Impresii de la prima dezbatere televizata Ponta-Iohannis: Faptele si varsta au facut diferenta (adaugire bonus, triunghiul de platina)

Am urmarit, cu putin timp in urma, prima dezbatere televizata dintre candidatii confruntarii finale pentru prezidentiale. Nu am inca niste concluzii sedimentate, pentru care este nevoie de timp si de analiza, ci doar niste prime impresii, la cald.

Cred ca a fost cea mai incerta intalnire fata in fata dintre doi candidati calificati pentru turul doi. Impresia generala este ca aceasta prezentare in fata natiunii a fost obstructionata pana in ultimul moment, ca nu a fost dorita si ca s-au testat tot felul de subterfugii pentru a fi evitata. Nu stiu daca de ambele parti sau daca in egala masura sau nu, cert este ca Ponta si Iohannis au fost impinsi in extremis de catre staffuri pe scaunele emisiunii de la Realitatea TV. Am inteles pana la un punct jocul politic pe tema al ambilor candidati, de supralicitare sau blufare, dar impresia respectiva nu mi-a fost stearsa, reactiile din platou mi s-au parut a fi fost ca la o sedinta la dentist, in asteptarea unor extractii dureroase…

In linii mari, as spune ca Victor Ponta a avut avantajul faptelor de guvernare, dar dezavantajul exercitiului care uzeaza, pe cand Klaus Iohannis a avut avantajul varstei, care da prestanta, dar dezavantajul vorbelor. Niciunul dintre cei doi candidati nu m-a convins, ca acest lucru sa se fi intamplat ar fi trebuit ca Ponta sa fi avut varsta lui Iohannis sau Iohannis sa fi avut faptele lui Ponta. Ambii insa beneficiaza de circumstantele atenuante ale primei intalniri, probabil ca urmatoarea va fi mai cumsecade.

Mai analitic, cred ca Ponta a raspuns foarte bine la capitolul politicii sociale a guvernului sau, lucru de asteptat de altfel din partea unui premier si unui cabinet social-democrat. Cu toate eschivele, Iohannis a ramas sa duca mai departe povara taierilor de salarii si de pensii, facute de catre colegii sai din PDL, chiar daca democrat-liberalii s-au ascuns sub aripa Marelui PNL.

Klaus Iohannis a punctat mai bine aspectele liberale, de taxe, impozite si crestere economica, ultima ca baza efectiva pentru cresterea salariilor si pensiilor, nu doar pentru indexari, care sunt prevazute de lege, dar nu sunt cresteri reale. Ceea ce am apreciat la candidatul liberal a fost recunoasterea, in opozitie fiind, independentei justitiei si consolidarii statului de drept, ca cele mai de pret achizitii ale ultimilor ani. Evenimentele din vara anului 2012 nu le-a calificat “lovitura de stat”, ci perfect constitutionale, cum le-a apreciat si Curtea Constitutionala.

Ceea ce as astepta de la intalnirea urmatoare nu ar fi niste “programe” prezidentiale, cum cer unele partide concurente. Seful statului nu gestioneaza, ci mediaza intern si reprezinta extern. Presedintele nu este premier care sa aiba programe de masuri, ci moderator si reprezentant, care are nevoie de un set de valori si de principii, pe problemele de resort constitutionale. Ar fi de interes maxim sa fie cunoscute pozitiile si argumentele fata de problemele fierbinti de securitate regionala, de vecinatate, privind sanctiunile economice, parteneriatele si aliantele, orientarea geopolitica etc. Fisa postului si agenda de securitate si externa sunt bogate, e nevoie de selectie si de prioritati, cred ca asa ceva asteapta electoratul de la o confruntare televizata intre doi candidati la presedintie. Sa-i cunoasca cum gandesc, cum vor actiona in varii situatii, cat sunt de credibili, ce garantii ofera, nu in ultimul rand tipul de reactie (pe cele calm-masurat si precipitat-naravas cred ca le-am vazut).

Triunghiul de platina (bonus). Orice competitie sau dezbatere electorala trebuie sa fie ardenta, este pe placul electoratului si benefica pentru tara, pentru ca faciliteaza alegerea cea mai potrivita. Nu consumptiva, cand trece de ultima frontiera, care deseneaza integritatea, in toate intelesurile. Probabil ca o disputatiune electorala a ideologiei si geopoliticii ar fi aratat altfel daca unul dintre cei doi candidati ar fi reprezentat un sincretism ca al fostului USL (sau ca in formatul german sau al UE). Cum sansa a fost ratata, raman la ideea ca alternanta si coabitarea, ca solutii de partaj si de echilibru intre cele doua ramuri ale puterii executive, reprezinta o formula optima de compromis, si politica este arta compromisului, de democratie si de succes. Candva, am imaginat un triunghi de aur al democratiei: multipartidism-biexecutivism-coabitare. Cum primul termen se subintelege, vin acum cu o rectificare si spun ca triunghiul biexecutivism-alternanta-coabitare este din platina, care este mai scumpa ca aurul.

https://fragmentariumpolitic.wordpress.com/?s=triunghiul+de+aur

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: