Confirmarea unei dezamagiri: Bula de crestere a lui Klaus Iohannis s-a spart

Campania ACL din ultimele doua saptamani parea sa conduca la o crestere a lui Klaus Iohannis in intentiile de vot pentru turul doi, in special in randurile nehotaratilor, segmentul cel mai tintit, de obicei, inaintea votului final. Relansarea discursului pro-schimbare de catre intelectualii lui Basescu, incercarile de zdruncinare a unor teme sociale ale candidatului stangii, tirurile catre listele suplimentare si declaratiile pe propria raspundere, vocalitatea protestelor si mitingurilor din tara si din strainatate pe tema crizei sectiilor de votare pentru romanii din diaspora, demisia ministrului de externe au fost evenimente cu impact, chiar daca limitat, de influenta si presiune. Dovada, cel mai proaspat sondaj, de la inceputul saptamanii, il indica pe Victor Ponta castigator cu 54%, urmat de Iohannis cu 46%, o reducere cu 2% a diferentei de zece procente dintre cei doi candidati, inregistrate in turul intai.

Dupa cele doua dezbateri televizate, care i-au opus pe Ponta si Iohannis, lucrurile au luat o alta intorsatura. Cum Iohannis nu avea cum sa castige razboiul faptelor, acestea din urma, ma refer la cele guvernamentale, de reparatii sociale, crestere economica si stabilitate politica, situandu-l in mod firesc in avans pe contracandidatul sau, stafful PNL-PDL a mizat, gresit dupa cum avea sa se vada, pe o victorie intr-un razboi al vorbelor. Numai ca Iohannis a dovedit, spre iritarea echipei de partid si dezamagirea electorala, destul de cuprinzatoare, ca a fost si mai putin pregatit pentru o asemenea victorie. Hotararea foarte greoaie, aproape in extremis, pentru o dezbatere in doi, saracia si sacadarea discursului din cele doua confruntari directe televizate, cu taceri care in niciun caz nu erau metafizice pentru un professor de fizica sau tactice pentru un competitor, incapacitatea de a formula intrebari, daca nu incuietoare cel putin dificile pentru preopinent, privirea pironita pe pereti sau in podea, niciodata in ochii adversarului, au lasat, inevitabil, o impresie generala proasta.

Sunt insinuari sau rabufniri, unele chiar din culise, relatate de media, ca Iohannis ar fi fost “impins” de catre consilieri sub refelectoare, pentru a evita atipicul unei campanii fara nicio confruntare directa, care, ce-i drept, ar fi scutit electoratul de o priveliste de contraste dezolante, dar ar fi intrat direct in anale. Nu se stie, public, in acest moment, probabil dupa vot vor fi consecinte si detalii picante, daca Iohannis a avut, pe timpul dezbaterilor, o legatura ombilical-digitala cu cei din afara platourilor de televiziune, de la care sa primeasca raspunsuri si indicatii care sa-l fereasca de penibil, cert este ca reactiile intarziate sau amanate pe care le-a vazut publicul au alimentat astfel de perceptii. Insa ceea ce i-a fixat imaginea de candidat nepotrivit intr-o campanie nepotrivita pentru o functie nepotrivita a fost ca a dat bir cu fugitii de la a treia confruntare directa, scaunul ramas gol, din fata lui Ponta, de la Antena 3, a facut inconjurul televiziunilor si a spus mai multe decat daca Iohannis l-ar fi ocupat. In orice analiza, alegerea refugierii la Digi 24, de joi seara, in timp ce Ponta il astepta in locul unde fusesera amandoi invitati, poate avea doua explicatii. Una psihologica, de teama de o noua confruntare cu adversarul, alta tehnica, logistica “ombilicala” nu l-ar fi putut insoti oriunde. Precum dependenta de prompter, cauzata, in unele cazuri, de probleme de IQ sau EQ, Iohannis este un dependent “ombilical”.

In strategia de campanie a lui Klaus Iohannis, exista cel putin doua mari idei inselatoare, care au o alta identitate decat cea pe care o pretind. Falsitatea lor a fost dezvaluita si probata in urma vizibilitatii mediatice, ocazionate de cele doua dezbateri televizate, ceea ce a contribuit decisiv la spargerea bulei de crestere in intentiile de vot. Probabil ca o a treia dezbatere nu ne-ar mai fi comunicat mare lucru din proiectele prezidentiale iohanniste, dar posibilitatea unor noi incurcaturi in propriile idei mincinoase sau in detaliile murdare de campanie ar fi oferit noi sanse de a le afla, dar se pare ca motivele de a le ascunde au fost mai puternice.

Prima idée falsa si acuta s-a referit la schimbare, or de ce fel de schimbare ar putea fi vorba “schimband” ideile lui Basescu cu cele ale Monicai Macovei sau Elenei Udrea, intre care nu exista nicio deosebire de fond, ci doar de forma? O schimbare de persoane in interiorul aceleiasi ideologii este o rotatie a cadrelor, de tip comunist, inseamna monoideologie, aceiasi Marie cu alta palarie. Esentiala si autentica ar fi o schimbare de idei, de proiect prezidential, care s-ar obtine numai prin alternanta ideologica, modalitatea democratica prin care pluralismul functioneaza. Schimbarea propusa de Klaus Iohannis la varful statului este, prin urmare, paleativa si demagogica, consecinta asupra careia s-au dumirit tot mai multi alegatori, urmarind ideile iohanniste din aceste ultime zile de campanie.  Indemnul lui Iohannis de a vota schimbarea este de fapt un indemn de a vota rotatia cadrelor, mentinerea incremenirii ideologice a celei mai inalte magistraturi a statalitatii, cu consecintele pe care natia romana le-a simtit din plin pe propria-i piele in ultimii zece ani.

A doua idée impostoare, sustinuta de Iohannis, concomitent cu nesinceritatea lepadarii de Basescu, este ca ar garanta independenta justitiei si statul de drept. Dar, oricat si-a sucit si invartit ideile pe aceasta tema, pana la urma tot ideologie basista a iesit, de marginalizare a puterii legislative, privilegiere a puterii prezidentiale si folosire executiva a justitiei, ca instrument de reprimare a adversitatii politice (am explicat intr-un alt articol ideea de justitie executiva, o reiau fara a o mai dezvolta). Cum s-ar putea explica tentativa de a da ordine legislativului, de a-l trata ca pe o anexa prezidentiala, cand, inca in campanie fiind, a cerut sa fie convocat in 24 de ore, ca in caz de razboi, pentru a ‘pica” legile gratierii/amnistierii si a ridica imunitatea unor parlamentari, fara a pune in discutie, culmea ipocriziei si cinismului, imunitatea presedintelui si posibilitatea acestuia de a acorda gratieri? Nu este aceasta o demonstratie irefutabila de ierarhizare intre puterile statului de drept, de partizanare politica si de partid a justitiei, versete recitite de catre Iohannis din biblia ideologica a lui Basescu?

N.B.: Titlul va suna cumva partizan? Daca da, trecand peste faptul ca neutralitatea nu a obtinut niciodata nimic, va indemn sa considerati ca titlul ar continua cu o intrebare: “Sunt aceste alegeri un blat Basescu-Ponta?” Raspunsul il vom afla maine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: