Dupa aflarea verdictului neasteptat al urnelor, care a rasturnat cele zece procente din turul intai in favoarea lui Klaus Iohannis, reactiile lui Victor Ponta au fost de tip lectie.
Nu cred sa existe cineva, in acest moment, care sa fi intrat in posesia vreunei “cutii neagre” din care sa afle cauzele care au facut dintr-un mare favorit un mare perdant. Nu am cunostinta de vreun caz asemanator, in democratiile occidentale, in care un candidat, in numai doua saptamani, sa-si arda un handicap electoral de zece procente, la care sa mai adauge inca zece, castigatoare. O intoarcere de voturi cu douazeci de procente, practic, care a adus candidatul dreptei in pozitia castigatoare este un rezultat extrem de ciudat, chiar controversabil, la limita.
Daca ne gandim ca puterea stangii nu a fost totala, ca a existat o coabitare intre guvern si presedintie, dar si la faptul ca guvernarea social-democrata si-a adaugat in palmares ceea ce a lipsit dreptei basiste, cresterea economica si reparatiile sociale, gasirea unor explicatii la esecul lui Ponta pare sa capete dificultatile unei probleme de cvadratura cercului. Evident, am in vedere explicatii din zona echilibrului, singura care le poate face credibile.
In plus, daca reflectam si la functionarea alternantelor prezidentiale ale americanilor, parteneri strategici si aliati ai romanilor, care sunt castigate la diferente aproape infinitezimale, ca victoriile “la fotografie” din competitiile sportive, explicatiile la esecurile invariabile, dupa intrarea in NATO si UE, ale alternantelor dintre stanga si dreapta la sefia statului roman nu pot scapa de tangenta geopolitica.
Opinia publica a notat, deja, dupa alegerile de ieri, tentaculatia dreptei spre puterea totala, presedintele ales de dreapta declarand ca si-ar dori un guvern de dreapta. In acest context, au venit doua declaratii ale lui Victor Ponta, care, pe fond, renasc fair play-ul politic, care schimba intrucatva butada gaullista potrivit careia democratia este buna mai ales cand esti in majoritate. Ei bine, Victor Ponta a dat o lectie clasei politice privind atitudinea si comportamentul si in cazul in care te plasezi in minoritate si pierzi intr-o competitie prezidentiala.
Primul gest al celui invins a fost sa-si recunoasca infrangerea, al doilea, sa-l felicite pe invingator. Nu a protestat, nu a acuzat. Victor Ponta si-a recunoscut duminica seara infrangerea, afirmand ca l-a sunat pe Klaus Iohannis pentru a-l felicita pentru victorie. In prima declaratie dupa anuntarea sondajelor, Ponta le-a multumit tuturor romanilor care s-au prezentat la vot, afirmand: „Poporul are intotdeauna dreptate”. Felicitari, Victor Ponta, ai demonstrat ca stanga a invatat cele doua lectii si ca le aplica si cand pierde.
Cea de-a treia lectie a normalitatii democratice, intoarcerea felicitarii si strangerii de mana de catre invingator celui invins este in asteptare. Il va felicita Iohannis pe Ponta, recunoscand ca a avut un adversar puternic si ca a participa este la fel de important cu a castiga, reunind, prin acest semnal constructiv, cele doua Romanii electorale?
Fragmentarium Politic 