Revolutia de merit: Condamnarea comunismului si fundarea statului de drept

Motto: Condamnarea comunismului si fundarea statului de drept sunt meritele nepieritoare ale Revolutiei din Decembrie 1989.

Stimate domnule Vladimir Tismaneanu, cunoasteti foarte bine rolurile simbolurilor in prefigurarea si imortalizarea unor aspiratii si impliniri puternice (dar si pentru demolarea acestora). Insa daca simbolurile nu se sprijina pe o vointa vie si o forta de masa reala, atunci sunt utopice sau moarte.

Am vazut cu totii ce s-a intamplat cu simbolurile comunismului, cand acesta a ajuns un cadavru politic. Ceea ce daramarea zidului berlinez a insemnat pentru caderea comunismului est-european, pentru victoria anticomunismului romanesc au insemnat imnul “Desteaptat-te, romane!”, decuparea stemei comuniste din tricolor si proclamatia de abandonare a comunismului, din seara zilei de 22 Decembrie 1989. De aceea, se poate spune cu certitudine ca originarea rupturii de trecut si de statul de nedrept in 2006 nu corespunde realitatii, este un fals, asemenea unui text apocrif, care incearca sa ne prezinte ca adevar un fals “Zeus” si o falsa “Geneza”. Motivatia unei asemenea lovituri date adevarului istoric este aceiasi ca in toate cazurile de falsificare istorica, falsii eroi si falsele evenimente nu pot lua locul adevarului decat prin minciuna.

In 18 decembrie 2006, data pe care o aduceti in discutie, oricine putea citi orice in Parlament sau isi putea intitula oricum textul, ca in orice stat de drept si democratic. Cazul Presedintelui de dreapta, care a citit un “Raport Final”, tot de dreapta, a tinut de exercitiul democratic, mai précis de exercitiul competitional dintre stanga si dreapta. Inevitabil, “echiparea” ideologica si politica a presedintelui si raportorului a plasat evenimentul pe terenul partinitatii. Partea proasta a fost ca s-a incercat sa se castige incorect, prin punerea unui raport politizat in gura unui fals simbolul al echidistantei, o tentativa de a vicia jocul liber al raportului de forte parlamentar prin presiune executiva. In spiritul adevarului istoric, primele Alegeri Libere si prima Constitutie au pus temeliile statului de drept si au consfintit ruperea ireversibila de trecutul comunist.

Prin urmare, cand vorbim de simboluri, trebuie sa fim foarte atenti sa nu substituim simbolurile autentice cu simboluri false sau sa nu confundam semnificantul cu semnificatul. Faptul ca actionati contrar este cu atat mai surprinzator cu cat comemoram, chiar in aceasta luna si in aceste zile, 25 de ani de la Revolutie, ale carei victime s-ar rasuci in mormant daca ar afla de tentativa epigonica de a pune sacrificiul si rezultatul luptei lor intre paranteze, ca nu 1989 a facut istoria anticomunista si postcomunista.

Folosirea de argumente politice pentru acreditarea unei alte geneze a statului de drept este extrem de inadecvata si de paguboasa. Nu rapoartele politice, ci constitutiile si legile sunt fundamentul unui stat de drept. Cei care de-a lungul timpului v-au citi cartile si articolele, in care ati combatut cu inversunare cultul unipersonalismului si prezidentialismului, observa ca, acum, de dragul altor obiective politice, il mangaiati cu dragalasenie pe crestet, intrand, astfel, intr-o contradictie sistemica.

http://www.contributors.ro/global-europa/18-decembrie-2006-ruptura-simbolica-dintre-statul-de-drept-si-cel-de-nedrept/

Mandat de presedinte: Traian Basescu trebuie privit ca un intreg, nu poate fi separat intr-un Basescu-bun si un Basescu-rau. Ca presedinte, a avut destinul caracterului sau

Maine, presedintele Basescu va redeveni cetateanul Basescu. Este in ordinea fireasca a lucrurilor ca partizanii sa-l laude, adversarii sa-l critice, dar este nevoie si de o masura.

Conflictualizarea mandatelor prezidentiale sau a coabitarilor presedinte-premier nu este o abordare inteleapta, in momentele de bilant. Poate impinge imaginarul colectiv spre falii si rupturi. A fost timp de toate in zece ani de basescism, acum, la trecerea vremii sale, este nevoie de un mesaj pentru viitorime. Cetatenii au nevoie de unitate, politicienii de modele, constructia statalitatii de continuitate. Regulile democratiei spun si cer cu claritate si fermitate, presedintele sau premierul nu este numai al majoritatii, ci al tuturor.

Basescu a fost presedintele de care Romania a avut nevoie, dar are destinul caracterului sau. Sunt motivele pentru care il accept si il respect ca pe un intreg, nu-l pot separa intr-un Basescu-bun si un Basescu-rau. In plus, Presedintele nu a lucrat de unul singur, a facut-o impreuna cu Parlamentul, cu Guvernul, cu Cetatenii. Bun ramas, Presedinte Basescu! Bun venit, Cetatene Basescu!