractitivitatii raului. Scaparea, in aceste cazuri, daca este posibila, este in mainile halatelor albe fara de arginti, a caror voce ar trebui sa devina tunatoare, in primul rand in organizatiile internationale. La multi si la mai buni ani!