Alegerea presedintelui: Sa nu votam ca martienii!

Cei care au vizualizat sau comentat articolul dl Vladimir Tismaneanu, “Cine este, totusi, dl Iohannis?”, au vrut, probabil, sa vada cum s-ar putea argumenta iesirea de pe taramul luciditatii si intrarea in cel al sperantei, intr-o speta electorala. Exista insa si o speranta lucida sau o luciditate a sperantei, pe care, din pacate, nu o vom afla urmand firul argumentatiei pro-Macovei.

Este evident ca atunci cand o proiectie, inclusiv electorala, este vida de baze reale in prezent ori de un viitor real de crestere, nu ne aflam pe terenul sperantei, ci al desertaciunii. Speranta ca Monica Macovei sa ajunga la Cotroceni peste o luna, nu peste 5-10 ani (sau un alt multiplu de 5), cand sansele pot fi altele, este o desertaciune. Este similara cu speranta colonizarii planetei Marte fix pe 2 noiembrie, adica tot o desertaciune, acum, nu si peste decenii sau veacuri, cand vor fi posibilitati reale.

Mi se pare pur si simplu amuzanta pledoaria ca “Macar in primul tur (…)” sa o votam pe “Idola” domniei sale, care suna ca o ruga deznadajduita. „Stim ce valori slujeste” Monica Macovei, la nivel de discurs, dar tot atat de bine stim si pe cine slujeste, faptic. Investitorul si investitia in DNA au facut destule furori, in epoca Traian Basescu.

Klaus Iohannis stie, la randu-i, ca fara a fi si stat democratic si social, izvor primar de drept, ceea ce se vehiculeaza a fi stat de „drept” este sau poate fi o lozinca sau un derapaj. Candidatul ACL are, prin urmare, o reprezentare reala a evenimentelor din vara 2012, nu se lasa prins in mrejele unui construct ideologic, cel al „puciului” parlamentar-referendar, expresie a unor interese (neoliberale) care intra in conflict cu valorile.

Un vot irosit ramane un vot irosit, o stie oricine vrea sa se simta un castigator. Lectiile amare din ultimii zece ani au facut din tot alegatorul un “sociolog” electoral, in 2014, care nu va vota ca martianul, ci ca pamanteanul, care vrea sa mearga cu trenul invingatorului.

http://www.contributors.ro/editorial/cine-este-totusi-dl-iohannis/