O reinventare tactica electorala: Atacul pe veriga slaba si iarna presedintilor

Neasteptata scurtare a toamnei ar putea insemna si o iarna electorala foarte lunga. Catre o asemenea probabilitate conduc si cele doua semnale, de ieri, care au venit de la Caru’cu bere, locul unde Traian Basescu a tinut cu apropiatii politici un comandament de campanie electorala.

Primul semnal a fost de dare inapoi in privinta dezvaluirii probei referitoare la ofiterul acoperit, dictata, se pare, de un al saselea simt, al pericolului, care il opreste instinctiv, pe cel care il are, dintr-o actiune riscanta, spunandu-i ca s-ar putea termina prost. Si cum sa nu ai o asemenea temere cand nu stii cine este legatura de acoperire a premierului, cand il vezi anturat de marimi ale lumii occidentale. Pe scurt, pentru ca steaua lui Ponta este urcatoare, ceea ce-l face mai tare ca Basescu, nimeni nu-si doreste un aliat in declin. Cand si marele maestru in diversiuni prezidentiale, Sebastian Lazaroiu, spune ca propaganda de campanie a lui Ponta este de tip sovietic, inteligenta pe care o invoca ar trebui sa ia in primul rand in calcul posibilitatea ca o asemenea aparenta sa reprezinte cea mai buna acoperire. Intr-un final, vom vedea ce va fi, dar nu-mi ascund impresia ca Ponta face un slalom printre politicile stangii privind resursele naturale, cel putin, mutand pe nesimtite PSD-ul spre dreapta. Mai pe romaneste, ca-si duce partidul cu presul, n-as vrea sa fiu in pielea niciunui lider care este descoperit de propriul partid ca face un joc dublu…

Al doilea semnal a fost preocuparea lui Basescu fata de „situatia legala dificila” a lui Klaus Iohannis privind dosarul de incompatibilitate, al carui termen de judecata urmeaza a fi schimbat, azi, de catre ICCJ, la cererea ANI. Ce ar fi putut discuta Basescu-Udrea-Boc, la restaurant, pe tema contracandidatului Iohannis? Cel mai probabil, o reinventare tactica, de mutare a loviturii principale de pe un punct tare pe o veriga slaba, de pe Ponta pe Iohannis. Ceea ce nu stim, in acest moment, este daca lovitura care va fi data lui Iohannis va fi inauntrul campaniei, dupa turul intai sau dupa turul al doilea, pentru ca efectele asupra alegerii presedintelui vor fi diferite, pe datele din prezent. Ultimul sondaj, CSCI, il indica pe Ponta favorit in ambele tururi, cu 41% in primul si 56% in al doilea, iar obiectivul anuntat de candidatul PSD pentru turul intai este obtinerea a 37,5% (dupa parerea mea, avansarea unei cifre este o repetare a greselii lui Crin Antonescu, sper sa nu fie si aceleasi consecinte). Acest scenariu nu va putea fi stricat decat printr-o singura manevra, aducerea lui Iohannis in pozitie castigatoare, prin abandonarea tacticii de fragmentare a dreptei in favoare sustinerii de catre intregul spectru a candidatului ACL. Am motive sa cred ca judecarea incompatibilitatii lui Iohannis se va face dupa turul doi, daca ar fi inainte nu ar fi niciun castig tactic pentru partida Basescu, instalarea lui Ponta la Cotroceni ar deveni un fapt implinit.

Daca Basescu, din netarmurita grija pentru destinul electoral al dreptei, va lansa sloganul „Dreptaci din toata tara, uniti-va!”, va fi un imens gest de cinism si ipocrizie, dar nu si un indiciu de colaborationism al lui Iohannis, asa cum suna predica de campanie a PSD. Nu spun ca la suprafata strategia pontista nu este buna, sper insa ca in profunzime sa nu se si creada asa ceva. Nu cred ca reorientarea strategiei basiste este altceva decat un calcul perfect de castig, de realpolitik. Cred insa ca lovitura anti-Iohannis va urma de abia dupa ce acesta va ajunge presedinte. Daca Iohannis va fi declarat incompatibil, va fi nevoie de organizarea unor noi alegeri prezidentiale, ceea ce va fi o adevarata iarna a presedintilor. Cu cat noile alegeri vor fi mai intarziate, cu atat sansele de castig vor fi redistribuite, iar Elena Udrea va fi printre beneficiari, desi nu singura. Raman de vazut cum vor reactiona puterea de stanga, opozitia de dreapta si ce candidati noi vor intra in scena, daca, in situatia fara precedent, problema alegerilor parlamentare anticipate se va impune in prim-plan.

Saptamana de foc a campaniei: Ultimele teste de stres electoral inaintea urnelor. Esecul operatiunii „Ponta, ofiter acoperit”, prima infrangere a lui Basescu

Despre nicio competitie nu se poate spune dinainte cu certitudine daca va fi castigata sau pierduta. Acest lucru este valabil si in cazul campaniei pentru alegerile prezidentiale, care, de luni, va intra in linie dreapta. Daca exista perseverenta si metoda, pot fi dejucate orice planuri sau strategii ale adversarilor politici. Cel mai elocvent exemplu este esecul operatiunii „Ponta, ofiter acoperit”, o ambuscada basista, in cel mai pur stil securist. Stim, azi, din dezvaluirile victimelor, ca securistii, cand voiau sa te termine, motivul nu prea avea importanta, ci comanda politica, te luau in anchete si te torturau psihic cu marota „Stim cine esti, ce ai facut, spune tot ce stii, altfel o patesti rau de tot”. Se miza pe clacare, chiar daca nu aveai o culpa, „recunosteai” si scapai mai ieftin, cel putin in propria inchipuire.

Duminica, la o intalnire cu Elena Udrea si Emil Boc, la „Caru’ cu bere”, din Centrul Vechi al Capitalei, Traian Basescu a declarat ca nu va prezenta o dovada a acuzatiilor sale referitoare la faptul ca Victor Ponta, candidatul PSD, ar fi fost ofiter acoperit SIE, intre 1997-2001, cand a fost procuror, o incompatibilitate prevazuta si sanctionata de Constitutia din 1991. Ceea ce ar trebui facut, a scaldat-o presedintele, ar fi ca premierul sa retraga ordonanta guvernamentala prin care i-a pus si pe rezervisti, alaturi de activi, sub protectia legii anti-deconspirare, ceea ce, evident, nu va face nimeni niciodata, fiind vorba de o masura suplimentara de securizare, reiesita din istoricul domeniului.

Sunt trei variante explicative pentru aceasta rasucire a lui Basescu. Prima, acuzatia nu are o acoperire in realitate, este o inventie, o minciuna, care s-a vrut transformata in adevar, prin repetitie nazist-goebbelsiana (mai nou, sub forma neoliberalista „cuvintele au consecinte”). A doua, Victor Ponta a fost ofiter acoperit, dar probarea deconspirarii l-ar fi pus in mod automat pe autor sub incidenta legii penale, cu impact imediat si asupra pozitiei prezidentiale. Aceasta varianta se pare ca a fost bine disecata, sub raportul urmarilor, poate chiar acolo, la o halba (probabil ca adevarul nu e numai in vin, ci si in bere!), din moment ce s-a ajuns la concluzia corecta. Spre norocul lui Basescu si al PMP, as zice, pentru ca niciunuia nu i-ar fi fost de folos sa-si incarce karma politica cu o asemenea consecinta in plan legal si constitutional.

O a treia este ceva mai complicata, despre care s-ar putea ca nici Basescu sa nu stie prea multe, ca posibil scos din joc, din moment ce vicepresedintele american Joe Biden nu-l mai suna la Cotroceni, ci il suna pe Victor Ponta la Palatul Victoria. Campul informational al unui agent de informatii externe se afla in afara tarii sale de origine, in mediul international, ceea ce, trebuie sa admitem, nu are nimic de-a face cu independenta justitiei interne, singurul caz incriminabil, pe teritoriul caruia Basescu s-a straduit, fara succes, sa-l impinga pe Ponta.

Daca ar fi fost agent acoperit SRI, era cu totul altceva, dar misiunile in exterior, anti-terorism, anti-mafie, anti-crima organizata internationala etc., erau cu dubla comanda, pentru a-l cita pe Basescu, nationala si aliata, sub egida NATO, implicit a SUA, ori asa ceva nu este incriminabil, ci dimpotriva, un act de risc, poate chiar eroic. Faptul ca Tony Blair i l-a prezentat lui Obama pe Ponta, cu prilejul funeraliilor lui Mandela, la Johannesburg, ca posibil „client”, cum a titrat presa evenimentului, apoi poza Obama-Ponta, de la New York, de pe timpul sesiunii Adunarii Generale a ONU, pot tine loc de multe explicatii si ipoteze, in primul rand ca premierul ar putea avea un gir prezidential american nemijlocit, pe care Basescu nu l-a avut.

Oricum, operatiunea „Ponta, ofiter acoperit” poate fi considerata inchisa, o infrangere pentru Basescu, dar nu o renuntare, ci, poate, o schimbare de abordare, poate chiar de tinta. PMP are nevoie de un varf de pozitionare, in campanie, pe care numai sustinerea si tacticile sale i-l pot aduce. Presedintii, fie ei romani sau americani, sunt vremelnici, vin si pleaca, partidele raman, sunt mai longevive. Mai ales daca vor fi pozitii de reintoarcere.