O strategie esuata: Votul negativ va bate votul ideologic

Ultimele anunturi privind „unificarea” dreptei schimba perspectivele dar si perceptiile privind scopurile acestor manevre. Mai intai, Vasile Blaga si Mihai Razvan Ungureanu au iesit in public cu declaratia fuziunii dintre PDL si PFC. Apoi, Traian Basescu a declarat ca fuziunea intre PNL si PDL nu este posibila. Ce ascund aceste avansuri si retrageri tactice?

In opinia mea, sunt trei motive majore care ar putea sta la originea acestor tatonari si rasuciri de proiecte.

Primul, si cel mai important, cu valente strategice, este tentativa de preluare a controlului de catre factiunile pro-Basescu asupra intregului esichier al dreptei. Spun „factiuni”, pentru ca in asemenea entitati razletite si slabite se reunesc, de obicei, ramasitele pierderii bataliei decisive. Pentru PDL, infrangerea catastrofala a venit in urma ultimelor alegeri, locale si parlamentare, din 2012, si europarlamentare, din 2014. PFC si PMP sunt asemenea constructii politice de conjunctura, care au absorbit parti ale fostei elite dominatoare a PDL, care, discret sau explicit l-au urmat pe marele invins, Traian Basescu, in speranta, devenita fatalmente iluzorie dupa referendumul de demitere si scandalul Mircea Basescu-Bercea Mondial, unei refaceri si reveniri in forta.

Pe baza antecedentului privind controlul politic asupra justitiei, se poate prezuma ca Traian Basescu a ajuns la concluzia ca regula preluarii controlului asupra a tot ce misca in jurul sau si cu care vine in contact se poate extinde si asupra partidelor. Daca nu asupra intregului esichier, cel putin asupra celor ale dreptei. O idee bolnavicioasa, desarta pentru cine crede ca, in afara PNL, ceea ce mai exista pe esichierul dreptei mai poate conta semnificativ. Se vede si din contabilizarea, care aminteste de steagurile lui Pristanda, pe care Basescu o face procentelor anemice ale cioburilor in care s-a spart dreapta.

Cel putin hazlie este si motivatia sub care Basescu se ascunde pentru a nu-si da demisia: „Probabil as fi fost blamat de toata dreapta, era cea mai usoara varianta, cu certitudine unul din reprosurile puternice ar fi fost ca am sacrificat dreapta”. Care dreapta? Cea basista, se-ntelege, care si-a decontat pierderile, care si ei ar fi fost normal sa i le aduca criza, in taierile in carne vie a resurselor de subzistenta ale populatiei.

Vestea buna este ca strategia preluarii controlului asupra dreptei a esuat, si aici intervine al doilea motiv, resensibilizarea PNL la ideea fuziunii cu PDL. Cresterea PNL si a voturilor care i le-ar aduce fuziunea cu PDL, care va trage dupa sine si fuzionabilul PFC, care au format guvernele Basescu-Boc-Ungureanu, ar suna tentant daca nu ar exista riscul ruperii echilibrului de leadership liberal, si, pe cale de consecinta, pierderii identitatii liberale, in favoarea preluarii controlului de catre factiunile pro-Basescu. Ar fi limpede ca debascizarii i s-ar pune surdina, iar votul negativ de la prezidentiale, care se anunta a fi  cel mai viral din istoria post-decembrista, ar fi transformat intr-un vot ideologic, si acesta din urma ar fi al treilea motiv al miscarilor intestine prezentate ca fiind ale “intregii” drepte.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: