Din afara jocului politic: Constitutia, un brand al standardului unic. Trei argumente de nerevizuire

17/09/2014

Aflu ca unii candidati in alegerile prezidentiale din noiembrie vor sa-si faca un discutabil staif electoral din revizuirea Constitutiei.

Constitutia Romaniei a castigat deja reputatia de constitutie occidentala. In pofida unor dificultati fara precedent, in ultimii zece ani, legea fundamentala a fost balanta care a masurat cu acelasi standard toate actele proceselor politic, institutional si democratic, mai cu seama, nota bene, a celor din sfera drepturilor si libertatilor cetatenesti si minoritatilor nationale. Ceea ce si-a probat durabilitatea, modernitatea si performanta nu se schimba, este o chestiune universal acceptata, o viziune castigatoare nu se abandoneaza.

In al doilea rand, perspectiva schimbarii unui presedinte de dreapta cu un presedinte de stanga va oferi posibilitatea de a demonstra si consacra echidistanta constitutionala, prin raportarea viitorului joc politic la aceeasi Constitutie. Daca textul constitutional va fi revizuit, dupa alternanta dreapta-stanga la presedintie (si, foarte probabil, si la guvernare), aceasta cutuma de echidistanta constitutionala se va irosi, revizuirea va naste imputatii, in moderarile ulterioare. Daca regulile de arbitrare vor fi aceleasi si cand jocul politic se va muta in terenul celeilalte parti, orice imputatii vor fi fara obiect.

In al treilea rand, aliantele politico-militare si parteneriatele strategice nu se trec in constitutii, este o chestiune care tine de dinamica internationala si de libertatea guvernelor de a exploata oportunitati externe. In acelasi sens curg si ideile de “zero probleme cu vecinii” si de “relatii in toate azimuturile”. In opinia mea, aceeasi politica a standardului unic, care deja a intrunit acceptul si recunoasterea Occidentului, devenind un brand romanesc, va trebui sa fie folosita si in vremurile care vor veni.

P.S.: Nu sustin nerevizuirea constitutionala in pofida unor mutatii de substanta, de filosofie politica sau realitati interne. Amanarea intrarii in vigoare a unei revizuiri, pentru ciclul electoral care urmeaza, ar putea fi, cred, o solutie rezonabila. Functionare nerevizuita pe doua alternante succesive de putere ar putea compensa diferentele de interpretare si aplicare. Mai clar spus, partile vor avea posibilitatea sa imparta in mod egal efectele acelorasi norme, mai cinic, cand vor revizuiri, sa-si aminteasca zicala ca fiecare pasare pre limba ei pier(d)e…

http://nastase.wordpress.com/2014/09/17/revizuirea-constitutiei-mai-este-necesara/


Fals tratat de independenta: Chiar daca Scotia si UK vor divorta cu acte in regula, noaptea vor dormi in acelasi pat. Un extaz indoielnic pentru nationalisti, un inceput de agonie pentru Articolul 5

14/09/2014

Toata lumea asteapta, cu respiratia taiata, sa vada ce se va intampla pe 18 septembrie. Va vota sau nu referendumul de independenta iesirea Scotiei din Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord? Din punct de vedere al suspansului, nimic de zis, apropiatul eveniment si-a atins scopul. A determinat chiar si o prefigurare extatica printre nationalistii miscarilor de independenta din provinciile spaniola Catalania, canadiana Quebec si franceza Corsica.

Cea mai fericita de miscarea de secesiune a nationalistilor din Scotia este Crimeea, care se va vedea ajutata de un precedent nesperat in recunoasterea independentei sale, pe care a obtinut-o, in martie, printr-un referendum similar, in urma caruia s-a alipit la Rusia. Deja Crimeea a avertizat UE si SUA asupra posibilitatii, inacceptabile, de a-i fi tratata independenta dupa politica dublului standard, comparativ cu cea a Scotiei.

Cat de indreptatite sunt sperantele unora si temerile altora privind schimbarea designului hartii politice europene? Pentru a raspunde la aceasta intrebare va trebui sa trecem in revista cateva grupe mari de factori de influenta.

In general, cel mai important motor al unor schimbari de frontiere tine de geopolitica, de presiunile pentru impartirea sau reimpartirea sferelor de influenta. Este adevarat, ne aflam in plina perioada de schimbari geopolitice, implicit de ordine mondiala. Daca vom face un tur de orizont al vecinatatilor politice ale scotienilor, nu vom descoperi altele in afara de Anglia si Tara Galilor, din sud, impreuna cu care formeaza Regatul Unit. Marea Nordului si apele Scotiei, celelalte vecinatati, nu sunt surse de provocari geopolitice. Altfel spus, geopolitica nu poate veni decat dintr-o directie, cu care Scotia face corp comun de 307 ani. Ar fi de neinteles sa dea uzufructul uniunii pe adversitatile la care ar expune-o secesiunea. Un vid geopolitic ar atrage geopolitica. Oricat ar parea de absurd sau de improbabil, iesirea din integrarea euroatlantica ar suscita alternativa euroasiatica.

Cadrul geofizic este un al doilea dat obstacular in calea politicii secesioniste a nationalistilor scotieni. Atata timp cat Scotia va imparti cu restul Regatului Unit aceeasi insula, Insula Marea Britanie, va fi divortata de UK doar de ochii lumii, noaptea vor dormi in acelasi pat. La fel, impartirea, aproape tot atat de naturala, aceleiasi monede si aceleiasi aparari arata cat de fortata sau de neverosimila ar fi secesiunea, ca in povestile mondene sau in filmele hollywoodiene, cu separare diurna si impreunare nocturna.

Faptul ca separarea nu se va aplica o data cu pronuntarea, ci dupa un an si jumatate (incepand din 16 martie 2016), va lasa deschise portile volatilitatii (ca si in unele cazuri, cunoscute, de fuziuni sau de acorduri de comert liber). Amocul divortului se poate aprinde sau stinge la fel de repede, prin urmare, concubinajul de dupa divortul in stil scotian nu ar fi de mirare sa se transforme intr-o a doua casatorie cu acte (sic!). S-ar parea ca „pasiunea” pentru secesiune s-a mai domolit, ultimele sondaje i-au readus pe unionisti (53%) pe valul majoritatii. Pana la referendum jocul optiunilor ramane deschis, dar personal cred ca partea castigatoare va fi cea care apreciaza, corect, gandesc, ca ceea ce tine unita Marea Britanie este mai important decat ceea ce vrea sa o dezbine.

Am lasat special la urma problema Articolului 5 al Cartei Aliantei Nord-Atlantice, care garanteaza integritatea „teritoriului NATO”, pentru ca mi se pare a fi singura consecinta serioasa a aventurii secesioniste a nationalistilor scotieni, care ne priveste pe toti euroatlantistii. Dezmembrarea teritoriala a Marii Britanii de catre nationalismul scotian ar fi si o dezmembrare a teritoriului Aliantei, ceea ce ar spulbera garantiile de integritate oferite de Articolul 5. In plus, lipsa de reactie a NATO ar incendia acuzatiile ca Alianta ar fi un instrument politic al SUA. Important in primul rand va fi sa discutam nu despre legitimitatea sau non-legitimitatea unei secesiuni in teritoriul NATO, ci cat de adevarate sau false vor fi garantiile de integritate prevazute de Articolul 5, daca secesiunea in cauza se va produce si va fi recunoscuta.


Unitatea cladeste viitorul: Congresul extraordinar extins al PSD, o Alba Iulia a Romaniei electorale

11/09/2014

Mi se par extrem de inspirate optiunile pentru desfasurarea Congresului PSD la Alba Iulia si cuplarea conferintelor organizatiilor judetene la lucrarile acestuia prin sistemul de videoconferinta. Congresul de vineri, 12 septembrie, va aproba candidatura lui Victor Ponta pentru alegerile prezidentiale, din 2 si 16 noiembrie, programul pe care candidatul PSD il va prezenta alegatorilor si strategia din campania electorala, care se va desfasura intre 3 octombrie si 1 noiembrie.

L-as numi Congresul Extraordinar Extins, la ale carui dezbateri si decizii va participa, practic, prin cele 42 de organizatii social-democrate din tara, intreaga Romanie PSD. Un cadru politic si de mobilizare fara precedent, motivat de miza electorala covarsitoare pentru viitorul Romaniei, din urmatorii 5-10 ani. Nu este suficient sa fii cel mai mare partid pentru a castiga alegerile, daca nu-l activezi si nu-l faci partas, in cvasiintegralitatea sa, la deciziile strategice care vor viza angajarea electorala.

Constientizarea momentului si importantei lui viitoare este valoarea adaugata numarului, ambele, si cantitatea si calitatea, fiind la fel de importante in castigarea bataliei electorale. Semnalul pe care PSD il poate da alegatorilor este unul de Alba Iulia a schimbarii regimului. Ceea ce nu poate fi reformat nu trebuie perpetuat sau cosmetizat, ci abandonat, asa cum am facut-o in 1989.

In realizarea schimbarii trebuie fugit de imbatarea cu cuvinte, schimbarea va fi greu de realizat. Vor fi multe provocari informationale si emotionale, regimul s-a osificat zece ani in manipularea electoratului prin metode murdare. Modelului murdar de competitie i-a sunat ceasul. Congresul PSD are loc a doua zi dupa comemorarea puciului emotional din 11 septembrie 2011, caruia emotiile nu i-au cazut captive, spiritul de neinselare si de disciplina emotionala vor trebui folosite si la o alta scara, a unei precampanii si campanii electorale care se anunta a fi cum nu au fost niciodata, cu surprize in lant si germeni de crize peste tot.

Victoria electorala va fi a poporului PSD, a aliatilor sai si a nehotaratilor daca vor constientiza ca prin unitatea lor vor cladi un viitor pentru fiecare si pentru tara. Daca ar fi sa dau un mesaj Congresului, probabil ca vor fi multe mesaje civile pe timpul acestui forum politic, as folosi doar trei cuvinte, unitatea face viitorul, tot asa cum unitatea a facut unirea.

La Congres va participa si Adrian Nastase, recent intors din detentie, omul politic pe care regimul Basescu nu a reusit sa-l ingenunchieze. Reabilitari, rasturnari de situatie? Nu le presupun, dar nici nu le exclud, constat doar ca timpul i-a devenit aliat.


Doborarea zborului MH 17: Jumatate de adevar l-am aflat, vom afla si cealalta jumatate? Cei care il vor afla primii, vor fi la fel in a-l face cunoscut? (Actualizat)

09/09/2014

Raportul preliminar privind cauzele evenimentului aviatic malaezian, din 17 iulie, din spatiul aerian al Ucrainei, publicat, azi, de catre anchetatorii olandezi, a ridicat mai mult de jumatate din ceata care il invaluie. Nu a fost o prabusire provocata de o explozie la bord, ci o doborare cauzata de strapungeri din exterior de catre un numar mare de obiecte cu mare viteza. Altfel spus, de catre schije ale unei rachete, sol-aer sau aer-aer.

Expertii nu au constatat manipulari ale cutiilor negre si nu au aflat dovezi de eroare tehnica sau umana. Prin urmare, doborarea nu a putut fi decat efectul unei decizii politico-militare terestre, planificate sau conjuncturale. Niciuna dintre cele doua posibile determinari situationale, de calcul sau de reactie, nu ar fi putut avea finalitate fara o pre-situatie informationala, care sa provoace o stare declansatoare, de urgenta, reala sau falsa.

O problema de studiu ar fi detaliile contextului informational, de a afla daca a existat o manipulare informationala a evenimentului. Posibilitatea de manipulare informationala este foarte mare, avand in vedere reactiile politice imediate foarte tintite, o serie de indicii de pe harta aero-cosmo-electromagnetica a momentului, dar si coordonatele spatio-temporale ale doborarii. Daca ar fi avut loc o prabusire in afara zonei de conflict militar dintre fortele armate ucrainene si fortele de autoaparare proruse, in orice alt punct de pe teritoriul Ucrainei sau Rusiei, nu ar fi existat niciun motiv de acuzatii de implicare la adresa Rusiei.

Cat priveste natura rachetei care a dus la strapungerile si dezmembrarile in aer ale avionului malaezian, raspunsul va fi dat cu siguranta de fragmentele de compozit ale acesteia, oricat de mici, aflate printre cele ale aeronavei sau din determinarea, la fel de precisa, a unghiurilor si punctelor de impact, care arata de unde au venit (de jos, din lateral, de sus). Mai putin probabil va fi daca jumatatea de adevar pe care o vom astepta un an de zile, din raportul final, va reusi sa treaca de barierele partizanatului politic si geopolitic.

Actualizare, 10.09.2014. DC, foarte probabil ca proba strapungerii din exterior, de care nu ne putem indoi, fiind verificabila de orice tert, sa faca parte dintr-un scenariu de manipulare informationala post-factum, asa cum presupun ca a fost si unul ante-factum, care a dus la abaterea de la traiect a avionului de linie si ridicarea in aer a avioanelor de vanatoare ucrainene. Intr-adevar, mintile planificatoare ale detaliilor si consecintelor nu ar fi riscat o explozie din interior, care ar fi inchis dosarul fara scandalul anti-Rusia cunoscut, care, nu exista dubii, a fost miza intregii operatiuni.

Obiectele care au lovit din exterior aeronava ar fi putut proveni fie de la o racheta, fie, cum ai sugerat, de la o incarcatura exploziva atasata in afara sau, de ce nu, desi mai putin probabil, aruncata, nu stiu daca e termenul potrivit, ca un navod, de avionul de vanatoare ucrainean, reperat in apropiere (ceva cam in genul alimentarii din aer, desi mai elaborat) si detonata ulterior de la distanta. Localizarea, aria si profunzimea punctelor de impact pot da insa o idee despre valoarea si natura detonatiei, lucruri usor identificabile, inca un argument pentru o ancheta independenta, probabil ca malaezienii, ca nealiniati, ar fi fost mai indicati decat olandezii. Nu ma grabesc insa sa-i acuz pe olandezi, s-ar putea ca si asupra lor sa se fi exercitat acelasi gen de presiuni ca in cazul japonezilor, obligati sa impuna sanctiuni rusilor (vezi marturia primarului Tokio-ului).

Sunt sceptic in privinta implicarii Ucrainei in planificare, astfel de operatiuni nu ies in afara serviciului secret de informatii planificator (nu fac nominalizari), cred ca ucrainenii au fost, la randul lor jucati informational, fiind posibil ca, practic, sa fi fost martori la cele intamplate. Ma gandesc la pilotul de pe avionul de vanatoare ucrainean, care ar fi putut fi un spectator, ingrozit, ce-i drept, la spulberarea avionului din fata sa, dar si la cei care, alertati informational de “urgenta” situatiei, au dat si i-au transmis ordinul de interceptare (mult mai probabil pentru a-l conduce la aterizare, decat de a-l dobori, un razboi mondial pentru legitimarea unei puteri, oricat de ilegala, este mai mult decat o aberatie, este o sinucidere). Iar “informatiile de urgenta” nu s-au risipit in eter, trebuie sa fie undeva arhivate. Nu, dosarul MH 17 nu va avea soarta celui al lui Kennedy, evenimentul nu s-a petrecut intr-un spatiu decupat sau de vid informational, sunt mult mai multi cei care stiu ce s-a intamplat cu adevarat, e doar o chestiune de timp pana cand vor incepe sa vorbeasca, sa scoata la iveala probele, care, acum, sunt ascunse.

http://nastase.wordpress.com/2014/09/09/literatura-de-scandal/


Acordul de la Minsk si Planul lui Putin: Doar calea inversa va inchide cercul

08/09/2014

Acordul de la Minsk, de vineri, a adus un armistitiu fragil in sud-estul Ucrainei. Pe teren, se mai aud impuscaturi si explozii, mai mor oameni, pentru care partile se acuza reciproc. Exista un scepticism occidental declarat in legatura cu durabilitatea incetarii focului. Daca va fi rea credinta si din partea cui, vom vedea. Deocamdata, ceea ce se poate afirma cu claritate este ca daca tarile NATO (SUA, Franta, Italia, Polonia si Norvegia), nominalizate de un consilier al lui Porosenko, vor livra arme Kievului, aceste arme vor ucide armistitiul si pacea.

Desi un progres, acordul in douasprezece puncte de la Minsk este sovaielnic ca pas si confuz ca directie. Cele mai importante prevederi pentru viitorul politic al regiunilor Donetk si Lugansk, implicit al Ucrainei, sunt si cele mai contradictorii. Sunt referiri vagi, imprecise, un balans intre „descentralizarea puterii”, „guvern autonom provizoriu local” si „statut special”, in care fiecare inseamna altceva. Impresia este ca unii au vrut sa ceara cat mai mult, altii sa ofere cat mai putin, de unde o plaja larga, care va face necesare negocieri ulterioare.

Prorusii au avansat chiar ideea de disponibilitate la compromis, in numele pacii, dar au adaugat, in acelasi cadru, ca nu vor renunta la independenta. Liderii autoproclamatelor „republici”, concepte politice care zgaraie urechile Kievului, UE si SUA, au propus OSCE „masuri prioritare” pentru aplicarea acordului de armistitiu. Formularile excesive sunt, desigur, obisnuite in diplomatia unor astfel de situatii, pentru a lasa loc pentru replieri pe pozitii moderate. Fapt de inteles si din partea prorusa, slavitatea si istoria comuna pot fi cel mai puternic argument de concesii fraterne.

Dincolo de masurile uzuale unui armistitiu, cele care atrag atentia sunt dialogul national inclusiv (interesante ideile de „national” si „inclusiv”, care trimit la parti ale aceluiasi intreg), relansarea economica in Donbas si alegerile locale anticipate, niciuna nepresupunand iesirea explicita si imperativa din nota statului unitar. Nimic altceva care sa sugereze organe ale unei noi puteri de stat, federalizare, independenta sau secesiune. Parerea mea este ca fie prorusii nu au avut o coordonare, cea mai fireasca ar fi fost rusa, pe aceasta tema, fie apartenenta la acelasi subconstient colectiv i-a facut sa se cam invarta in jurul unor caracteristici care tin (si au tinut) de regiuni, mai pronuntate de aceasta data, cel mai probabil cu o motivatie de garantii.

Planul de pace in sapte puncte al lui Putin, difuzat la ONU, este mult mai aplicat. In esenta, plecand de la catastrofa umanitara si obligatiile coetnice, liderul de la Kremlin cere Kievului sa-si retraga trupele din regiunile de sud-est ale tarii. Desi nu pomeneste nimic de independenta sau republici, o retragere a trupelor armatei ucrainene din teritoriile respective ar putea fi interpretata drept scoaterea acestora de sub jurisdictia militara a Kievului. Implicit, de sub autoritatea politica centrala. Din acest motiv sau din altul, Kievul l-a respins, calificandu-l ca „praf in ochi”.

Dupa summitul NATO de la Newport si acordul de incetare a focului de la Minsk, este vizibil ca presedintele Porosenko marseaza pe doua directii. Prima, de speranta ca tara sa isi va pastra integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta. A doua, de supralicitare a unei ipotetice agresiuni a Rusiei, care ar putea „cuceri” nu doar Kievul, ci si Bucurestiul. De ce „Bucurestiul”? Provocarea sau sageata ar putea avea o conotatie geopolitica sensibila pentru Kiev, poate chiar o legatura cu perspectiva euroatlantica a Republicii Moldova, care va ramane inchisa Ucrainei… Replica presedintelui Basescu, care a respins categoric speculatia lui Porosenko, nu s-a lasat asteptata.

In concluzie, pastrarea caracterului unitar al Ucrainei va fi principala miza a autoritatilor de la Kiev. Va fi insa dificil de realizat, atata timp cat nu vor redeschide procesul politic catre minoritatea rusa. Practic, cercul se va inchide doar daca se va urma calea inversa celei care a dus la criza din Ucraina. Punctul de inchidere va fi in cel de abandonare a scindarii artificiale a optiunii geopolitice, care exista doar in minti politice infierbantate, nu si in sufletele fraterne ale ucrainenilor si rusilor. Va fi, in acelasi timp, un compromis intre perspectivele Kievului si Moscovei. Speranta exista, alegerile parlamentare din aceasta toamna. Ucraina are nevoie vitala de un presedinte pentru pace si de un scop unitar.

In toata aceasta poveste ucraineana de cosmar, pentru care apropierea sezonului alb are sanse egale de a o ingheta sau de a-i pune capat, Romania mai poate juca inca un rol, in afara celui de natiune-coordonatoare a sigurantei cibernetice a Ucrainei. Un rol de impartasire a unui model, dupa cele mai inalte standarde recunoscute in materie, de deschidere democratica a procesului politic catre minoritatile nationale.


NATO, pe punctul de a fi invinsa de agresiunea nationalista pe propriul teritoriu, UK, de a se prabusi ca URSS

07/09/2014

Cel mai spectaculos efect european al crizei, presupuse de secesiune, din Ucraina se anunta a fi in Marea Britanie. Imediat dupa evocarea in protocolul de la Minsk a ideilor de „guvern autonom provizoriu local”, de „statut special” si de „alegeri locale anticipate” in Donetk si Lugansk, adeptii independentei Scotiei au crescut exponential in sondaje. Pentru prima data, independentistii conduc cu 51% intr-un sondaj, care urmeaza sa fie facut public, duminica, de Sunday Times, in timp ce opozantii sunt cotati cu 49%.

Aparent, in cele 11 zile pana la referendumul de independenta din Scotia, care va avea loc pe 18 septembrie, nu ar mai fi prea multe de facut pentru schimbarea trendului. Desi avantajul de doua puncte procentuale se inscrie in marja de eroare, acceptata in sondaje, reducerea in doar o luna a diferentei de 22 de puncte procentuale care a distantat cele doua tabere indica existenta unui context european de incurajare, cel putin aparent. In timp ce NATO este preocupata sa-si asigure „prezenta continua” in estul Europei, pentru a descuraja o posibila agresiune a Rusiei, o lovitura, care s-ar putea sa fie foarte aproape de a fi fatala pentru integritatea „teritoriului Aliantei”, vine de unde nimeni nu s-ar fi asteptat, in mod serios, din spatele frontului, din partea agresiunii nationaliste scotiene.

Consecintele independentei Scotiei vor fi nu numai pentru Marea Britanie, care va cunoaste o implozie ca a fostei Uniuni Sovietice, greu sau imposibil de depasit, dupa cum se vede din eforturile de astazi ale Rusiei. Urmarile vor fi si pentru NATO si UE, din ale caror calitati Scotia va decade in mod automat, practic se va autoexclude, prin iesirea din Regatul Unit. Chiar daca Londra va face concesii Edinburghului, pentru a renunta la independenta, semnalul politic si geopolitic dat de Moscova va ramane, fiind susceptibil a submina pe termen lung stabilitatea frontierelor nationale si ale „teritoriului NATO”.

Culmea ironiei va fi ca Marea Britanie, foarte vocala in pedepsirea Rusiei pentru anexarea Crimeei si posibila rupere a „Novorossiei” din Ucraina, se va confrunta, major, cu acelasi risc chiar la ea acasa. Rusia a acuzat SUA, zilele trecute, ca s-ar afla in spatele conflictului din Ucraina, insa nu vom sti, probabil, niciodata, daca aceeasi acuzatie s-ar putea aduce Rusiei privind ruperea Scotiei de Marea Britanie. Istoria politica poate juca si astfel de renghiuri, unde dai si unde crapa! Va insemna, oare, aventura din leganul masoneriei un inceput al sfarsitului NATO?


Alegerile prezidentiale din noiembrie: O precampanie si o campanie cum nu au fost niciodata. Surprize in lant, germeni de crize peste tot

05/09/2014

Au mai ramas circa saptezeci de zile pana la alegerea unui nou presedinte al Romaniei. Alegeri pe care toata lumea, incepand de la alegatori, candidati, partide si pana la analisti si observatori internationali, le considera ca iesite din comun. Intrebarea care flutura pe buzele tuturor, la unii cu speranta, la altii cu teama, in functie de frustrari sau interese, este daca va urma o continuitate, sub o forma sau alta, a politicii regimului Basescu sau va fi o schimbare? Miza politica si geopolitica pentru roiurile de competitori si sustinatori va fi enorma, dar acumularea unor profunde nemultumiri populare in cei zece ani de mandate Basescu si cele doua referendumuri de demitere nereusite vor atarna greu in balanta alegerilor.

Pana la batalia decisiva, din 17 noiembrie, inclestarile curente sunt dramatice, s-au desfacut si facut aliante, s-au avansat si retras candidati, se traseaza si retraseaza strategii, se arunca in campul tactic tot felul de provocari, sub cele mai neasteptate steaguri, cu lovituri informationale si psihologice cat cuprinde, pentru castigarea, vot cu vot si pas cu pas, a pozitiei supreme de la Cotroceni.

Nu pot fi de acord cu Crin Antonescu ca pana la startul campaniei nu vor mai aparea surprize, cred, dimpotriva, ca vor fi chiar pericole de crize politice. O motiune de cenzura, care ar duce la caderea guvernului in toiul pregatirilor electorale, nu este ceva imposibil, s-a vazut din sabotarea propunerii de comisar pentru Comisia Europeana ca logica ideologica impinge la abandonarea celei a interesului national. Daca o criza de guvern ar aduce dreptei cel mai mic castig la prezidentiale, nu ar trebui sa ne miram ca inimaginabilul lipsei de scrupule va deveni cea mai fierbinte realitate, pentru cinici scopul scuza mijloacele.

Traseismul politic face destul de fluida linia intre majoritate si minoritate, iar ezitarile UDMR privind frecventarea sedintelor guvenului si proiectul de autonomie, despre care se anticipeaza ca va arunca in aer scena politica, par cu dedicatie, dar si cu o posibila semnatura a popularilor din opozitie. Sa nu fim insa naivi, daca suspendarea presedintelui de dreapta va scoate din impas candidatura premierului, impas de altfel previzibil, pe actualul curs, desi nu este clar daca spre acesta se indreapta din vointa proprie sau prin impingere, masinaria de vot, care poate fi diferita de cea pe motiune, se va pune fara indoiala in functiune, migratia si interesele pot schimba cu rapiditate puntile motoare. In treacat spus, este dificil de transat insinuarea ca Ponta ar fi un socialist portocaliu, pana la o proba indiscutabila lipsa de experienta, care il face reactiv si contradictoriu, este un adevar mai la indemana.

Surprize inca mai pot exista si in privinta candidatilor, PMP a creat precedentul cu promovarea Elenei Udrea si retragerea lui Cristian Diaconescu, iar influentele precedentului sunt, de regula, fara frontiere. Mutatii pot fi si pe stanga si pe dreapta, chiar de ultim moment, mai ales pentru nominalizari de personalitati cunoscute, care nu ar avea nevoie de campanie cum au cei care nu au trecut prin proba radiografiei publice sau a rezultatelor practice. Pe stanga, unde exista un singur candidat, nu ar fi multe de spus, Victor Ponta urmeaza sa primeasca investitura Congresului PSD, unde nu ar trebui sa fie probleme, mai problematic va fi sa evite sau sa faca fata directelor, upercuturilor si croseurilor aplicate premierului si guvernului de catre dreapta politica, pentru a nu fi invinsi la puncte.

Mai complicat pot evolua candidaturile pe dreapta. Crin Antonescu, care ar fi fost un super greu liberal al prezidentialelor, a exclus sub orice forma candidatura sa, insa ramane un vector de influenta pe dreapta, care poate determina atragerea sau fuga voturilor pentru orice candidat de pe partea sa de esichier. Desi a afirmat ca il urmareste pe Klaus Iohannis si ca i-ar putea acorda votul, a precizat ca nu va fi obligatoriu, ceea ce-i lasa deschisa optiunea de sustinere. Si pedelistul Oltean face o afirmatie care mai mult aduce in atentie decat estompeaza, cand da asigurari ca ACL nu va schimba candidatura lui Klaus Iohannis, pe care o considera ca „excelenta” pentru Cotroceni. Nu pot sustine ca ar trebui rastalmacita in cheia dublului limbaj, obisnuita in politica, ci doar ca exista o astfel de posibilitate, ca cineva, undeva sa fi ridicat o asemenea problema, ca s-ar putea sa nu fi fost adusa intamplator la suprafata si, prin urmare, ar putea fi un indiciu care sa fie corelat, eventual, cu alte indicii.

In sfarsit, ilustrativ mi se pare si un alt gest, al unui alt vector de influenta, al fostului sef PDL si fostului premier Emil Boc, care si-a declarat sustinerea pentru candidatul PMP, Elena Udrea. Oricat de mare i-ar fi fost frustrarea fata de fuziunea PNL-PDL, prin care ultimul s-ar fi „topit” in primul, nu putem pune gestul lui Boc doar pe seama frustrarii, nu si a unei strategii, prin care din voturile lui Iohannis vor fi smulse voturi pentru Elena Udrea, ceea ce ar putea-o aduce in turul doi, daca avem in vedere ca din aceleasi voturi ale „marelui” PNL vor smulge si liberalii reformatori ai lui Tariceanu. Nu mai vorbesc de Monica Macovei, care oricat de mica i-ar fi sustinerea, ca independenta, va fragmenta si absorbi tot din voturile PDL, deci ale „marelui” PNL.

Interesanta mi se pare si strategia de multiplicare a ruperilor din voturile lui Iohannis nu pentru Elena Udrea, ci pentru Monica Macovei, prin initierea unor apeluri catre intelectuali de catre fosti intelectuali ai lui Basescu, care, oricat de mult ar semana cu o furtuna intr-un pahar cu apa, tot va reusi sa rupa, oricat de mici, cateva procente din voturile PDL. Cu ce vor mai ramane Iohannis si PNL nu ma intreb, acum, aici, observ doar ca procesul curge in favoarea lui Ponta, aparent, cel putin pentru turul intai, ce va fi in turul doi ar putea fi chiar o lectie de politica, ca arta a imposibilului, daca nu vor aparea alte variabile care sa dea peste cap acest scenariu probabil.

N.B.: A propos, cum se numea in mitologia greaca cea supranumita „cea mai frumoasa dintre muritoare”, pentru care a avut loc Razboiul Troian?