Se spune ca unele analize sunt precum unele profetii, o data dezvaluite, nu se mai implinesc. Chiar daca ceea ce voi spune este doar o ipoteza, mi-as dori sa nu se confirme, vicecampionul de tinerete al liderilor europeni mai are inca multe lucruri interesante de spus si de facut in politica romaneasca. Desigur, daca si va invata pe masura, daca ceea ce se contureaza a deveni o corigenta il va stimula sa se puna cu burta pe manualul de politica, mai ales la capitolul privind comunicarea si consultarea de partid.
Aparent, decizia de ieri a premierului Victor Ponta, de a-l sustine pana la capat pe Crin Antonescu la alegerile prezidentiale, a adus linistea in USL. Sa nu ne amagim insa, linistea este doar una de leadership, nu si una de partid. Cel putin pentru cel mai mare partid, linistea impusa de liderul sau seamana mai mult cu o acalmie. Furtuna poate oricand sa izbucneasca, nu se stie cu ce intensitate, pe cine sau ce va matura din calea sa.
Pentru a intelege posibilele efecte inverse de partid ale unei hotarari la varf privind sustinerea unui candidat de alianta, ar trebui in primul rand avute in vedere raportul de forte din cadrul aliantei si psihologiile pe care acesta le genereaza, sub aspectul diferentierilor de rol. Orice membru de partid al unei formatiuni politice dominante intr-o alianta de guvernare, care, in plus, poate forma si singura o majoritate parlamentara, va nutri un acut sentiment de frustrare daca formatiunea sa nu va avea un candidat propriu la alegerile prezidentiale. Cand posibilitatea unui prezidentiabil propriu, perfect legitima ca marime si influenta, este respinsa de sus in jos, prin ordin, frustrarea devine si mai mare si are toate sansele sa se reverse asupra liderului partidului.
Faptul ca Victor Ponta a obtinut, anul trecut, un al doilea mandat de sef al PSD exprima, neindoielnic, incredere, dar aceasta ar putea fi considerata abuzata, daca masa mare a partidului va simti sau constientiza ca sansa de revansa la prezidentialele din 2014, dupa umilitoarele infrangeri din 2004 si 2009, a fost vanduta, in urma unui troc politic. Formal, Ponta este un lider puternic, dar, informal, nu este cel mai puternic din PSD, acest lucru s-a vazut la primirea unui invitat la Congres, fost sef de partid si de executiv, cand sala s-a ridicat in picioare, intr-o explozie de simpatie, in comparatie cu care liderul oficial parca devenise, subit, foarte mic sau nici nu mai exista!
In limitele regulilor jocului pentru prezidentiale, impuse de sedinta USL de luni, o posibilitate pentru marea masa a PSD de a avea un candidat propriu ar fi ca aceasta sa fi reconstruita de jos in sus, sub forma unui candidat independent, cu sau fara ghilimele. Tensiunea, deghizata sau nu, care, inevitabil, se va crea intre baza si varf, se va rezolva la urne. Daca evenimentele vor curge spre aceasta ipoteza, urnele de vot vor fi un test de rezistenta al legaturilor dintre lider si partid.
Fragmentarium Politic 