Dupa reuniunea fara rezultat, de ieri, a USL, pe tema restructurarii Guvernului, conflictul dintre PNL si USD pare a mai ramane inghetat o vreme. Cred ca acest termen, de conflict, interpersonal, de orgolii, de influenta, cum vrem sa-i spunem, este mai sigur decat cel de “criza”, despre care Crin Antonescu spune ca e cand laie, cand balaie.
Joi, inainte de Valentine’s Day, Antonescu declara, intr-o interventie telefonica la B1 TV, ca “Nu-i nicio criza, Ponta are de raspuns luni daca doreste sa mai faca guvern cu PNL.” Luni, dupa ce, probabil, i s-au risipit sentimentele din ziua indragostitilor, a sustinut contrariul, ca “Victor Ponta trebuie sa ia o decizie mai repede, suntem intr-o criza de guvern.” Nu stim daca intre timp a primit vreun “biletel roz”, dar afirmatia de “criza” a devenit, intamplator sau nu, coincidenta cu a lui Traian Basescu.
Crin Antonescu si-a motivat respingerea unui nou post de vicepremier, care ar fi reparat o nedreptate facuta celui de-al treilea copresedinte al USL, Daniel Constantin, printr-un mandat de “fermitate”, primit din partea BPN al PNL, duminica seara. Este posibil sa fi fost un “vot coplesitor” al sedintei, cum spune Antonescu, numai ca acesta, indiferent cum a fost obtinut, contrasteaza puternic, prin inegalitarism, discriminare si elitism cu pozitia spre centru a dreptei liberale. Nu este corect ca un copresedinte al USL sa nu fie coegalul celorlalti doi copresedinti, ar fi, evident, un afront la adresa colegialitatii, spiritului de echipa si, in ultima instanta, aliantei insasi.
“Fermitatea”, cum si-a botezat batosenia, este opusul compromisului, despre care se spune ca este o arta a politicii. Mandatul de “fermitate” poate duce la ruperea USL, dar va crea probleme si pentru Crin Antonescu. Nu o fi Elena Udrea un oracol, dar s-ar putea sa fi anticipat bine cand a spus ca in urma despartirii de USL, PNL isi va schimba presedintele, pentru a se putea relationa credibil cu celelalte partide din familia dreptei, in primul rand cu PDL si PMP.
Acelasi mandat de “fermitate” intra in contradictie si cu “consensul foarte ferm de a continua USL”, de care ne-a asigurat Crin Antonescu, ceva este neclar in aceste improvizatii, cu atat mai mult cu cat seful PNL este cel care a izgonit PC-ul din ACD si l-a impins spre “asocierea”, cum o numeste sarcastic, dar in mod gratuit, cu PSD.
Prin ruperea USL, ingrijoratoare va fi nu soarta USD, ci a PNL, de care Basescu se declara scandalizat ca “are prea multi liberali de stanga”, cu “Tariceanu, Stroe, de stanga”, cu un Quintus care “s-ar fi pupat pe gura oricand cu Iliescu”. Aceasta inhibitie a lui Basescu, care este si a partidelor ori miscarilor de dreapta pe care le-a inspirat ori sunt mai distantate de centru, arata ca social-liberalismul este o realitate semnificativa, care adauga consistenta afirmatiei ca Romania este o tara de stanga.
In acest lant de contradictii, aventurierismul politic al lui Crin Antonescu este prins ca intr-o capcana, afirmatia sa ca “PNL este compact, nu se rupe” nu exprima nici pe de parte o certitudine, ci o neliniste. Si mai agitat este Basescu, care simte mai bine pulsul politic din social, aratatul muschilor cu chemarea romanilor in strada este cel putin hazardant pentru o tara cu un popor de stanga. Pentru a ne convinge, ramane sa vedem cat de “mare” va fi mitingul PMP, din 16 martie, anuntat de Elena Udrea, impotriva USL si a accizei de 7 centi la combustibil.
Fragmentarium Politic 