Din 21 decembrie, presedintele Traian Basescu a devenit istorie, sau, parafarazandu-l, o „virgula” pe care noul presedinte, Klaus Iohannis, a pus-o, inainte de a-si incepe mandatul si a continua istoria presedintilor si, simbolic, a Romaniei.
Dupa cum m-am asteptat, Basescu si-a jucat rolul de presedinte pana in ultima clipa de mandat. Nu l-a intampinat pe Iohannis pe scarile de la intrare, cum a facut-o Iliescu, ci l-a asteptat in interiorul Palatului Cotroceni. Un gest formal si protocolar corect, presedintele ales venea la presedintele in exercitiu, la fel cum, dupa transferul de putere, Iohannis a fost primul, urmat de Basescu, care a ciocnit cupa de sampanie cu consilierii si asistenta. Cu sau fara semnificatie politica, poate cel mult doar astrala, a iesit soarele la plecarea lui Basescu. Cu aceasta, epoca unui presedinte-jucator s-a incheiat, cea a unui presedinte-arbitru a inceput sau, inlocuind simbolurile sportive cu cele de putere, un presedinte-judecator a inlocuit un presedinte-comandant. Or, poate si mai bine spus, o simbolistica de echidistanta a inlocuit o simbolistica de ierarhie. Ramane de vazut daca angajamentul din campanie va fi indeplinit.
Probabil ca multora dintre cei care au urmarit solemnitatea investiturii si ceremonialul de predare-primire le-a scapat, sub impactul emotional al momentelor, o lacrima, cum se intampla in cazurile de renastere a sperantei, a increderii sau a bucuriei. Adevarul este ca evenimentul a fost trait ca o mare eliberare, peste care s-au suprapus asteptari si mai mari. De la inceput ar trebui insa spus ca un om este doar un om, chiar si cand il punem in fruntea cetatii. Asteptarile celorlalti vor ramane incerte si sterile daca vor fi pasive, numai asteptarile active se implinesc. Ca si creatia, schimbarea cere participare, inteligenta si rabdare, transformarea pe care presedintele Iohannis o vrea sa „uimeasca” lumea nu se va obtine peste noapte, nici mirabila lume nu a fost zidita intr-o zi. Vom avea o Romanie a lucrului bine facut daca ceea ce vom face va fi durabil, nu pentru 5 ani, cat tine un mandat de presedinte, ci pentru 50 de ani sau mai mult.
Dintre mesajele discursului de investitura, foarte puternice, aproape ca niste laitmotive, mi s-au parut cele privind unitatea, determinarea si mandria neamului romanesc, ale romanilor de pretutindeni. Pe undeva, au adus cu mesajele oponentilor din alegeri, ceea ce, prin insumare cu ale sustinatorilor, arata o preocupare si o necesitate prioritara pentru intreaga natiune. Am vazut unul din rarele evenimente postdecembriste, care a reunit, la Palatul Parlamentului, simbolul reprezentativ al democratiei, varfuri din aproape toate straturile elitei romanesti. In al doilea rand, mi-au atras atentia cateva chestiuni de principiu, adevarate linii de forta ale unei „altfel de politici”, cum ar fi tintirea cooperarii, nu a confruntarii, a consensului, nu a dezacordului, a continuitatii, nu a discontinuitatii, a complementaritatii, nu a opozabilitatii. Fara indoiala, rata de succes sau de esec va depinde de reactia mediului politic. Va afla acest lucru cat de curand, cand „primul pas” anuntat, de reconstruire a institutiilor politice (interesant cum a manevrat sa nu foloseasca sintagma de clasa politica), il va pune in fata unor osificari acumulate. Important va fi, mai cu seama pentru cetateni, ca unele incercari sa nu se transforme in dezamagiri, ci in motivatii de perseverenta, esentiala va fi increderea ca drumul ales va duce la tinta.
Schimbarea de la Cotroceni nu este numai una de persoane din interiorul dreptei, ci si una de regim politic. Notele de personalitate vor juca un rol, faptul ca totul se intampla de aceiasi parte a esichierului, de asemenea, sunt indicii ca „prezidentialismul” va continua. Judecand insa dupa lipsa de precedent a participarii familiei Casei Regale la investirea unui Presedinte si dupa legaturile etnice dintre membrii fostei institutii monarhice si actualul sef al institutiei prezidentiale, as indrazni sa afirm ca regimul inaugurat de Klaus Werner Iohannis va fi un mix, de tip „prezidentialism-monarhic”. Principala consecinta geopolitica va fi, foarte probabil, secantarea de catre Romania a sistemului de valori al Germaniei (de sfere de influenta nu se mai poate vorbi in conditiile globalizarii). Urmarile vor fi benefice, prin deschiderea catre influentele celui mai puternic brand european, sub aspectele muncii, care a fost sursa renasterii din propria cenusa a Germaniei postbelice, lucrului bine facut, de unde si sloganul de campanie al presedintelui si, nu in ultimul rand, jocului politic cinstit. Klaus Iohannis a reconfirmati parteneriatele strategice, aliantele, uniunile si angajamentele internationale ale Romaniei.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 