Competitia reformelor de partid si victoriile politice

Reformarea a devenit un crez nu numai al statului, ci si al partidelor. De sus si pana jos, Romania administrativa se reformeaza. Ideea de reforma a lui Basescu a prins, cel putin pe forma, iar guvernarile USL si post-USL i-au dat o buna consistenta. Impasul actual are o singura explicatie, reformele administrative s-au lovit de limitele reformelor politice, in special ale principalului partid din coalitia de guvernare. Turnesolul care a aratat acest lucru a fost pierderea alegerilor prezidentiale de catre candidatul guvernului. Nu este nicio greseala, inainte de a deveni candidatul PSD, Victor Ponta a fost prezidentiabilul guvernantilor. Acesta este marele adevar, care inca nu a iesit la suprafata, Ponta a pus guvernul inaintea partidului, lucru firesc, de altfel, pentru un premier, dar nu si pentru un sef de partid, ceea ce probeaza, o data in plus, ca preconizata masura de separare a functiilor politice de cele administrative este una corecta.

Romania politica 2015 se anunta nefiresc de fierbinte pentru un an post-electoral. Principalele partide de pe esichier, vechiul PSD si noul PNL au intrat intr-o acerba competitie a reformelor de partid, hotaratoare pentru viitorul puterii, dar si al reformelor administrative. Inceputul ii apartine PNL, care, in urma fuziunii prin contopire cu PDL, a creat un nou si mare PNL. Insa reforma cantitatii este un prim pas, esential va fi cel de reformare calitativa, pentru care deocamdata nu da semne ca se va produce. PNL este mai degraba preocupat de fortarea cuceririi guvernarii, care, aparent paradoxal, daca va fi dobandita, va pune cruce reformarii calitatii liberale. Este deja un lucru demonstrat, din plin, pentru orice partid perioadele de guvernare nu sunt propice reformelor calitative interne, energia politica se indreapta dinspre partid catre guvernare. Apoi, guvernantii tin cu dintii de putere, blocand reformele de partid, care, inevitabil, le va tinti sau le va pune sub control puterea.

Desi declansata mai tarziu, PSD a ales o alta cale de reformare, care, bineinteles, va avea si alte sanse. Practic, proiectul social-democrat de reformare este invers celui liberal, porneste de la transformarea calitatii PSD, prin despartirea functiilor politice de cele administrative. Avantajele pentru succesul luptei anticoruptie, in cele doua planuri, sunt evidente. Fara indoiala, costul va fi cedarea guvernarii, dar nu cred ca va fi un cadou pentru liberali. Inainte de a fi un nou PSD, grupul de sciziune Geoana-Vanghelie va fi, in fapt, o grupare de manevra, care va permite o dezangajare guvernamentala fara prabusire a vechiului PSD, foarte apropiata de ceea ce s-ar putea numi o abandonare tactica de pozitii. Cand presupun ca nu va fi un “cadou” pentru liberali am in vedere ambitia vizibila a celor doi fractionisti de a schimba vechea majoritate cu o noua majoritate, printr-o regrupare “noul” PSD-noul PNL si un guvern stanga-dreapta, dar cu Geoana si Vanghelie in roluri asemanatoare diviziunii Ponta-Dragnea.

Cum socoteala de partid nu se potriveste niciodata cu cea din piata politica, este de asteptat un februarie politic agitat si fierbinte. In situatia, foarte probabila, ca Guvernul Ponta, datorita in primul rand defectiunii din PSD, nu va trece de motiunea de cenzura de luna viitoare, anuntata cu mult timp in urma de catre PNL, vor fi greu de armonizat “logicile” partizane ale celor doua partide, pentru o formula guvernamentala comuna. “Noul” PSD nu-si va putea motiva pretentiile de algoritm cu rezultatele alegerilor parlamentare din 2012 sau din partajarea din USL. Ambele situatii au fost duse in desuetudine de catre “tradarile” vechiului PNL, din 2014 si “noului” PSD, din 2015. Nici PNL nu-si va putea aroga pozitia dominanta intr-un guvern PNL-PSD, prin invocarea rezultatelor alegerilor prezidentiale, din noiembrie. In situatia data, stabilitatea unei noi majoritati si legitimitatea de pozitii vor fi date numai de alegeri anticipate.

Pe de alta parte, reformele de pe stanga si de pe dreapta aduc cu ele si slabiciunile inerente perioadelor de reforma, care fac ca fiecare sa depinda de celalalt, “noul” PSD de noul PNL si invers. In opinia mea, chiar daca se va conveni o majoritate intre noul PNL si “noul” PSD, aceasta se va dovedi cea mai subreda si mai instabila din toata istoria democratica postdecembrista. Cele doua partide se pot confrunta cu subminari interne, pe varii considerente tactice, care pot duce la blocaje, in care interventiile lui Iohannis sau sustinerile americane nu mai pot juca rolul celor de pe vremea lui Basescu. Noul presedinte de dreapta nu-si poate controla partidul sustinator, format din doua bucati, iar americanii, potrivit precizarilor Ambasadei de dupa vizita Victoriei Nuland la Bucuresti, nu au o preferinta pentru o anumita conducere politica in Romania, aceasta fiind “o chestiune care priveste exclusiv poporul roman”. In plus, sa nu uitam vulnerabilitatile pe incompatibilitatea presedintelui Iohannis si pe neconstitutionalitatea migratiei alesilor locali. In concluzie, existenta celor trei tipuri de vulnerabilitati pot ridica brusc temperatura anului politic 2015, facand-o comparabila cu cea a unui an electoral.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: