Intotdeauna e nevoie de un plan B

Neuvoter, nici vorba de renuntare sau demobilizare, Traian Basescu ar putea juca foarte bine si la cacealma. Nu stim daca exista o dovada a „ofiterului acoperit”, daca TB o are sau nu, ori, in caz afirmativ, daca o va juca electoral sau extra-electoral. Ar fi la fel de posibil ca TB sa mearga chiar pe tactica “paritatii de costuri”, care in realitate sa fie un castig partizan. Ar fi nevoie, deci, de un plan B, de reactie la o posibila dovada (care, pe caz, in mod evident nu ar trebui sa fie apanajul liderului). Nu duc mai departe “planificarea”, desi jocurile de strategie pregatesc victoriile, prin imaginarea de situatii si solutii care sa reduca marja de neprevazut si de risc. Manevra Hrebenciuc, de pilda, de dezangajare a PSD, este una inteligenta si de buna credinta, sper ca aceste doua calitati sa fie proprii intregului leadership. Cat despre Iohannis, in primul rand americanii sunt cei care nu-l vor… Asa ca, draga Zevoter, mergem inainte cu planul A!

http://nastase.wordpress.com/2014/10/14/mai-functioneaza-principiile-din-westphalia/

Noul capitalism si noua Romanie

Asa cum exista o veche Europa si un vechi capitalism, era normal ca noua Europa sa genereze un nou capitalism. Fara indoiala, vechea Europa a fost un profesor de democratie pentru noua Europa. Cum numai un maestru autentic este depasit de un discipol virtuos, nu ar trebui sa fie nicio rusine daca manualele fostilor invatacei le vor inlocui, intr-o buna zi, pe cele ale fostilor dascali.

Dimpotriva, ar fi un motiv de mandrie si pentru unii si pentru altii, legea progresului nu neaga contributiile niciunei generatii, poate, cel mult, schimba accentele de pe una pe alta. Observ insa o anumita reticenta si, respectiv, inhibitie in recunoasterea, de o parte, si afirmarea, de cealalta parte, a noilor merite, ceea ce nu prea este in regula, cam iese din linia traditionala a progresismului.

Privind la imaginea de pe coperta cartii lui Iulian Stanescu, “Puterea politica in Romania”, cu subtitlul „De la comunism la noul capitalism”, imi dau seama, dupa harta din fundal, de mesajul pe care il transmite tabla de sah cu regele de alb cazut si fluxurile de energie cenusie (negativa) din partea de vest a hartii, care din fericire nu o tangenteaza, acest din urma lucru facandu-l o raza solara (lumina alba sau aurie este asociata in ezoterism cu energia pozitiva).

Motivul piesei de sah sau cartii de joc cazute l-am intalnit si la Silviu Brucan, din cate imi amintesc figurile nationalistilor romani Gh. Gheorghiu Dej si Nicolae Ceausescu erau in pozitie orizontala, cele ale regelui Mihai si cominternistei Anei Pauker, in pozitie verticala.

Sunt optimist privind viitorul leadershipului politic romanesc, indemn pe toti romanii sa nutreasca un astfel de sentiment, pentru ca niciun conducator roman sa nu mai fie dislocat din mijlocul natiunii sale. Poate a venit timpul sa invatam de la evrei si de la americani, care-si cinstesc conducatorii, ii adauga la popoarele lor si pe soclurile istoriei. Asa sa ne ajute Dumnezeu, sa alegem un presedinte care sa ne uneasca, unirea este prima lectie a unei natiuni!

 http://nastase.wordpress.com/2014/10/18/puterea-politica-in-romania/

O cabala, doua interpretari

Am fost, ieri, la un miting electoral, o intalnire cu candidatul PSD Victor Ponta. Am studiat, in primul rand, compozitia de gen si de varsta a participantilor. Multi tineri, barbati si femei, seniori, un esantion electoral reprezentativ la nivel national, incat nu am nicio indoiala, victoria va fi la scor. Numai salariatii si pensionarii care si-au primit inapoi salariile si pensiile reintregite de Guvernul Ponta vor fi o forta electorala covarsitoare, nemaivorbind de multe alte categorii sociale, socioprofesionale si socioeconomice.

Am analizat, apoi, mesajele elctorale, de o parte si de alta, discursul candidatului, ideile vorbitorilor, sloganurile sustinatorilor. O revarsare de simpatie, de solidaritate, de unitate, mai ales aceasta din urma, Unitatea, a fost, si cred ca va fi pana la sfarsitul campaniei, un adevarat Te Deum electoral. Am radiografiat mimica si limbajul corpului candidatului, privirea directa, luminoasa si mobilitatea ochilor, care in decriptarile psihologilor inseamna inteligenta, flexibilitate si buna credinta. Dar, mai ales, atentia mi-a fost retinuta de cutezanta si determinarea tineretii, ca ale oricarui flacau sanatos si destoinic de pe la noi. Desigur, mi-am zis, intelepciunea senioriala ii va fi indispensabila.

I-am admirat sinceritatea recunoasterii, din finalul speech-ului, de candidat sub acoperirea culorii rosii, de care se va descoperi cand va fi presedinte, in favoarea celor trei culori ale Drapelului National. Si, apropos, m-am gandit, cu pretuire, la toti cei care si-au servit tara ca ofiteri de informatii externe sub acoperire, la cei treizeci de astfel de patrioti cazuti in teatrele de operatiuni, la cei peste saptezeci de ofiteri acoperiti deconspirati… Inevitabil, am rememorat si cabala „ofiterului acoperit”, a acestei campanii, in care, marturisesc, am vazut cat de departe este interpretarea politica de cea populara.