Succesiunea guvernarilor stanga-dreapta s-a facut, in cei 25 de ani de la Revolutie, prin motiuni de cenzura sau prin alegeri parlamentare. Niciodata altfel, adica prin cedarea guvernarii, in situatii in care retragerea ar fi fost ultima plasa de siguranta. Logica jocului politic a fost dusa la extrem, lipsindu-l, de fapt, de orice logica.
Accederea si mentinerea la guvernare cu orice pret a fost, in toti acesti ani, un scop in sine, facand ca si cele mai bune intentii sau politici de guvernare sa degenereze, in cele din urma, intr-o rea guvernare. Scoaterea retragerii din randurile formelor tactice de lupta poate fi o greseala fatala, nazismului si comunismului le-a adus sfarsitul.
Toate manualele fac din retragere o manevra de flexibilitate, cu posibilitati de intoarcere, care trebuie sa-si gaseasca locul in orice politica, la orice nivel. Oare pentru politica romaneasca nu a venit timpul unui precedent, care sa formeze o noua regula, prin care jocurile de putere sa fie detotalizate si dezabsolutizate, asa cum se intampla in alte civilizatii, in mod evident in cele crestina si europeana?
Cand ai pierdut increderea electoratului, implicit initiativa strategica si forta politica, retragerea benevola de pe pozitiile de putere poate fi un act de intelepciune, un semnal pentru o noua politica, fara inflexibilitati si incrancenari. Nu propaganda adversa pe tema retragerii va conta, ci mesajele catre clasa politica si electorat. Cel mai destept cedeaza primul. Un partid inteligent are argumente, strategii si viziune, nu se isterizeaza, nu sare la bataie si nu se agata de putere, accepta infrangerea ca si victoria, ca reguli ale jocului.
Nota Bene. Am vrut ca ceea ce am scris sa refelecte o chestiune de principiu, nu una de conjunctura. Totusi, ar fi o proba de ipocrizie daca nu as recunoaste ca unele asteptari mi se indreapta catre reuniunea Comitetului Executiv National al Partidului Social Democrat si catre sedinta Grupurilor Parlamentare reunite, care vor avea loc duminica (sau catre zilele care vor urma). Sper ca cel care a fost invins de lipsa de experienta sa nu rateze victoria unei lectii de intelepciune. Nu va ramane neobservata.