Frauda emotionala si remanierea de partid

La peste o saptamana de la alegeri, continuam sa fim buimaci, unii de succes, altii de esec. Se brodeaza tot felul de teorii pe marginea rezultatelor, de cat de mesia este Iohannis si de cat de demon este Ponta, de cat de curata si de cinstita este dreapta si de cat de murdara si de corupta este stanga. Iohannis-Ponta si PNL-PSD au devenit formulele antagonismelor perfecte si absolute  Se ridica si se darama statui, se cauta eroi si vinovati, se cer demisii si sange proaspat. Se confirma, ceva mai mult pe Dambovita, stilul traiano-latin ar putea fi (inca) la mijloc, ca politica este o vesnica si necrutatoare lupta. Vedem cum greselile adversarului, reale sau imaginare, mari sau mici sunt amplificate si exploatate mai ceva ca oportunitatile de profit. Parafrazand niste cuvinte celebre, legea profitului politic actioneaza zi de zi si ceas de ceas, pentru o multiplicare in proportie de masa. Competitia multipartidista este dura, dar, spre linistea noastra, este buna pentru democratie si progres.

Victor Ponta a afirmat, ieri, in Parlament, ca a fost primul scrutin electoral la care nimeni nu a acuzat elemente de frauda. A avut dreptate, declaratiile pe propria raspundere, oricat de criticate au fost la inceput, si-au facut efectul. Insa cred ca seful stangii si al Guvernului este inca departe de a avea o imagine integrala asupra alegerilor, dincolo de cea partiala a unei drepte aflate in extaz. Chiar si dupa o vacanta in Dubai, care a scandalizat, desi un laissez faire de relache este pentru oricine la fel de firesc si de nevinovat. Conditiile ca alegerile si competitiile sa fie libere si cinstite sunt fundamentul democratiilor. In lumea occidentala, din care facem parte, aceste conditii se bucura de garantiile unor standarde si norme de aplicare si verificare de mare scrupulozitate, care, cel putin formal si material, nu lasa portite fraudelor electorale. Exista insa un domeniu imaterial, al emotiilor, in care legea o poate face manipularea, responsabila de ceea ce as numi fraudele emotionale, neingradibile si nesanctionabile de nicio lege. Din pacate, pentru parti din electorat si chiar din clasa politica de la noi exista mari pete albe pe aceasta harta cognitiva. Emotiile virale si manipularea abila sunt cele care au „fraudat” pentru Klaus Iohannis un milion de voturi din conturile electorale ale lui Victor Ponta. Sforarii ACL au reusit, in duminica votului, care cred ca va ramane cunoscuta in istoria alegerilor electorale drept „Duminica Lebedei Negre”, sa faca sa falfaie pe deasupra urnelor simbolul neprevazutului cu impact major (metafora si teoria apartin lui Nassim Nicholas Taleb, explicate in cartea sa „Lebada neagra. Impactul foarte putin probabilului”, trad. in 2010, la Curtea Veche).

Daca majoritatea alegatorilor se bucura in urma acestor alegeri si daca vizibilitatea Romaniei a crescut in afara, sa nu le atingem nici macar cu o floare, sa lasam aceste stari sa se consume in mod natural. Oricum, dupa ce manipularea si emotia vor trece, foarte probabil ca cei 10% din votantii lui Ponta care l-au votat pe Iohannis sa nu-si mai aminteasca sau sa-si nege gestul. Este in firea lucrurilor ca perceptia sa nu se suprapuna cu realitatea. Lebede negre vor mai fi, nu s-au terminat cu cea de acum doua duminici. DNA sau „Doamna” (acum observ bizara coincidenta intre acronim si prescurtarea substantivului doamna, cred ca asa il voi si folosi, pentru a-i tine la distanta pe eventualii violatori politici, sic!) va avea grija de surprizele noastre. Dar capitolele presedintie si guvernare sunt distincte, ca si in Constitutie, la fel ca si victoriile sau infrangerile pentru fiecare pozitie. Unui premier cu coronita (pentru crestere economica, stabilitate politica si reparatii sociale) care pierde alegerile pentru pozitia de presedinte nu-i ia nimeni coronita, asa cum unui pugilist care nu reuseste sa treaca la categoria supergrea nu-i ia nimeni medaliile pe care le-a obtinut la categoria grea.

Premierul nu are de ce sa-si dea demisia, ar fi un nonsens oprirea la jumatatea drumului a unei curse promitatoare, de nimic umbrite si oferirea victoriei fara lupta adversarilor. Remanierile guvernamentale sunt altceva, aducerea in prima linie a unor noi vectori purtatori de performanta se inscrie in logica continuitatii si normalitatii. Dupa cum vedem si la alte niveluri, macro sau micro, abandonarea nemotivata sau inoportuna de pozitie sau de victorie face dificila revenirea la status quo ante, daca nu imposibila. Evident, nu am in vedere retragerile tactice, care evita infrangerile strategice si ofera timp de refacere. Scoaterea retragerii din randurile formelor de lupta se poate dovedi fatala (greseala a fost savarsita de liderii politici si militari germani, in anii ’40, dar, paradoxal, si de cei romani, in anii ’80, la nivel doctrinar). De aceea, tacticile politice care se folosesc de greselile sau esecurile adversarului ori le inventeaza pe seama acestuia ar merita o mai mare atentie analitica. Slabiciunile de conceptualizare sau de pozitionare din istoria recenta au oferit in mod gratuit munitie politica si ideologica adversarilor, care au recalibrat-o si au intors-o intr-o strategie pe care deja am denumit-o a lovirii adversarului cu parti din el insusi. Despartirea de un trecut dificil, de pilda, nu ar trebui sa se faca ex abrupto, rupand raportul continuitate-discontinuitate, cum recomanda conceptele politice (revolutii, lovituri de stat etc.), ci gradual, prin reforme, cum sustin conceptele economice.

In opinia mea, mult mai importanta ar fi o remaniere de partid. O reclama cu destula acuitate perspectiva scrutinurilor parlamentare si locale din 2016, dar si a unei posibile situatii atipice, in 2015. Klaus Iohannis vede deja o schimbare a majoritatii in Parlament, iar Marko Bela a anuntat ca UDMR studiaza posibilitatea reorientarii catre PNL. Aceste tendinte, daca se vor ingrosa, vor face ca trecerea PSD in opozitie sa pluteasca in aer. Ramane de vazut cum se va intampla acest lucru, s-ar putea ca, pentru toate partile, proiectiile sau asteptarile de acasa sa fie depasite de evolutiile din piata. Din votul pe reinvestirea Guvernului, dupa cooptarea PLR, din motiunea de cenzura anuntata de opozitie pentru la anul, din traiectoria ramasitelor USL, din tectonica din „marele” PNL sau din alte evolutii nepredictibile ar putea iesi o noua lebada neagra. De aceea, remanierea de partid va trebui sa aiba la baza o filosofie care sa nu aduca atingere brandului PSD, cu alte cuvinte partidul stangii sa nu-si provoace singur rani sau dureri politice, de mobilizare sau de combativitate, care sa duca la recul, cand va fi nevoie de avans.

Modul cum va fi refacuta increderea in interiorul PSD si in interiorul electoratului de stanga va fi foarte important pentru resorbtia esecului si pregatirea bataliilor urmatoare. Parerea mea este ca emasculatii din cele doua esaloane ar trebui sa faca singuri pasul inapoi, ar fi un act de incredere si de respect, care ar inchide mai repede paranteza esecului electoral. Apoi, ar trebui recunoscuta importanta diviziunilor de varsta in stabilirea candidatilor si tintelor electorale. Marele adevar, desi amar, este ca pentru alegerile prezidentiale PSD nu a avut de unde sa aleaga un candidat cu sanse mai bune, asa a fost conjunctura, pe care o cunoastem cu totii. Victor Ponta a facut tot ce i-a stat in putinta sa castige, pentru care toate structurile de conducere ar trebui sa-i multumeasca, in mod oficial dar si in cadrul organizat al partidului, insa manipularile si „fraudele” emotionale din turul doi l-au depasit. Exista diferente de tipologie liderologica pentru cele doua tipuri de pozitii, de presedinte si de premier. Am citit undeva o opinie cu care sunt de acord, pentru a castiga o competitie pentru prima pozitie si a rezista la expunere este nevoie de o personalitate puternica, de tip „paianjen” sau „tigru”, or ne amintim cum il „alinta” presedintele pe premier, nu cred ca se insela in ceea ce vedea, sub aspectul experientei… Ponta s-a batut cu sistemul Basescu, la tinut la distanta printr-o formidabila manevra de intoarcere a mecanismului basist al coabitarii, dar nu l-a invins. Probabil ca despre esecul lui Ponta in competitia cu Iohannis am putea spune acelasi lucru care a fost spus despre cel al presedintelui Emil Constantinescu, care a fost invins de sistem. Iata, acum, in 2014, avem si un premier invins de sistem. Stiu ca maine va fi prima analiza a rezultatelor alegerilor prezidentiale, in sedinta Comitetului Executiv National. O idee a lui Mircea Geoana ar fi de sustinut, toate structurile de conducere ar trebui reactivate, incepand cu Consiliul National al PSD. Adaug ca la bilanturi, preliminare sau din primavara, sa nu se mearga cu sabia, ci cu balanta, dar si cu nuielusa si cu recompensa, dupa caz. Exista viata si dupa infrangeri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: