Nu este nicio indoiala ca in planurile de expansiune ale Vestului catre Est Ucraina este miza geopolitica a momentului. Refuzarea de catre Ateniuk si Kliciko a posturilor de premier si vicepremier, oferite de Ianukovici, si conditionarea opririi miscarii Automaidan de semnarea acordului de asociere la UE descriu si sustin in mod explicit aceasta tinta.
Absenta unui program politic si respingerea guvernarii sunt insa si un turnesol pentru lipsa unei sustinerii interne. Indiferent de etnie si credinta, care disting estul si vestul Ucrainei, este greu de crezut ca ideea de capitulare in fata ultimatumului politic si economic al Vestului va intruni vreodata o sustinere majoritara.
Cel mai prost scenariu ar fi o rupere a Ucrainei, dupa linia propusa inca de Huntington (care era doar un segment dintr-una mai lunga), dar riscurile de instabilitate si presiunile de pe frontiera de Est a NATO si UE ar face nesigure consecintele politice si geopolitice. Rusia si-a declinat orice intentie de interventie in Ucraina, dar in acelasi timp a avertizat si SUA asupra oricarui amestec.
In cazul unei imixtiuni externe, cel mai compromitator rezultat ar fi pentru ideea de „stat de drept”, foarte draga Occidentului, pentru scopuri propagandistice. La propriu, statul de drept inseamna cel putin doua lucruri, respectarea dreptului international si a dreptului constitutional. Dupa ce a iesit foarte sifonat din tentativa de incalcare a dreptului international, prin planurile de atacare a Siriei fara acordul ONU, sponsorizarea incalcarii dreptului constitutional in conflictul din Ucraina ar fi bomboana pe coliva prestigiului international al Occidentului.
Probabil ca SUA au ajuns, in urma turneului european al emisarului Victoria Nuland, o foarte buna diplomata si cunoscatoare pe fond a doctrinei juridice a statului de drept, la reprezentarea corecta a dreptului constitutional, ca singur arbitru al situatiei conflictuale din Ucraina. Mai de neinteles este UE, a carei administratie actuala isi traieste ultimele luni inaintea alegerilor europarlamentare din Mai, mai precis presedintele Consiliului European, Herman Rompuy, care scoate libertatile din ecuatia dreptului constitutional, facandu-le conflictuale si de neacceptat in orice stat de drept.
Actualizare (27.01.2014). Citesc in Adevarul un articol din care imi dau seama ca in unele minti dreptul constitutional, international sau actul final de garantare a frontierelor (1975) nu joaca niciun rol in reglementarea conflictului din Ucraina. Posibilitatea de razboi civil si de secesiune a vecinului de la rasarit a aprins imaginatia unei interventii militare „în nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, nordul şi sudul Basarabiei şi, de ce nu, în Transnistria, atunci când statul ucrainean nu ar fi capabil să menţină ordinea publică în teritoriile locuite de români.”
In primul rand, readucerea in discutie a revendicarilor teritoriale echivaleaza cu redeschiderea cutiei Pandorei, care a provocat deja doua parjoluri mondiale, in secolul trecut. Apoi, o incursiune militara nu se poate face fara acordul sau sustinerea NATO. Daca ideea beneficiaza de o stimulare „confidentiala”, ultimul cuvant l-am auzit evocat in legatura cu o anumita misiune, cu atat mai rau. Hitler, despre care scriitoarea Simoni Renee Guerreiro Dias susţine că a murit la 95 de ani, in 1985, in America de Sud, a provocat marele dezastru prin stimularea exponentiala a nationalismului sovinist.
Daca vreun politicianist crede ca prin rezgandarirea acestei corzi s-ar putea repozitiona pe un varf de imagine, ar trebui sa stie ca in prealabil s-ar impune sa-si abandoneze supranationalismul inflexibil si spoliator, deci eventuala sa tentativa ar mirosi de la o posta a inselaciune. Orice geopolitica a unilateralismului este sortita esecului. Mai devreme sau mai tarziu.
http://nastase.wordpress.com/2014/01/25/despre-vizita-doamnei-nuland/#
http://adevarul.ro/locale/suceava/ucraina-herta-1_52e3aafec7b855ff56c8f85d/index.html#
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 