O istorie postfactuala: Victor Ponta, intre realitate si fictiune

Istoriile alternative, de genul “ce s-ar fi intamplat daca”, nu pot ocoli politica, chiar daca interesele partizane fac respingerile mai vehemente. Cine a urmarit “evanghelia” dupa Vanghelie, de joi seara, de la Realitatea TV, a inteles ca frustrarea excluderii din PSD face discutabila credibilitatea acuzelor la adresa lui Ponta. Premierul a avut de ales intre doua grupari rivale, de birocrati sau de baroni de partid, cum vrem sa le zicem. Cred ca a ales-o pe cea care ii va putea asigura o aterizare cat mai lina, nu neaparat pentru sine, cat mai ales pentru ceea ce am putea numi consecinte de impact sau de propagare. Fara indoiala, si pentru seful executivului este evident ca cele doua marimi invers proportionale ale guvernarii, uzura si alternativa, sunt foarte aproape de maxim si, respectiv, de minim, ca important va fi nu numai cand, ci si cum acestea isi vor schimba locurile.

Nu este momentul cel mai potrivit pentru ceea ce scriu, nici pentru a-i plange de mila lui Victor Ponta, nici pentru a-l exalta, nu are nevoie de niciuna, insa cred ca astfel de opinii alternative se pot inscrie intr-un rol de moderare si, de ce nu, intr-un posibil strat de incoltire a adevarului, cum spunea unul din marii mei profesori, Marin Voiculescu. Nu in ultimul rand, si invinsii au nevoie de o explicatie compensatorie.

Incercand o schita de istorie postfactuala, ce s-ar fi intamplat daca Victor Ponta, unu, ar fi refuzat sa candideze sau sa piarda, doi, daca si-ar fi prezentat, ieri, demisiile, de partid si de guvern? Victor Ponta nu a vrut nicio clipa sa ajunga presedinte, si-a dorit mereu sa ramana premier, a spus, chiar, la un moment dat, ca se va retrage din politica, a evocat si o scadenta, in decembrie, declaratiile din arhiva stau marturie, dar nu a avut de ales. Daca ar fi refuzat sa candideze, ar fi facut-o Liviu Dragnea, care ar si fi “castigat” (a demonstrat ca stapaneste aceasta “tehnologie”),  cu urmari dezastruoase, pe care le-ar fi adus ambitia, mediocritatea si parvenirea, recunoscute, ale baronului de Teleorman. Daca Ponta nu ar fi refuzat victoria, PSD ar fi castigat “puterea totala”, cum a denuntat opozitia in campanie, dar cu pretul situarii pe un varf de presiune, ceea ce ar fi facut explozia inevitabila, care ar fi aruncat stanga in cea mai grava criza, si pe termen lung. Daca Ponta ar fi facut un act de lasitate la prima reuniune de analiza a rezultatelor scrutinului prezidential, consecintele ar fi fost macinarea PSD de lupte intestine, pentru putere, si instabilitatea politica, intr-un orizont indefinibil, in conditiile cand alternativa opozitiei inca nu s-a maturat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: