Razbunarea gravitatiei (Actualizat)

19/07/2014

Doborare sau prabusire? Numai raspunsul la aceasta intrebare va elucida cauzele accidentului aviatic malaezian din estul Ucrainei. Asertarea fara probe a ideii de „doborare”, prin recursul la „indicii”, „probabil” sau „eventual” are toate sansele de a fi o pista falsa. O astfel de antepronuntare grabita, care se substituie unei anchete independente si transparente, nu exprima decat o tendentiozitate grosiera, pentru obtinerea unor consecinte politice si militare scontate.

Prezenta sangelui doar pe cadavrele pilotilor, nu si ale pasagerilor, nu poate fi pusa in legatura decat cu o explozie in cabina de pilotaj, singura care ar fi putut provoca rani deschise si aspersiuni hemoragice. Actiunea unor cauze letale diferite pentru piloti si pasageri poate explica diferentele dintre o lovire de la sol cu racheta si o deflagratie selectiva, din spatiul de comanda si control al aeronavei.

Integritatea relativa a unor obiecte si documente ale pasagerilor, gradul mare de constituenta al cadavrelor si arealul mic de imprastiere, ca ale unei caderi pe verticala sub influenta doar a vitezei si inaltimii avionului, sunt incompatibile cu pulverizarea/dezintegrarea pe care le-ar fi adus viteza si explozia unei rachete sol-aer, care ar fi multiplicat de sute sau mii de ori efectele de distrugere. Dezmembrarea este un termen mult mai aproape de cele intamplate decat dezintegrarea.

Daca niste planificatori de la distanta si-au propus sa simuleze o „doborare” in zona de conflict din Ucraina, pentru a-i implica pe cei de la sol, mizand pe stergerea de catre gravitatie a diferentelor dintre o explozie la bord si o lovire cu racheta, trebuie spus ca s-au inselat, si aceasta va fi razbunarea mortilor nevinovate. Diferentele sunt matematice, neescamotabile sau modelabile.

O catastrofa aviatica la peste zece mii de metri inaltime poate fi provocata nu numai de o racheta militara ruseasca „Buk”, ci si de un aranjament de detonatie de putere mult mai modesta dar mai sofisticat disimulat si tintit, iar serviciile secrete stiu cel mai bine acest lucru.

De ce tot un avion malaezian? Aici ar putea fi o veriga slaba, daca luam in calcul posibilitatea unui „experiment”, in cazul disparitiei aviatice din 8 martie, dar si lantul posibilitatilor de ajungere la bord a unor incarcaturi explozive, camuflate in diverse obiecte personale, de navigatie sau de reparatie (in ultimul caz, a existat cel putin un precedent de plantare a explozibilului pe timpul reparatiilor). Nu este exclus ca implantul exploziv sa fi premers cu mult ultima cursa.

Intamplator sau nu, accidentul aviatic s-a suprapus, ca un varf emotional, unui context de perceptii imbibat de campania kieveana „antiterorista” si de politica occidentala a sanctiunilor antirusesti. Din toata masa de razboi psihologic, imagologic si de dezinformari, un lucru este net decantabil, nici ucrainenii si nici rusii nu au de castigat dintr-o criza escaladabila, care-i trage in jos. Europenii, nici atat.

Actualizare. Kievul ii acuza pe rebelii pro-rusi ca au incercat sa distruga dovezi, prin mutarea de cadavre si prin tentativa de a duce epava avionului in Rusia. Inceperea acestui joc, „Uite dovada, nu e dovada”, pare o repetare identica a celui din Siria privind speta armelor chimice. Cred ca numai comunitatea internationala va reusi, in acelasi fel, ca staruinta si probitate, sa rupa valul dezinformarilor tesut de terti.

Pe de alta parte, nu vad ce altceva ar putea spune niste anchetatori trimisi la Kiev cu concluziile politice in mapa. Cei care, in numele profitului politic, s-au antepronuntat cu virulenta in discursuri publice, ignorand ab initio, prezumptia de nevinovatie si expertizarea probelor, nu vor face decat sa incerce sa impuna mersului anchetei un fagas preconceput. Ori, pentru reusita anchetei, independenta anchetatorilor va fi decisiva.