Saltul din „martea oarba”: Alianta B.A.

Nimeni nu pune la indoiala karatele aliajului politic din care este alcatuit Crin Antonescu. Saltul pe care l-a facut, in 2011, prin proiectul USL, nu numai ca nu a fost mortal, asa cum se astepta intreaga dreapta, care i-a retras plasa de siguranta, ci l-a adus la zenitul electoral si de putere, necunoscut si nesperat de PNL.

Dupa un an si ceva de guvernare, Crin Antonescu a decis sa faca saltul inapoi, iesind din Guvern si USL. Decizia unilaterala, cu toate sfortarile tactice de a face sa se creada ca i-ar parea rau si ca ar fi fost scos de la guvernare, este una de iesire, si ii apartine in totalitate. Va fi acest al doilea salt la fel de inspirat si de succes ca si primul?

Momentul ales este cum nu se poate mai prost, regional si intern, dar se pare ca acest lucru nu a contat. Hannes Swoboda, liderul socialistilor din PE, a pus degetul exact pe rana: ieşirea PNL de la guvernare nu este un gest foarte responsabil şi nu ajută foarte mult ţara, decizia  liberala de marţi seară „e mai rea decât dacă ar fi stat în Guvern până la capăt”.

Crin Antonescu nu este insa omul care sa se arunce in gol. Mizeaza pe un calcul, pe care cel mai probabil nu l-a facut singur. Exista multe indicii ca omul care a surprins printr-o dezinhibare ideologica si un spirit manevrier cu totul deosebite incearca sa repete povestea, mergand, in 2014, ca si in urma cu trei ani, pe o carte care nu-i apartine, dar despre care probabil ca simtul politicianist si asigurarile primite ii spun ca ar fi castigatoare.

In opinia mea, sansele sunt minime ca noua carte pe care a ales sa mearga Antonescu sa iasa castigatoare dintr-o rejucare a meciului electoral, chiar daca tangential a evocat ideea de alegeri anticipate, dupa ruperea USL. O fortare a norocului nu va ramane nepedepsita de un electorat inselat.

Cu totul altfel ar sta lucrurile in cazul repetarii schemei speculative de castig cu desemnarea premierului, care dupa actuala Constitutie este la mana presedintelui. Cererea intempestiva de demisie a premierului Ponta, cu care Antonescu si-a insotit retragerea ministrilor liberali, si blocarea revizuirii prerogativelor constitutionale ale presedintelui sustin indiscutabil repetarea in orice conditii a acestei scheme. In consecinta, pe aceasta vulnerabilitate va veni lovitura, cu conditia obtinerii pe orice cale a unei crize de guvern.

Desigur, este prematur sa discutam despre o criza a Guvernului USD, dar nu si inutil, pentru ca jocul dintre stanga si dreapta va deveni tot mai disputat si mai lipsit de scrupule, victoria si infrangerea vor fi pentru cel putin zece ani. De o parte vor fi suportul popular, nevoia de stabilitate si raportul politic de forte, de cealalta, marotele coruptiei si statului de drept, sustinute de un presedinte expirat si detestat, cu aliati controversati si din ce in ce mai putini.

N-ar fi de mirare ca umbra degetului lui Basescu sa deseneze pe fata lui Ponta niste catuse, tot asa cum Netaniahu a desenat  pe fata lui Merkel mustata lui Hitler. Numai ca in contextul special al anilor de guvernorat basist n-ar fi exclus ca romanii se le perceapa ca pe catusele rupte de Romania pe Campia Libertatii! In fine, vom trai si vom vedea!

Cert este ca indiferent de cine va candida la prezidentiale de la PSD, candidatura lui Crin Antonescu va fi putin probabil sa se bucure de sustinerea intregii drepte. PDL nu-l va vota, Vasile Blaga a spus-o de nenumarate ori. PFC, prin vocea lui MRU, care si el vizeaza candidatura, ii pune serios la indoiala credibilitatea, ca urmare a iesirii de la guvernare intr-un moment critic pentru Romania, si chiar ramanerea in fruntea PNL. PNTCD este minuscul, iar de UDMR, careia i-a barat calea la guvernare, in 2012, nici vorba.

Singura sustinere certa va fi din partea noului copil de suflet al lui Basescu, Miscarea Populara, dar care este o minoritate politica necompetitiva pe dreapta si pe intregul esichier, cu atat mai putin pentru masa electorala. Oricat de mult se vor tine popularii cu plasa de siguranta dupa acrobatiile prin aer ale lui Antonescu, vor fi destul de putini sa o faca cum trebuie si sa nu le scape din maini. Evident, daca plasa insasi nu se va rupe sub greutatea politica si electorala a gestului riscant si impardonabil al lui Crin Antonescu.

Scenariul in derulare ucrainean, care pentru inspiratori pare a avea o valabilitate universala, ar mai putea fi o tentatie politica de dreapta, de reportocalizare (au fost doua invocatii de „aparare a statului de drept in strada”-Nuland&Basescu). Pentru marea majoritate sociala si reprezentarile sale politice, categoric, nu. Romania nu este Ucraina, nu geopolitic, ci ca  decalaj social-politic, de incercare dramatica pe propria piele a promisiunilor desarte ale unui sistem politic, economic si social nefunctional.

O Alianta B.A., Basescu-Antonescu, va fi fara indoiala un fapt extrem de nefericit pentru Romania. Consecinta va fi ca va narui totul in cale. Doi autocrati nu vor putea imparti niciodata puterea, doua pumnale nu pot incapea in aceeasi teaca. Temporar, Crin Antonescu pare sa fie cuprins de un sindrom mistic fata de cel in care vede un „principe” machiavellic. Ii va trece insa repede, dupa ce isi va atinge tinta. Un „Sa traiti bine!” nu va fi valabil pentru nimeni, nici macar pentru cei doi protagonisti. Aliantei B.A. ii va putea fi atasat, de pe acum, un „Sa traiti naspa!”, ca in argoul tinerilor postdecembristi.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: