Alegeri victoriene? Ultimul slogan (plus o recomandare)

31/10/2014

Azi, vineri, mi-a atras atentia un slogan interesant, pentru alegerile de duminica: “V de la Victor, V de la Victorie”, insotit de semnul specific dintre aratatorul si mijlociul degetelor. Am vazut multe sondaje si analize, dar nicio corelatie denominativ-electorala atat de potrivita, Victor-Victorie, ca o predestinare. Vor avea romanii zece ani victorieni? Politicile sau epocile victoriene au ajuns sa semnifice prosperitatea, dupa numele reginei Victoria (1837-1901), care a dus poporului britanic o lunga perioada de prosperitate. Si AFP se intreaba: Victor Ponta, cu toata viteza inainte catre presedintia Romaniei? Foarte probabil, pentru care candidatul PSD-UNPR-PC a cerut sprijinul oamenilor si ajutorul lui Dumnezeu: pentru a-si duce dreptatea pana la capat, schimbarea va trebui sa fie pana la capat. 

N.B1: Desi situatia ar fi cel mult hazlie, recomand alegatorilor ca in ziua votarii sa nu-si arate unii altora semnul „V”, perdantii ar fi in stare sa ceara sanctiuni sau sa pretinda ca din aceasta cauza au pierdul turul intai.

NB2: Germania a anuntat ca nu se amesteca in campania electorala din Romania. Respect si iubire, Germania!

http://www.agerpres.ro/politica/2014/10/31/prezidentiale-sloganurile-candidatilor-in-alegerile-prezidentiale-comentate-de-analisti-12-07-17 

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18419043-afp-victor-ponta-toata-viteza-inainte-catre-presedintia-romaniei.htm

http://www.agerpres.ro/politica/2014/10/31/ministrul-bavarez-joachim-hermann-guvernul-german-nu-se-amesteca-in-campania-electorala-din-romania-15-58-31

Anunțuri

Dizidenta si revolutie

29/10/2014

Relatia dintre dizidenta si revolutie este una foarte directa si complexa, de care toate guvernele se tem, dizidentele pot deveni virale, transformandu-se in revolutii. Nu stiu cand si cum se va termina greva foamei fiului Andrei Ursu, pentru sanatatea caruia sunt profund ingrijorat, dar dizidentul Gheorghe Ursu este un invingator, revolutia romana l-a razbunat cu varf si indesat. Cred ca un monument sau un nume de strada, inchinat eroului anticomunist Gheorghe Ursu, ar fi un gest firesc, in Romania de azi. In trecere, as observa ca fenomenul dizidentei s-a imbogatit cu un nou tip, celui impotriva regimurilor politice i s-a adaugat cel impotriva ordinii globale, ambele la fel de reprimate. Traim vremuri palpitante, democratia nu este deloc plictisitoare! http://www.contributors.ro/politica-doctrine/sa-mori-pentru-adevar-cazul-gheorghe-ursu-si-romania-de-az


Initiativa civica: Campania de o zi

28/10/2014

Mai sunt cateva zile din cele 30 ale candidatilor pentru a-si face campanie, cred insa ca si votarea in sine, ca participare sau iesire la vot, ar merita o zi de campanie. Dupa zece ani de dezbinare, s-a vorbit mult in campanie de cerinta unificarii tarii, de nevoia de a avea un presedinte care sa-i uneasca pe cetatenii romani, dar, faptic, primul pas va fi iesirea la vot. Daca cei multi voteaza, cei putini nu au cum sa castige. “Vot pentru vot”, “Vot cu vot” si „Unirea voturilor, unirea romanilor”, o campanie de o zi, sambata, fara culori de partid, numai cu ale tricolorului national, va fi un indemn si un semnal de unitate. O campanie de stimulare a prezentei la vot.


Campania de arestari, in competitie cu campania electorala. O propunere de judecata (Sine ira et studio)

28/10/2014

ZeV, George Ban, inteleg frustrarile celorlalti la fel de bine ca si pe ale mele, dar nu cred ca a ne ingheta gandirea in fata provocarilor, din campanie dar si in general, ar fi cel mai bun raspuns. Nici macar canonul ideologic nu ar merita asa ceva, o stim din istoria recenta. Stiu, partizanatul este altceva, formam o familie, dar il pastrez de ultima instanta. Desigur, alegerea momentului de comunicare se poate discuta, este o alta problema, tine de oportunitate. Cat priveste toleranta foarte ridicata la frustrare, aceasta este un semn distinctiv de personalitate, iar reunirea noastra in aceasta comunitate de analisti si comentatori (sau de comunicatori, pentru a evita ghilimelele) se datoreaza tocmai unei astfel de personalitati puternice, in jurul careia s-au adunat si vor continua sa se adune toti romanii de buna credinta, pentru ca se simt reprezentati. Asta, en passant, esential ar fi insa un alt lucru.

Nu e inca timpul de bilant, mai sunt cateva zile pana la alegerile prezidentiale, insa, orice s-ar mai intampla, o concluzie nu va putea fi schimbata, campania de urmariri si arestari a fost la competitie cu campania electorala. Scopul de intimidare, depozitionare sau chiar eliminare a candidatilor cu cele mai mari sanse nu poate fi escamotat, faptele petrecute si cele care vor mai urma, probabil, stau si vor sta marturie. Dupa parerea mea, campania a inceput prost, a continuat si mai prost, cat despre proiectiile sfarsitului, nu vreau sa fiu o Cassandra. Nu este normal ca dupa incheierea perioadelor de depunere a candidaturilor, de verificare a dosarelor, de judecare a contestatiilor si de pronuntare asupra caracterului definitiv al acestora sa se mai permita amestecuri grosolane, politice si juridice, in procesul electoral.

Cetatenii, intre care il am in vedere si pe cetateanul presedinte, ori institutiile care ar fi avut informatii despre incompatibilitatea unor candidati au avut la dispozitie timpul legal de a le aduce la cunostinta opiniei publice. Cred ca si in acest caz, cutuma morala si religioasa “Cine are ceva de spus sa spuna, acum, ori sa taca pe vecie”, pe care preotul o reaminteste la oficierea publica a unei casatorii, este la fel de imperativa si de valabila. Curtea Constitutionala a judecat sapte contestatii impotriva mai multor candidati la Presedintie, pe care le-a respins ca nefondate. Atunci ar fi fost ‘momentul”, cum consacra cutuma mentionata, dar ANI si ICCJ au tacut. In opinia mea, inchiderea unei sesiuni de judecare sau validare de candidaturi este definitiva si irevocabila. Sper ca o analiza si o hotarare legala pe aceste nereguli sa nu mai duca la repetarea lor in viitor.

PS: Sunt permeabil la orice critica, chiar mi le doresc, ca incercari, dar bazate pe argumente.

http://nastase.wordpress.com/2014/10/27/parlamentul-valahiei-in-urma-cu-170-de-ani/


O reinventare tactica electorala: Atacul pe veriga slaba si iarna presedintilor

27/10/2014

Neasteptata scurtare a toamnei ar putea insemna si o iarna electorala foarte lunga. Catre o asemenea probabilitate conduc si cele doua semnale, de ieri, care au venit de la Caru’cu bere, locul unde Traian Basescu a tinut cu apropiatii politici un comandament de campanie electorala.

Primul semnal a fost de dare inapoi in privinta dezvaluirii probei referitoare la ofiterul acoperit, dictata, se pare, de un al saselea simt, al pericolului, care il opreste instinctiv, pe cel care il are, dintr-o actiune riscanta, spunandu-i ca s-ar putea termina prost. Si cum sa nu ai o asemenea temere cand nu stii cine este legatura de acoperire a premierului, cand il vezi anturat de marimi ale lumii occidentale. Pe scurt, pentru ca steaua lui Ponta este urcatoare, ceea ce-l face mai tare ca Basescu, nimeni nu-si doreste un aliat in declin. Cand si marele maestru in diversiuni prezidentiale, Sebastian Lazaroiu, spune ca propaganda de campanie a lui Ponta este de tip sovietic, inteligenta pe care o invoca ar trebui sa ia in primul rand in calcul posibilitatea ca o asemenea aparenta sa reprezinte cea mai buna acoperire. Intr-un final, vom vedea ce va fi, dar nu-mi ascund impresia ca Ponta face un slalom printre politicile stangii privind resursele naturale, cel putin, mutand pe nesimtite PSD-ul spre dreapta. Mai pe romaneste, ca-si duce partidul cu presul, n-as vrea sa fiu in pielea niciunui lider care este descoperit de propriul partid ca face un joc dublu…

Al doilea semnal a fost preocuparea lui Basescu fata de „situatia legala dificila” a lui Klaus Iohannis privind dosarul de incompatibilitate, al carui termen de judecata urmeaza a fi schimbat, azi, de catre ICCJ, la cererea ANI. Ce ar fi putut discuta Basescu-Udrea-Boc, la restaurant, pe tema contracandidatului Iohannis? Cel mai probabil, o reinventare tactica, de mutare a loviturii principale de pe un punct tare pe o veriga slaba, de pe Ponta pe Iohannis. Ceea ce nu stim, in acest moment, este daca lovitura care va fi data lui Iohannis va fi inauntrul campaniei, dupa turul intai sau dupa turul al doilea, pentru ca efectele asupra alegerii presedintelui vor fi diferite, pe datele din prezent. Ultimul sondaj, CSCI, il indica pe Ponta favorit in ambele tururi, cu 41% in primul si 56% in al doilea, iar obiectivul anuntat de candidatul PSD pentru turul intai este obtinerea a 37,5% (dupa parerea mea, avansarea unei cifre este o repetare a greselii lui Crin Antonescu, sper sa nu fie si aceleasi consecinte). Acest scenariu nu va putea fi stricat decat printr-o singura manevra, aducerea lui Iohannis in pozitie castigatoare, prin abandonarea tacticii de fragmentare a dreptei in favoare sustinerii de catre intregul spectru a candidatului ACL. Am motive sa cred ca judecarea incompatibilitatii lui Iohannis se va face dupa turul doi, daca ar fi inainte nu ar fi niciun castig tactic pentru partida Basescu, instalarea lui Ponta la Cotroceni ar deveni un fapt implinit.

Daca Basescu, din netarmurita grija pentru destinul electoral al dreptei, va lansa sloganul „Dreptaci din toata tara, uniti-va!”, va fi un imens gest de cinism si ipocrizie, dar nu si un indiciu de colaborationism al lui Iohannis, asa cum suna predica de campanie a PSD. Nu spun ca la suprafata strategia pontista nu este buna, sper insa ca in profunzime sa nu se si creada asa ceva. Nu cred ca reorientarea strategiei basiste este altceva decat un calcul perfect de castig, de realpolitik. Cred insa ca lovitura anti-Iohannis va urma de abia dupa ce acesta va ajunge presedinte. Daca Iohannis va fi declarat incompatibil, va fi nevoie de organizarea unor noi alegeri prezidentiale, ceea ce va fi o adevarata iarna a presedintilor. Cu cat noile alegeri vor fi mai intarziate, cu atat sansele de castig vor fi redistribuite, iar Elena Udrea va fi printre beneficiari, desi nu singura. Raman de vazut cum vor reactiona puterea de stanga, opozitia de dreapta si ce candidati noi vor intra in scena, daca, in situatia fara precedent, problema alegerilor parlamentare anticipate se va impune in prim-plan.


Saptamana de foc a campaniei: Ultimele teste de stres electoral inaintea urnelor. Esecul operatiunii „Ponta, ofiter acoperit”, prima infrangere a lui Basescu

27/10/2014

Despre nicio competitie nu se poate spune dinainte cu certitudine daca va fi castigata sau pierduta. Acest lucru este valabil si in cazul campaniei pentru alegerile prezidentiale, care, de luni, va intra in linie dreapta. Daca exista perseverenta si metoda, pot fi dejucate orice planuri sau strategii ale adversarilor politici. Cel mai elocvent exemplu este esecul operatiunii „Ponta, ofiter acoperit”, o ambuscada basista, in cel mai pur stil securist. Stim, azi, din dezvaluirile victimelor, ca securistii, cand voiau sa te termine, motivul nu prea avea importanta, ci comanda politica, te luau in anchete si te torturau psihic cu marota „Stim cine esti, ce ai facut, spune tot ce stii, altfel o patesti rau de tot”. Se miza pe clacare, chiar daca nu aveai o culpa, „recunosteai” si scapai mai ieftin, cel putin in propria inchipuire.

Duminica, la o intalnire cu Elena Udrea si Emil Boc, la „Caru’ cu bere”, din Centrul Vechi al Capitalei, Traian Basescu a declarat ca nu va prezenta o dovada a acuzatiilor sale referitoare la faptul ca Victor Ponta, candidatul PSD, ar fi fost ofiter acoperit SIE, intre 1997-2001, cand a fost procuror, o incompatibilitate prevazuta si sanctionata de Constitutia din 1991. Ceea ce ar trebui facut, a scaldat-o presedintele, ar fi ca premierul sa retraga ordonanta guvernamentala prin care i-a pus si pe rezervisti, alaturi de activi, sub protectia legii anti-deconspirare, ceea ce, evident, nu va face nimeni niciodata, fiind vorba de o masura suplimentara de securizare, reiesita din istoricul domeniului.

Sunt trei variante explicative pentru aceasta rasucire a lui Basescu. Prima, acuzatia nu are o acoperire in realitate, este o inventie, o minciuna, care s-a vrut transformata in adevar, prin repetitie nazist-goebbelsiana (mai nou, sub forma neoliberalista „cuvintele au consecinte”). A doua, Victor Ponta a fost ofiter acoperit, dar probarea deconspirarii l-ar fi pus in mod automat pe autor sub incidenta legii penale, cu impact imediat si asupra pozitiei prezidentiale. Aceasta varianta se pare ca a fost bine disecata, sub raportul urmarilor, poate chiar acolo, la o halba (probabil ca adevarul nu e numai in vin, ci si in bere!), din moment ce s-a ajuns la concluzia corecta. Spre norocul lui Basescu si al PMP, as zice, pentru ca niciunuia nu i-ar fi fost de folos sa-si incarce karma politica cu o asemenea consecinta in plan legal si constitutional.

O a treia este ceva mai complicata, despre care s-ar putea ca nici Basescu sa nu stie prea multe, ca posibil scos din joc, din moment ce vicepresedintele american Joe Biden nu-l mai suna la Cotroceni, ci il suna pe Victor Ponta la Palatul Victoria. Campul informational al unui agent de informatii externe se afla in afara tarii sale de origine, in mediul international, ceea ce, trebuie sa admitem, nu are nimic de-a face cu independenta justitiei interne, singurul caz incriminabil, pe teritoriul caruia Basescu s-a straduit, fara succes, sa-l impinga pe Ponta.

Daca ar fi fost agent acoperit SRI, era cu totul altceva, dar misiunile in exterior, anti-terorism, anti-mafie, anti-crima organizata internationala etc., erau cu dubla comanda, pentru a-l cita pe Basescu, nationala si aliata, sub egida NATO, implicit a SUA, ori asa ceva nu este incriminabil, ci dimpotriva, un act de risc, poate chiar eroic. Faptul ca Tony Blair i l-a prezentat lui Obama pe Ponta, cu prilejul funeraliilor lui Mandela, la Johannesburg, ca posibil „client”, cum a titrat presa evenimentului, apoi poza Obama-Ponta, de la New York, de pe timpul sesiunii Adunarii Generale a ONU, pot tine loc de multe explicatii si ipoteze, in primul rand ca premierul ar putea avea un gir prezidential american nemijlocit, pe care Basescu nu l-a avut.

Oricum, operatiunea „Ponta, ofiter acoperit” poate fi considerata inchisa, o infrangere pentru Basescu, dar nu o renuntare, ci, poate, o schimbare de abordare, poate chiar de tinta. PMP are nevoie de un varf de pozitionare, in campanie, pe care numai sustinerea si tacticile sale i-l pot aduce. Presedintii, fie ei romani sau americani, sunt vremelnici, vin si pleaca, partidele raman, sunt mai longevive. Mai ales daca vor fi pozitii de reintoarcere.


Alegerile prezidentiale 2014: Victor Ponta si Monica Macovei danseaza pentru Electorat

24/10/2014

Functia reconfortanta, chiar terapeutica a dansului este incontestabila, pentru cei care ocupa scena publica a momentului poate fi salutara, prin dubla de-crispare, electorala si profesionala. Am salutat, deci, dansul lui Victor Ponta cu Daciana Sarbu, “Suavemente”, de la “Dansez pentru tine”, asa cum am salutat si tangoul Monicai Macovei cu Radu Moraru, din studioul de televiziune, de la “Nasul”.

Sper ca dupa alegerile prezidentiale sa vad si un dans al Monicai cu Victor, ar fi inca un pas spre poarta normalitatii, nu neaparat stelare, ci pamantesti si, mai ales, romanesti. Intrigantii si scepticii de serviciu, pe aceasta tema, au cu siguranta nevoie de modele. Lor le-as reaminti ca nu poti sa iubesti cu adevarat o tara daca o vrei dezbinata.

Nicio opozitie nu poate fi mai ireconciliabila decat cea dintre pace si razboi. Cu toate acestea, laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Barack Obama, a fost invitat la masa, dupa ce a fost ales presedinte, de catre extrem de criticatul presedinte in exercitiu, George W. Bush, pentru cei zece ani de razboaie, in care a cufundat America.

Alaturi de presedintele succesor, Bush Jr. i-a invitat la Casa Alba si pe fostii presedinti George Herbert Walker Bush, Jimmy Carter si Bill Clinton, intr-un gest simbolic, care a marcat ca functia de presedinte “transcende persoana”, pentru ca, “indiferent de apartenenta politica, toti iubim profund aceasta tara”, dupa cum a declarat cel care urma sa-si incheie mandatul.

De ce in Romania, partener strategic si aliat al SUA, ar fi altfel?!…