Manevre de precampanie: Initiativa si contrast

01/07/2014

Lupta pentru initiativa si contrast, acestea par a fi temele dominante ale lunii iulie, cu care a si inceput, de fapt, care marcheaza preparativele de pe esichier pentru desemnarea candidatilor la presedentie. Congresul PNL si, apoi, Consfatuirea PSD de la Orastie au dat inputurile de principiu. Intr-un cadru mai larg, care privesc actorii institutionali din spatele partidelor, s-au dat alte semnale, politice, economice si administrative, care tintesc intentiile de vot ale electoratului.

Victor Ponta uneste, in acest moment, nu numai PSD, ci si intregul USD in privinta candidaturii sale la prezidentiale. Nimeni nu doreste alegeri interne in PSD sau in USD pe aceasta tema, candidatura lui Ponta este sustinuta fara rezerve. Opinia generala este ca miza alegerilor are nevoie de unitate, ca aceasta exista si ca formula candidatului unic este cea mai buna alegere. Ramane doar ca presedintele PSD sa-si asume in mod oficial candidatura, la 1 august, dupa cum a promis, ciorna staffului deja exista (intre care si un consultant american). Laitmotivul candidatului unic a fost foarte bine jucat si punctat. Oricum, pe fond, stanga nici nu ar avea cum sa aiba alti candidati comparabili sau de tip „iepure”, toate sustinerile merg catre personalitatea recunoscuta ca cea mai puternica a momentului.

Pe partea dreapta, ma refer la cei care conteaza, compromisul dublei candidaturi din PNL si dilema fuziune sau alianta PNL-PDL tradeaza orgolii, ambitii si divergente, care coboara in perceptii. Redesteptarea interesului lui Crin Antonescu pentru presedintie, care cred ca este mai degraba instinctual decat rational, a sacrificat consensul, daca a existat sau cel putin a deschis calea catre dispute interne. Cand fostul sef al liberalilor l-a contrat, practic, pe actualul presedinte al PNL, Klaus Johannis, ca va fi nevoie si de „analize sociologice”, nu numai de sondaje (desi ultimele sunt materia prima a primelor) si ca exista „segmente” in partid care sustin „testarea tuturor ipotezelor”, nu mai este nevoie de o alta confirmare a divergentelor. Pe de alta parte, nici disputa ‚fuziune-alianta” nu este un factor de crestere, indiferent de rezultat, frustrarile si ale unora si ale altora pot gasi compensatii pe palierele de istorie recenta (USL sau PMP), desi cred ca PDL nu va avea de ales, pasivul crizei l-a tras ireversibil in jos.

Exista insa si un alt gen de manevre, frenatorii la avansul lui Victor Ponta. Desi indicatorii economici buni, in consolidare ai Guvernului Ponta ar trebui sa fie suficienti pentru nota premierului, se pare ca nu este asa. Semnalele politice si administrative care vin dinspre opozitie sunt destul de corodante, pot aduce schimbari de perceptie sau pozitie. Cazul Duicu, de trafic de influenta, in curs de instrumentare, care-l implica pe premier si se vrea a-l pune in oglinda cu cel al presedintelui (in dosarul Bercea Mondial) este un exemplu, destul de ciudat, dupa parerea mea, de cum politicul si economicul pot fi divergenti pentru prestigiul unui lider. Un alt exemplu, administrativ de aceasta data, este noua majoritate pe care PNL si PDL au realizat-o in consiliul general al Capitalei, in urma careia cei doi viceprimari PSD au fost demisi. Cum s-ar spune, lucrurile se misca, continuitatea jocului politic produce mereu consecinte, insa nu cred ca procesul electoral va (mai) putea fi manipulat, dupa zece ani grei, de scandaluri, crize si agitatie, alternanta la presedintie va fi inevitabila.