Mostenirea Ponta, la fel de aproape ca mostenirea Basescu?

Pierderea alegerilor prezidentiale a pus presiuni din toate partile pe premierul Victor Ponta. Cele mai importante. care s-ar putea dovedi decisive, in termenii aritmeticii majoritatii, sunt cele din propriul partid. Pe de alta parte, oricat i s-ar reprosa vointa de putere totala, opozitia pare indreptatita ca, pe valul de sustinere populara, sa se instaleze si la Palatul Victoria, dupa ce, pe 21 decembrie, presedintele ales, liberalul Klaus Iohannis va deveni al patrulea chirias electoral postdecembrist la Palatul Cotroceni. Pana la urma, chiar daca stanga si dreapta vorbesc, cand se afla in opozitie, de alternanta la putere pe ambele ramuri executive, Constitutia nu dispune si nici nu interzice, lasa totul la libertatea jocului politic si a electoratului.

Peste mai putin de zece zile, succesiunea pe mostenirea Basescu va deveni efectiva, urmasii si adulatorii i-au facut deja portrete si letopisete de memorie, dar in ceea ce priveste mostenirea Ponta totul este la mila evenimentelor. In acest moment, un lucru este cert, guvernarea Ponta nu o va mai duce pana in 2016, cat ii este sorocit constitutional. Iohannis a declarat, inainte de plecarea in SUA, ca-si doreste sa intre in paine cu un guvern de dreapta, Basescu i-a cerut lui Ponta sa formeze un guvern cu un alt premier, UDMR se grabeste sa schimbe tabara, pentru a nu fi surprinsa de evenimente, PNL ameninta ca nu va vota bugetul daca nu-i vor fi acceptate toate amendamentele pe educatie, DNA e nemultumita ca nu a primit cat a cerut, desi bugetul i-a fost marit. Inca multe alte motive fac ca marja de manevra si scadenta guvernarii de stanga sa se fi apropiat sensibil de punctul de volatilitate.

Voturile pe investitura Guvernului Ponta 4 si pe Legea bugetului pentru 2015 vor fi doua cumpene, probabil pe 15 si pe 21 decembrie, care pot hotari soarta stangii, daca va ramane la guvernare sau daca va trece in opozitie. In mod real, nu soarta lui Ponta va fi in joc, ci a PSD. Pentru dreapta, Ponta nu mai are potential de utilizare ca sef de guvern, a obtinut de la el toate politicile de dreapta pe care si le-a dorit. Pe de alta parte, dislocarea pe care premierul a suferit-o in propriul partid, de stanga, nu-i va mai permite sa ramana in fruntea guvernului. Sintetizand, si intr-un caz si in celalalt maurul va trebui sa plece si, o data cu el, si PSD.

Exista, insa, in tot acest joc politic pe guvernare, o necunoscuta, un risc  de moderare pentru toti actantii, legat de viitorul majoritatii parlamentare, care se poate reconfigura printr-o noua majoritate sau prin alegeri anticipate. Un guvern de dreapta minoritar nu va insemna nimic, va insemna o scufundare inainte de a incepe sa pluteasca. Acest lucru il stie foarte bine si copresedintele PNL, Vasile Blaga, care sustine ca cea mai corecta varianta ar fi venirea PNL la guvernare prin alegeri anticipate. Acestea ar putea avea loc insa si prin manevre de blocare repetata a investiturii guvernamentale sau prin evenimente din zona incompatibilitatii.

Cea mai buna mostenire politica a premierului Victor Ponta, pentru ca cea economica este indiscutabila, o reprezinta consolidarea independentei justitiei si a luptei anticoruptie. Nimeni nu-i va putea reprosa vreo interventie sau vreo concesie, dimpotriva, robespierre-ismul lui de premier-procuror l-a facut sa fie necrutator fata de coruptia din propriul partid si sa sustina neconditionat DNA.

Sanctiunile de bloc: O mentalitate nefasta, de tip Razboi Rece

Senatul american a adoptat, ieri, o lege care permite presedintelui Barack Obama sa introduca noi sanctiuni impotriva Rusiei. In replica, presedintele american a declarat ca isi va lega sanctiunile de cele europene, practic le va da curs doar in cazul in care vor fi sustinute de tarile din UE.

Obama si-a exprimat temerea ca divergentele pe tema sanctiunilor ar putea provoca o ruptura intre capitalele de pe cele doua maluri ale Atlanticului. „Dacă autorităţile ruse vor vedea că în coaliţie nu există divergenţe, peste câtva timp ele vor spune că pierderile economice depăşesc avantajul strategic al acţiunii lor”, a subliniat liderul american, reactualizand, discret (dar nerealist, cred), politica sanctiunilor de bloc.

Din pacate, la 25 de ani de la destramarea blocului sovietic, occidentalii repeta greseala abordarii economice de pe baze politice. Cand statul-lider si-a impus statelor-satelite viziunea centralizata drept politica de bloc in relatiile economice, in interiorul si in afara fostului CAER, pierderile pe care toate statele membre au inceput sa le acumuleze au dus la inapoiere economica, la crize, la divergente si, in final, la o destramare de bloc. Anticiparile sunt greu de facut, dar, pana una-alta, observam ca economia globala sufera in prezent la fel ca in trecut.