Preliminarii la o analiza asteptata: Conceptul politic confuz al lui Victor Ponta pune in pericol stanga social-democrata

Presedintele PSD, Victor Ponta, a declarat, azi, ca noul proiect politic al partidului va trebui sa imbine grija fata de cei 5 milioane de votanti constanti cu capacitatea ruperii de trecut, de acuzele care i se aduc in acest sens. Aceasta declaratie este revelatorie pentru confuzia, ideologica si programatica, care salasuieste la varful partidului, confuzie responsabila, in cea mai mare parte, de pierderea alegerilor prezidentiale.

In primul rand, prin necunoasterea frustrarilor privind diluarea identitatii de centru-stanga, care confrunta post-electoral masa mare a partidului, Victor Ponta se situeaza foarte aproape de punctul caderii in dizgratie, descris, in toate manualele politice, de paradigma rupturii dintre lider si partid. Conducerea de pe pozitii de comanda a partidului, gonflarea orgoliului politic, excluderile din partid, dezideologizarea campaniei si intoarcerea catastrofala a rezultatului alegerilor prezidentiale au sapat foarte adanc in mentalul colectiv de partid sentimentele de neincredere si de tradare.

In al doilea rand, este limpede ca presedintele Ponta a tratat problemele partidului cu instrumentele administrative ale premierului Ponta, cu datele, cifrele si statisticile economice ale guvernarii, care, oricat de bune ar fi, nu pot substitui orientarile doctrinare si ideologice, care dau consistenta unui partid de stanga.

In al treilea rand, presedintele PSD a imbratisat, surprinzator, teza de campanie a dreptei, potrivit careia stanga social-democrata ar fi nereformata, legata de trecut sau chiar “comunista”. Prin incapacitatea sau ezitarea de a raspunde si combate acuzatii fara nicio corespondenta in realitate, Ponta dovedeste ca este mai aproape de cifre si de comanda, decat de cuvinte si convingere. Plasand “ruperea de trecut” la viitor, nu la trecut, asa cum s-a intamplat, fundamental, in 1989, apoi, complet si definitiv, in tranzitia in care a contribuit la intrarea in NATO (2004) si in UE (2007), cu momentele de rebranding cuprinzand constituirea PSD (2001) si apartenenta la PES si la traditia social-democrata europeana (2006), Victor Ponta pune in pericol identitatea si viitorul PSD, ca partid de stanga.

Liderul social-democrat a adus in prim plan o falsa dilema, alegerea intre marea masa a electoratului de stanga si castigarea unui numar de alegatori noi, dintre cei care in mod obisnuit nu voteaza cu stanga. Eroarea de directie va fi strategica, daca Ponta, experimentat ca sef de guvern dar neexperimentat ca sef de partid, va da o certitudine pe o posibilitate, precum vrabia din mana pe cioara de pe gard, daca va schimba aritmetica numerelor mari cu aritmetica numerelor mici (si nesigure). O idée de rau augur pentru lider bantuie in partid: Sa se fi transformat, oare, coabitarea in pactizare?