Ars Damboviteana, Ars Politica: Cine cui i-a rupt coltii de argint?

Intr-o postare pe blogul personal, omul politic Adrian Nastase vorbeste despre poezie si pace, cu referire la poetul Stefan Augustin Doinas si la balada „Mistretul cu colti de argint”. Un mic comentariu.

Niciodata nu vom sti cu certitudine ce a vrut sa spuna un poet, intr-o poezie sau alta. Pentru a fi siguri, ar trebui sa retraim starea de gratie care l-a inspirat, ceea ce ar insemna ca noi insine sa fim nu numai iubitori, ci si creatori de expresie lirica, cel putin comparabili cu poetul in cauza. Greu, daca nu chiar imposibil, de aceea lumea profana trebuie sa se multumeasca doar cu interpretari.

In ceea ce ma priveste, imi place tipul de  poet militant, care nu scrie pentru sine, ci pentru ceilalti, care isi foloseste harul pentru a lumina si indrepta lumea, care lasa in urma sa nu numai un estetism pur, care incanta privirea sau auzul, ci si mai multe aspiratii sau impliniri pentru adevar, dreptate si credinta, care bucura sufletul.

Si vis pacem para bellum? Intreb si ma intreb… SAD a avut, la vremea sa, propriul raspuns: „Invata sa te lupti, daca vrei pace!”. Intelesul primar isi pastreaza actualitatea, cred, dar vremurile noastre i-au adaugat noi intelesuri si conditionari.

Argumentul economic a devenit proeminent, dar si cele diplomatic (ar trebui sa ne reamintim ce inseamna o mare putere diplomatica), de drept international, de alianta, de echilibrul puterilor etc. isi au rolurile lor inconfundabile.

Un argument interesant, desi utopic in acest stadiu, l-am intalnit la Stéphane Hessel (autorul celebrului eseu “Indignati-va!”), care spunea cam asa: daca vreti pace si intelegere, incetati cu aceasta competitie nebuna, care va pune in conflict, decompetitionati lumea!

Demn de luat in seama este si punctul de vedere al lui Paul Krugman. Evident, pana la limita de la care discursul sau incepe sa se inroleze. Recent, editorialistul New York Times si laureatul Nobel pentru economie a afirmat ca in secolul nostru razboaiele de cucerire sunt pentru perdanti, exemplificand cu invazia americana din Irak si cu anexarea rusa a Crimeei.

Concluzia, acest finis coronat opus, este ideologica, sustine ca „America este o adevarata super-putere, deci putem sa incasam astfel de pierderi. Dar o economie petroliera ca Rusia nu are aceeasi posibilitate de a-si depasi greselile.”

http://nastase.wordpress.com/2015/01/05/si-vis-pacem/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: