Alegerile prezidentiale din noiembrie: O precampanie si o campanie cum nu au fost niciodata. Surprize in lant, germeni de crize peste tot

Au mai ramas circa saptezeci de zile pana la alegerea unui nou presedinte al Romaniei. Alegeri pe care toata lumea, incepand de la alegatori, candidati, partide si pana la analisti si observatori internationali, le considera ca iesite din comun. Intrebarea care flutura pe buzele tuturor, la unii cu speranta, la altii cu teama, in functie de frustrari sau interese, este daca va urma o continuitate, sub o forma sau alta, a politicii regimului Basescu sau va fi o schimbare? Miza politica si geopolitica pentru roiurile de competitori si sustinatori va fi enorma, dar acumularea unor profunde nemultumiri populare in cei zece ani de mandate Basescu si cele doua referendumuri de demitere nereusite vor atarna greu in balanta alegerilor.

Pana la batalia decisiva, din 17 noiembrie, inclestarile curente sunt dramatice, s-au desfacut si facut aliante, s-au avansat si retras candidati, se traseaza si retraseaza strategii, se arunca in campul tactic tot felul de provocari, sub cele mai neasteptate steaguri, cu lovituri informationale si psihologice cat cuprinde, pentru castigarea, vot cu vot si pas cu pas, a pozitiei supreme de la Cotroceni.

Nu pot fi de acord cu Crin Antonescu ca pana la startul campaniei nu vor mai aparea surprize, cred, dimpotriva, ca vor fi chiar pericole de crize politice. O motiune de cenzura, care ar duce la caderea guvernului in toiul pregatirilor electorale, nu este ceva imposibil, s-a vazut din sabotarea propunerii de comisar pentru Comisia Europeana ca logica ideologica impinge la abandonarea celei a interesului national. Daca o criza de guvern ar aduce dreptei cel mai mic castig la prezidentiale, nu ar trebui sa ne miram ca inimaginabilul lipsei de scrupule va deveni cea mai fierbinte realitate, pentru cinici scopul scuza mijloacele.

Traseismul politic face destul de fluida linia intre majoritate si minoritate, iar ezitarile UDMR privind frecventarea sedintelor guvenului si proiectul de autonomie, despre care se anticipeaza ca va arunca in aer scena politica, par cu dedicatie, dar si cu o posibila semnatura a popularilor din opozitie. Sa nu fim insa naivi, daca suspendarea presedintelui de dreapta va scoate din impas candidatura premierului, impas de altfel previzibil, pe actualul curs, desi nu este clar daca spre acesta se indreapta din vointa proprie sau prin impingere, masinaria de vot, care poate fi diferita de cea pe motiune, se va pune fara indoiala in functiune, migratia si interesele pot schimba cu rapiditate puntile motoare. In treacat spus, este dificil de transat insinuarea ca Ponta ar fi un socialist portocaliu, pana la o proba indiscutabila lipsa de experienta, care il face reactiv si contradictoriu, este un adevar mai la indemana.

Surprize inca mai pot exista si in privinta candidatilor, PMP a creat precedentul cu promovarea Elenei Udrea si retragerea lui Cristian Diaconescu, iar influentele precedentului sunt, de regula, fara frontiere. Mutatii pot fi si pe stanga si pe dreapta, chiar de ultim moment, mai ales pentru nominalizari de personalitati cunoscute, care nu ar avea nevoie de campanie cum au cei care nu au trecut prin proba radiografiei publice sau a rezultatelor practice. Pe stanga, unde exista un singur candidat, nu ar fi multe de spus, Victor Ponta urmeaza sa primeasca investitura Congresului PSD, unde nu ar trebui sa fie probleme, mai problematic va fi sa evite sau sa faca fata directelor, upercuturilor si croseurilor aplicate premierului si guvernului de catre dreapta politica, pentru a nu fi invinsi la puncte.

Mai complicat pot evolua candidaturile pe dreapta. Crin Antonescu, care ar fi fost un super greu liberal al prezidentialelor, a exclus sub orice forma candidatura sa, insa ramane un vector de influenta pe dreapta, care poate determina atragerea sau fuga voturilor pentru orice candidat de pe partea sa de esichier. Desi a afirmat ca il urmareste pe Klaus Iohannis si ca i-ar putea acorda votul, a precizat ca nu va fi obligatoriu, ceea ce-i lasa deschisa optiunea de sustinere. Si pedelistul Oltean face o afirmatie care mai mult aduce in atentie decat estompeaza, cand da asigurari ca ACL nu va schimba candidatura lui Klaus Iohannis, pe care o considera ca „excelenta” pentru Cotroceni. Nu pot sustine ca ar trebui rastalmacita in cheia dublului limbaj, obisnuita in politica, ci doar ca exista o astfel de posibilitate, ca cineva, undeva sa fi ridicat o asemenea problema, ca s-ar putea sa nu fi fost adusa intamplator la suprafata si, prin urmare, ar putea fi un indiciu care sa fie corelat, eventual, cu alte indicii.

In sfarsit, ilustrativ mi se pare si un alt gest, al unui alt vector de influenta, al fostului sef PDL si fostului premier Emil Boc, care si-a declarat sustinerea pentru candidatul PMP, Elena Udrea. Oricat de mare i-ar fi fost frustrarea fata de fuziunea PNL-PDL, prin care ultimul s-ar fi „topit” in primul, nu putem pune gestul lui Boc doar pe seama frustrarii, nu si a unei strategii, prin care din voturile lui Iohannis vor fi smulse voturi pentru Elena Udrea, ceea ce ar putea-o aduce in turul doi, daca avem in vedere ca din aceleasi voturi ale „marelui” PNL vor smulge si liberalii reformatori ai lui Tariceanu. Nu mai vorbesc de Monica Macovei, care oricat de mica i-ar fi sustinerea, ca independenta, va fragmenta si absorbi tot din voturile PDL, deci ale „marelui” PNL.

Interesanta mi se pare si strategia de multiplicare a ruperilor din voturile lui Iohannis nu pentru Elena Udrea, ci pentru Monica Macovei, prin initierea unor apeluri catre intelectuali de catre fosti intelectuali ai lui Basescu, care, oricat de mult ar semana cu o furtuna intr-un pahar cu apa, tot va reusi sa rupa, oricat de mici, cateva procente din voturile PDL. Cu ce vor mai ramane Iohannis si PNL nu ma intreb, acum, aici, observ doar ca procesul curge in favoarea lui Ponta, aparent, cel putin pentru turul intai, ce va fi in turul doi ar putea fi chiar o lectie de politica, ca arta a imposibilului, daca nu vor aparea alte variabile care sa dea peste cap acest scenariu probabil.

N.B.: A propos, cum se numea in mitologia greaca cea supranumita „cea mai frumoasa dintre muritoare”, pentru care a avut loc Razboiul Troian?

Anunțuri

One Response to Alegerile prezidentiale din noiembrie: O precampanie si o campanie cum nu au fost niciodata. Surprize in lant, germeni de crize peste tot

  1. […] “jandarm al lumii” dă naștere la o isterie în creștere în ceea ce privește ISIS, cea mai recenta sperietoare din Orientul Mijlociu. Ele au captat atenția  națiunii, ca și alegerile apropiate, perioadă în care  politicienii […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: