Ars Damboviteana, Ars Politica: Cine cui i-a rupt coltii de argint?

05/01/2015

Intr-o postare pe blogul personal, omul politic Adrian Nastase vorbeste despre poezie si pace, cu referire la poetul Stefan Augustin Doinas si la balada „Mistretul cu colti de argint”. Un mic comentariu.

Niciodata nu vom sti cu certitudine ce a vrut sa spuna un poet, intr-o poezie sau alta. Pentru a fi siguri, ar trebui sa retraim starea de gratie care l-a inspirat, ceea ce ar insemna ca noi insine sa fim nu numai iubitori, ci si creatori de expresie lirica, cel putin comparabili cu poetul in cauza. Greu, daca nu chiar imposibil, de aceea lumea profana trebuie sa se multumeasca doar cu interpretari.

In ceea ce ma priveste, imi place tipul de  poet militant, care nu scrie pentru sine, ci pentru ceilalti, care isi foloseste harul pentru a lumina si indrepta lumea, care lasa in urma sa nu numai un estetism pur, care incanta privirea sau auzul, ci si mai multe aspiratii sau impliniri pentru adevar, dreptate si credinta, care bucura sufletul.

Si vis pacem para bellum? Intreb si ma intreb… SAD a avut, la vremea sa, propriul raspuns: „Invata sa te lupti, daca vrei pace!”. Intelesul primar isi pastreaza actualitatea, cred, dar vremurile noastre i-au adaugat noi intelesuri si conditionari.

Argumentul economic a devenit proeminent, dar si cele diplomatic (ar trebui sa ne reamintim ce inseamna o mare putere diplomatica), de drept international, de alianta, de echilibrul puterilor etc. isi au rolurile lor inconfundabile.

Un argument interesant, desi utopic in acest stadiu, l-am intalnit la Stéphane Hessel (autorul celebrului eseu “Indignati-va!”), care spunea cam asa: daca vreti pace si intelegere, incetati cu aceasta competitie nebuna, care va pune in conflict, decompetitionati lumea!

Demn de luat in seama este si punctul de vedere al lui Paul Krugman. Evident, pana la limita de la care discursul sau incepe sa se inroleze. Recent, editorialistul New York Times si laureatul Nobel pentru economie a afirmat ca in secolul nostru razboaiele de cucerire sunt pentru perdanti, exemplificand cu invazia americana din Irak si cu anexarea rusa a Crimeei.

Concluzia, acest finis coronat opus, este ideologica, sustine ca „America este o adevarata super-putere, deci putem sa incasam astfel de pierderi. Dar o economie petroliera ca Rusia nu are aceeasi posibilitate de a-si depasi greselile.”

http://nastase.wordpress.com/2015/01/05/si-vis-pacem/


Vectorizarea ostila si efectul de zgandarire

05/01/2015

De ceva vreme, in lumea scriituri romanesti s-a gaocit un fenomen care, in ciuda faptului ca puieste antinormalitate, pare a trece neobservat. Ultimele doua texte ale lui Vladimir Tismaneanu si reactiile lui Gabriel Liiceanu si Dragos Aligica mi-au atras atentia asupra tentativelor de vectorizare dinafara a intelectualitatii dinauntru. Am mai vorbit despre acest viclesug, pe care l-am numit lovirea celuilalt cu parti din el insusi. Pentru a nu fi rastalmacit, precizez ca nu am in vedere adversitatile politice sau diferentele etnice si religioase. Nici ceea ce indeobste numim si intelegem prin alogenitate si indigenitate. Ma refer la diferentialitatea intereselor, in care apartenenta si comuniunea joaca un rol hotarator. Traiul in comunitate, impreuna cu care impartasesti acelasi prezent si acelasi viitor, poate si acelasi trecut, este sursa primordiala de atasamente, atitudini si comportamente. Nu in ultimul rand, interesele individuale, sub toate aspectele, dar mai ales sub cele de prosperitate si securitate, care ne anima pe toti, fara exceptie, izvorasc si depind din si de cadrele existentiale comunitare. Este motivul pentru care, nu de putine ori, destinul individual s-a identificat cu destinul colectiv sau, in cele mai multe cazuri, cu cel al comunitatii national-statale.

Toata intriga, in a carei dezvoltare Tismaneanu incearca sa vectorizeze resurse intelectuale interne, a pornit de la semnalarea critica, de catre un nume fara chip (MCA, neasumat sub semnatura), a decorarii de catre presedintele Klaus Iohannis a lui Octav Bjoza, fost detinut politic si presedinte al AFDPR. Motivul? Deciziei comemorative a sefului statului, la un sfert de veac de la Revolutie, i-a fost atribuit un sens de “omagiere” a legionarismului, fiind, pe cale de “consecinta”, susceptibil de “antisemitism”, ca urmare a faptului ca Octav Bjoza a declarat ca in temnitele comuniste a avut de invatat, in materie de romanism, de la unii dintre detinutii legionari. Nu voi relua detalii sau aprecieri contradictorii, mai important mi se pare a constientiza, a lua act de vectorizarea apropiatilor, de catre mult prea indepartatul VT. De fapt, pe langa listele cu nemiluita, cu care isi impaneaza articolele de serie, prin care incearca sa-si demonstreze aderenta in mediile intelectuale romanesti, extrem de discutabila de altfel, vectorizarea se prezinta ca o tactica de inhamare, menita a-i trage carul varfuit cu ideologii ale falsului. Vectorizarea se materializeaza prin preluari laudative, spre asa-zise promovari, de articole critice, pe o problema sau alta din societatea romaneasca, pe care VT la foloseste ca fundament, ca sustinere sau ca umplutura pentru propriile constructe teoretice.

Materialului informational al clientilor din Romania, a carui folosire, in treacat fie spus, reflecta sau ascunde dezactualizarea specifica netraitorului in comunitate, VT ii aplica o operatiune ignobila: ii deturneaza sensul, dinspre critica de sanogeneza, normala si constructiva, spre ostilizare si conflictualizare, anormala si destructiva. Vectorizarea nu este de stanga sau de dreapta, prin discursul anticomunist a anvelopat personalitati culturale de toate culorile politice, inclusiv legionare (nume de rezonanta ii impodobesc pana si ultimul articol). Presedintele nostru nu este de stanga, nu este majoritar etnic si religios. Cu toate acestea, VT il desfiinteaza. De spaima normalitatii. Lucrul bine facut ii dauneaza grav rostului. Pentru ca lucrul bine facut inseamna suveranitatea deciziilor si alegerilor, oprirea influentelor corupatoare. Scopul vectorizarii este zgandarirea, racairea ranilor politice vechi, pentru a le impiedica vindecarea, atatarea orgoliilor individualiste, care-i rup pe carturari de la visurile poporului, pentru a zadarnici unitatea corpului social, necesara unui tel maret. Pentru vectorizare, VT se foloseste de sindromul drobului de sare, pe care, daca pisica se va sui pe prichiciul sobei, unde era asezat, il va tranti drept in capul copilului din copaie si il va omori… Sa nu mai stie nimeni, oare, povestea lui Ion Creanga, despre prostia omeneasca, pentru a-l lasa pe VT fara obiectul intamplarilor care nu se intampla?!…

http://www.contributors.ro/cultura/dupa-25-de-ani-2/

http://www.contributors.ro/editorial/variile-chipuri-ale-anticomunismului-nevoia-de-claritate-morala/

http://www.blogary.ro/editorial/dezbatere-cu-legionaroizii-echidistanti-si-reformatori/

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/canaliile-neru%c8%99inarea-si-restaura%c8%9bia-apelul-catre-lichele-dupa-un-sfert-de-veac/