Un agent coroziv al statului de drept: Cinci motive pentru care Robert Turcescu ar merita o sfanta mama de bulau militar (Titlul alternativ: Agentul electoral descoperit)

22/09/2014

Cine stie ce inseamna stat de drept si institutie militara, stie ca nu te poti juca cu asa ceva, si inca in spatiul jurnalistic. De fapt, Robert Turcescu este tot atat de putin jurnalist pe cat de ofiter acoperit este. Cel mai ieftin pret pe care papusatul politic va fi nevoit sa-l plateasca pentru a iesi din locul stramt in care a intrat, de buna voie sau amagit, va fi iesirea definitiva de pe sticla. Exista o deontologie pe care, nu exista dubiu, a legat-o de gardul PMP. Nu stiu daca va merita, merele verzi promise s-ar putea sa fie acre. Iata circumstantele care ar putea mari pretul:

1. Autoatribuirea publica a unei calitati militare, de ofiter de informatii acoperit, care intra sub incidenta legii penale.

2. Terfelirea imaginii armatei intr-un joc politic electoral, inducerea opiniei false (si ostile, as adauga) ca apartenenta la serviciul de intelligence militar ar fi ceva reprobabil, nu un act de patriotism, de mare altitudine si pretuire.

3. Autodescoperirea, in cazul in care ar fi reala, ar fi o divulgare de secret militar (Turcescu se compara cu Snowden?!).

4. Incalcarea regimului documentelor militare, prin exhibarea livretului de rezervist.

5. Ilegalitatea unui grad militar obtinut pe criterii politice, fara expertiza sau merite in domeniul securitatii si apararii.

Adevarata pista nu este insa cea a „statului de drept”, am abatut atentia in aceasta directie doar pentru a releva niste consecinte, care nu au fost vizibile sau au fost ignorate, in momentul planificarii de catre strategii electorali. Esenta falsei isterii pe tema ofiterului acoperit este electorala. Robert Turcescu nu este candidat la alegerile prezidentiale, este o victima marunta, inscenata, un creator de eveniment, de precedent public, de model de reactie si tratament fata de viitoarele cazuri de „descoperiti”, de cum acestia ar trebui sa se „rusineze”, iar opinia electorala sa-i „condamne”. Falsul jurnalist si ofiter acoperit este un agent electoral descoperit, o rotita intr-un mecanism sofisticat de scoatere din joc a oricarui prezidentiabil, la comanda politica de la Cotroceni. Robert Turcescu a dat semnalul inceperii sezonului de vanatoare electorala de vrajitoare. Vom asista din nou, prostiti si tacuti, la povestea „pestelui mare”, care va „cadea”, de aceasta data, in plasa „ofiterilor acoperiti”?

In marginea campaniei electorale, imi vin in minte cuvintele lui Nicolae Iorga: „Fereste-te, popor al meu, caci mari primejdii ti se pregatesc!”


Pentru Monica Macovei si intelectualii lui Basescu: Despre un pion electoral intr-o strategie de fragmentare cu miros de mere verzi

22/09/2014

Monica Macovei, exponenta a “resurectiei sperantei”, “independentei politice asumate”, “altruismului civic”, a “unui nou tip de presedinte”, cu sansa “intrarii in turul doi”?! Inteleg ca asemenea idei nu costa, ca printr-o simpla tastare pot fi trimise de la orice distanta in cyberspace, chiar si de la Washington, dar bataliile se castiga in lumea reala, “victoriile” virtuale raman ceea ce sunt, imateriale. Tendinta de a face din campaniile electorale niste “campanii eminamemte tehnologice”, l-am citat pe Jim Messina, artizanul realegerii presedintelui Barack Obama, exprima, pe de o parte, comoditate, mirajul unei victorii facile, pe de alta, slabiciune, frica de confruntare directa cu realitatile din teren. Monica Macovei este exponenta, de aceasta data reala, tocmai a fricii de confruntarea cu realitatea electorala, fuga de “baile de multime”, cum spuneti, este o strategie, partial de protectie imagologica, partial de inselare electorala. Baile de multime sunt cel mai puternic turnesol al simpatiilor electorale, dar Monica Macovei nu poate umple Arena Nationala, este suficient de inteligenta pentru a fi inteles acest lucru.

De acord cu respingerea fatalismului, dar daca nu este rationala, cu constientizarea clara a limitelor, a ceea ce se poate face sau nu, mi-e teama ca esueaza in fanatism, la fel ca cel comunist, pe care foarte acut (si pe buna dreptate) l-ati denuntat. Nimeni nu va poate pune la indoiala luciditatea, fara indoiala, sustinerea sanselor celei fara de sanse nu este fanatism, ci eminamente, pentru a folosi pentru a doua oara acest cuvant, un joc politic de fragmentare a dreptei (teza ‘unitatii” nu a avut niciodata acoperire) si electoratului, pe cat de mult posibil, in favoarea unui castigator dinainte stabilit, care nu va fi Iohannis sau Macovei, ca strateg electoral, stiti prea bine. Strategia fragmentarii este la ea acasa in SUA, este vizibil ca dupa atlantizare si europenizare se practica intens si in Romania. N-as fi de acord cu respingerea comparatiilor dintre SUA si RO, cel putin prin prisma raspandirii modelului democratiei si a efectelor atlantizarii, chiar nu-mi dau seama de ce o faceti, opunerea unor opinii studentesti unor argumente profesorale mi se pare rizibila. Indiferent de abordarile strategiilor electorale, un lucru este simplu si adevarat, intentiile de vot nu sunt cele din cuvinte, ci din fapte, nu sunt cele din capetele politicienilor, ci cele din inimele alegatorilor.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/contre-vents-et-marees-monica-macovei-%C8%99i-resurec%C8%9Bia-speran%C8%9Bei/