Sub suzeranitatea unui stereotip politic: Guvernatorii se schimba, angajamentul si poporul raman la fel

19/11/2014

Au inceput sa apara mesaje din Vest privindu-l pe apropiatul predator de stafeta de la Cotroceni. Unul, de multumire pentru un angajament indeplinit, atrage atentia.

Angajamentul proaspatului presedinte Traian Basescu (in decembrie 2004 iesise invingator in alegerile prezidentiale), in fata Council on Foreign Relations-Washington, din februarie 2005, ca nu va lasa Romania pe mana spoliatorilor, hotilor si talharilor, este considerat de unii analisti si istorici drept un juramant de vasalitate, dupa indelungatul obicei stabilit de Inalta Poarta (Bizantyon sau Constantinopol in limba greaca, Tarigrad in vechile texte romanesti, Istanbul, azi, incepand din 1930).

Aceasta opinie este impartasita de o mare parte a romanilor, in special prin prisma austeritatii de pana in 2012, a referendumului de demitere din acelasi an si a concesiilor facute lobbystilor si corporatistilor vestici privind resursele naturale romanesti. Potrivit acestei credinte populare, tinta afirmatiilor de “spoliatori”, “hoti” si “talhari” a fost chiar poporul roman, dupa modelul guvernatorilor, care tineau sub ascultare populatiile din colonii prin proferarea unor astfel de acuzatii.

Privind “prietenia pe viata”, pe care un politician o declara altui politician, sper sa fie adevarata. L-ar contrazice, astfel, pe lordul Palmerston, care spunea ca in politica nu exista sentimente eterne, ci doar interese eterne.

In 2024, cand predator va fi Klaus Iohannis, stereotipul se va repeta: Pleaca al lor, vine al lor, noi ramanem tot cum vor…

contributors.ro/politica-doctrine/portret-de-presedinte-despre-traian-basescu/

 


Ce ar trebui facut? (al treilea design post-electoral)

19/11/2014

ZeV, Romania nu are nevoie de o criza guvernamentala in prag de iarna si intr-un moment de slabiciune politica, de incapacitate de a construi o noua majoritate parlamentara, stabila si functionala, pana in 2016.

Cine si de ce sa se lege la cap, daca nu-l doare?! Sau faptul ca durerile de cap vor fi pentru Romania nu intereseaza pe nimeni? Cred ca pozitia liderului UDMR ar trebui sa-i inspire si pe ceilalti lideri din clasa politica. Presat din interior si din exterior sa iasa de la guvernare, Kelemen Hunor a demonstrat ca provocarea unei instabilitati guvernamentale ar trebui sa fie ultimul lucru la care sa se gandeasca un politician. In treacat spus, am impresia ca in baza unor afinitati de varsta si a unor obiective comune (de modernizare si europenizare a constructiilor politice, de lupta impotriva coruptiei etc.), intre cei doi lideri de partide exista o relatie simpatetica, care cu siguranta va rodi in beneficiul tuturor.

Revenind, cu un presedinte nou si fara abilitati, nu o spun din partizanat sau ostilitate politica, dar administratia prezidentiala este altceva decat o administratie locala, si fara un prim-ministru sau cu unul la fel de nou si de inabilitat, lucrurile o vor lua la vale, fiind foarte probabil sa se opreasca in punctul de unde am plecat (deja pericolul unei a treia recesiuni in zona Euro si in UE a fost semnalat). Nu am folosit intamplator sintagma “administratie prezidentiala”, specifica regimurilor in care presedintele este si seful guvernului, presupun, pe baza unor franturi de informatii, ca obiceiurile presedintelui-jucator s-ar putea sa cunoasca o a doua viata.

Victor Ponta ar trebui sa faca exact ceea ce a declarat, sa ramana in functie si sa lucreze cu presedintele pentru tara. Evident, va trebui sa inlature ceea ce nu a mers, sa faca schimbari in esalonul intai, Teodor Melescanu s-a cerut singur afara, dar ar trebui sa o faca si altii, ma gandesc la zona campaniei (nu dau nume, se stiu), dar si in esalonul doi, unde rezultatele alegerilor au fost slabe. Un lucru esential, sa nu uitam ca premierul a vrut sa ramana premier, nu sa devina presedinte, pe consecinte chiar nu stiu de ce ar trebui pedepsit un premier performant pentru esecul unui proiect prezidential care probabil nu l-ar fi confirmat pe premier. Nu mai vorbesc de cei din zona penala, PSD va trebui sa inceapa cu el, sa dea un exemplu, un precedent care sa formeze regula.

Nu mai avem timp de irosit, in jurul nostru au loc prefaceri in care trebuie sa devenim un subiect activ, nu unul reactiv sau, mai rau, un obiect al geopoliticii. Guvernele dreptei au ramas pe pozitii tot ciclul electoral, din 2008 pana in 2012, prin remanieri succesive, in conditii mult mai grele. De ce PSD sa procedeze altfel, sa se autovulnerabilizeze si sa se autoexcluda, cand este evident ca o buna guvernare va tine nu de schimbarea guvernului, ci de remanieri calitative, oportune si succesive?


%d blogeri au apreciat: