Arhipelagul inchisorilor CIA: Unde sunt Soljeniţînii si Koestlerii capitalismului, pentru a denunta noul gulag si noul intuneric la amiaza? Ar fi culmea ironiei pentru a lasa acest rol al intelectualilor si al societatii civile pe seama guvernelor occidentale!

De unde a venit ideea de a ascunde inchisorile CIA acolo unde nimeni sau foarte putini le-ar cauta? Gulagul sovietic sau inchisoarea Guantanamo din insula Cuba a inspirat „arhipelagul” unor „insule” de detentie in afara SUA?  

In randurile ideologilor establishmentului politic si manipulatorilor de profesie, din Vest, exista opinia ca orice poate fi „rebrenduit”. Chiar si tortura. Raportul Senatului SUA privind practicarea torturii de către Agenția Centrală de Informații (CIA) pare a fi cea mai recenta confirmare a acestui stereotip de mare putere. Ceva valva publica, cateva contraziceri intre democrati si republicani, mici autocritici la varful aparatului de informatii, aruncarea dezvaluirilor pe seama luptei politice, publicarea raportului si, cu asta, cam gata. Nu tu apel la stat de drept sau la ordine de drept, la justitie nationala sau la drept international, la demisii sau la destituiri si, mai ales, nu tu reforme radicale, care sa reflecte regretul sincer pentru cele intamplate si garantia sigura ca asa ceva va fi imposibil de repetat. Faptul ca raportul propriu a luat-o inaintea adversarilor geopolitici, potrivit practicii manipulatorii larg raspandite ca opinia publica mai bine sa afle de la „Noi” decat de la „Ei”, cu falseturi si agitari de bagheta, ca la opera si, mai ales, incrustarea fenomenului in media si in publicatii, care sa intareasca perceptia publica de democratie, nu lasa rationalitatii critice alternativa la intelegerea ca se confrunta cu o operatiune de cosmetizare si de spalare pe maini.

Bineinteles, prilejul nu a fost pierdut de tarul Vladimir Putin pentru a-i bate obrazul lui Barack Obama, la capitolele democratie si drepturile omului, nici de lideri simandicosi, europeni sau de aiurea, sa se indigneze. Aceste gesturi simbolice sunt insa departe de a inchide afacerea, care, privita dinspre aliati, capata si alte conotatii, de loc placute. Americanii au cerut unor tari baltice si central-europene punerea la dispozitie a unor locatii, fara a le dezvalui scopul acestora, de inchisori CIA. Cu atat mai putin, aliatii nu au avut de unde sa stie ca acolo s-ar practica tortura, operatiunea de inselare a fost perfecta, desi raportul lasa sa se inteleaga ideea de cooperare. Generalul Ioan Talpes, fost director SIE, pe vremea cand se spune ca au existat inchisori CIA pe teritoriul tarii noastre, a afirmat ca Romania a oferit sprijin SUA, ca aliat, pentru o locatie, dar fara a fi stiut despre existenta detinutilor, fara a-i fi administrat si fara a fi colaborat, catalogand raportul Senatului american privind inchisorile CIA „un fals”. Acum, este tardiv, pretul naivitatii a fost platit, dar este limpede ca pacaleala nu ar fi avut loc daca suveranitatea ar fi functionat. Am mai spus-o, suveranitatea unei natiuni este libertatea unei natiuni, unde nu exista suveranitate nu exista libertate.