Din cenusa istoriei: Autonomie, pe limba politica a imperiului!

30/11/2014

Manifestatia de sambata, de la Sfantu Gheorghe, organizata de Partidul Civic Maghiar (PCM), a reluat stereotipul autonomiei pe criterii etnice. Ideile pro-autonomie au incercat sa infiripeze imaginile de “popor”, de “drepturi colective”, de “statalitate”, de “promisiuni” nerespectate, de “nedreptate” a tratatelor internationale care au consfintit dezmembrarea imperiilor. Pe pancarte, s-au putut citi urmatoarele sloganuri si lozinci: “Transilvanie libera – Tinut secuiesc autonom”, “Drepturi colective minoritatii maghiare”, “Autonomia Tinutului secuiesc – o promisiune nerespectata din 1918”, “Tinutul secuiesc unitar si indivizibil”, “Regiunile nu se inventeaza la Bucuresti, ele exista”. Pe timpul mitingului s-au scandat: “Autonomie”, “Piara Trianonul” si “Tinutul secuiesc nu este Romania”. Pe un afis, postat pe scena animatorilor mitingului, a fost reprodus articolul 3 din Declaratia de la Alba Iulia din 1918: “Deplina libertate nationala pentru toate popoarele conlocuitoare! Fiecare popor se va instrui, administra si judeca in limba sa proprie prin indivizi din sanul sau”. Adunarea a adoptat o petitie catre Guvernul Romaniei prin care se cere respectarea prevederilor Rezolutiei din 1 Decembrie 1918 privind drepturile minoritatilor nationale.

Comentariu Fragmentarium Politic:

Nimic nou sub soare, pretentiile de „drepturi colective” sau de ‚popor”, care nu sunt aplicabile minoritatilor nationale, s-au mai auzit in revendicarilor autonomiste ale extremistilor maghiari. Dar ele exprima o rasturnare de memorie istorica, de subiecti istorici si de situatie istorica, care descinde direct din cenusa si din limbajul politic ale fostului imperiu austro-ungar. Intr-o ultima incercare de a-si salva imperiul, imparatul Carol I al Austriei a semnat, in 16 octombrie 1918, un „Manifest către popoarele mele credincioase”, prin care anunta transformarea imperiului într-o federaţie de şase state: Austria, Ungaria, Cehia, Iugoloslavia, Polonia și Ucraina. A fost însă prea târziu, disparitia imperiului, in care razboiul acutizase totul, nu a putut fi oprita.

Ultimul act imperial, adresat “popoarelor”, este important pentru istorie deoarece reveleaza semnificatia si circulatia de epoca a termenului de “popor”. Porecla vremii, de “inchisoare a popoarelor”, data imperiului austro-ungar, sustine, deasemenea, uzualitatea oficiala a termenului de “popor”. Pentru aparitia unor noi state independente, termenul de popor a avut o acoperire deplina, inclusiv pentru statul ungar si poporul ungar. Pentru populatiile de pe teritoriile unor provincii care au fost rupte din alte tari de catre imperiul austro-ungar, intre care s-a aflat si cea romana, termenul corect ar fi fost cel de “minoritate”. Nediferentierea a reflectat un comandament imperial, dar, trebuie spus, si o limita istorica fireasca, lumea de atunci nu cunostea sau nu opera cu diferentierile si nuantele politice si juridice de acum. Pe de alta parte, folosirea in limbajul politic de imperiu a termenilor de “minoritate” si “majoritate” nu ar fi fost “politically correct”, cum am spune astazi, pentru ca natiunea dominatoare era… minoritara! Īn 1867, de pilda, cand in partea ungara a imperiului s-a inaugurat politica ultranationalista de maghiarizare a populatiilor nemaghiare, Ungaria numara 13.579.000 locuitori. Dintre aceṣtia, maghiari erau numai 5.665.000, faṭă de 7.939.00 locuitori nemaghiari.

Inevitabil, declaratiile sau rezolutiile pe tema autodeterminarii popoarelor, care au urmat disparitiei celor trei imperii, austro-ungar, tarist si otoman, au folosit limba imperiilor si a dreptului vremii, dreptul popoarelor, chiar daca in unele cazuri nu a fost vorba despre popoare, ci despre minoritati nationale, cum le cunoastem si le codificam, in zilele noastre, in drepturi ale minoritatilor. Asa a fost scrisa si Declaratia de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, in care nu aveau cum sa apara termenul de “minoritati” si elemente de drepturile minoritatilor. Faptul ca la aproape 100 de ani de la moartea imperiului austro-ungar se incearca o rasturnare de memorie istorica reprezinta, la modul grav spus, o speculatie a prezentului prin desfigurarea trecutului. La nivel de comedie politica, insa, este o reprezentatie de smecherie nereusita, adica o prostie.


%d blogeri au apreciat: